2,143 matches
-
lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea, în cele din urmă, să picotească. Numai cea mai mare, Chacha, părea să înțeleagă gândurile mamei sale. Știa ce rost avea banchetul din noaptea aceea, dar reușea, totuși, să se-arate senină. Fetele erau frumoase și semănau toate trei cu mama lor, însă Chacha era înzestrată, în mod deosebit, cu o ținută aristocratică moștenită din sângele clanului Oda. Tinerețea și frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ce să te grăbești, îi spuse el. Mai stai două-trei zile. Îi voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu seamă că mâine avem o mică sărbătoare de familie. Ceea ce Hideyoshi numea „o mică sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi. Apoi, într-a șasea zi din Luna a Treia, cei trei vasali superiori, care nu mai fuseseră văzuți în castel din acea noapte fatidică de la Templul Onjo, apărură pe neașteptate. Fuseseră invitați, în mod special, de Nobuo, la un banchet. După incidentul din Templul Onjo, Nobuo rămăsese cu convingerea că cei trei erau trădători și complotau cu Hideyoshi. Simplul fapt de a-i vedea îl făcea să-l apuce greața. Nobuo se întreținu nonșalant cu ei și, după ce mâncară, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era seara celei de-a treisprezecea zile din lună. În după-amiaza aceea, când Ieyasu sosise la Kiyosu, Nobuo l-a dus la un templu, unde cei doi au purtat tratative secrete, timp de câteva ore. Seara s-a ținut un banchet în odăile pentru oaspeți ale castelului. Ieyasu nu se aflase în miezul evenimentelor nici chiar în timpul incidentului de la Templul Honno. Acum, însă, miza întreaga putere a clanului Tokugawa - o putere pentru acumularea căreia cheltuise mulți ani - și venise, personal, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum. Nici o ființă omenească n-ar fi putut privi situația altfel decât cu milă, iar Ieyasu nu făcea excepție. Era, totuși, un om care știa că natura universului era schimbarea. Astfel, deși îl încercau mila și compasiunea în mijlocul unui asemenea banchet, nu suferea nici o mustrare de conștiință din cauza motivului său ascuns, și anume de a-l folosi pur și simplu pe acel filfizon fragil și aristocratic ca pe propria lui marionetă. Motivul era clar: nimeni nu are mai mari șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Părăsise scena abia în urmă c-un moment, în aplauzele spectatorilor, și părea să nu se fi dezmeticit încă din emoția rolului. — Nene, continuă el, hai să petrecem o noapte liniștită în camera noastră, astă seară. Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani în urmă, Ieyasu își trimisese fiul ca ostatic la Osaka, iar acum a o luă de mireasă pe sora lui Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa - poate că pasărea avea totuși să cânte și pentru el. După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai puternic rival al său, Hideyoshi se retrase în apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară din trup. Mai ții minte, Doamnă? Da, ține minte. A fost după un banchet oficial la Palatul Poporului. Nu mai fuseseră intimi de ani de zile. Mao era în toane bune. Guvernatori din toate provinciile veniseră la Beijing să-i dea raportul, să-i aducă un omagiu. Lui, scena îi aminti de împărații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine? Cum, nici măcar ea să nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit dintr-un tren Într-altul, te-ai ascuns sub banchete, În trenuri păzite de soldații cu arma, ai venit până aici În pijama, desculț, cu obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate! Ca dintr-o altă viață, ca dintr-un vis Îți amintești tot ce ai pătimit pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului oficial. Gustă din specialitățile franțuzești. Dar fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între banchetele din lemn frumos. Stau la fereastră și, uite, nu mi se frânge inima de jale că nu mai stau În calidorul meu. Ba mi se frânge, dar nu arăt, nu spun. Stau la fereastră și privesc la dincolo, unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă să se poarte cum văzuse că fac ceilalți; puse covoarele și sacul de piele pe locul pentru bagaje și se așeză în colțul cel mai îndepărtat, încercând să se convingă că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tip cumsecade, pot fi sigur că de la el n-am să primesc niciodată ghionturi în creștet. Automobilul cu care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea un cucui uriaș și vopseaua cojită. „Mașina e proprietatea dumnealui”, a spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Îmi era greu să le refuz, așa că am acceptat, pentru că nu eram presat de timp. Am cumpărat câteva sticle de sake și niște sărățele și am luat-o spre ieșirea de vest a gării, în căutarea unui loc potrivit pentru banchetul nostru improvizat. Fetele mi-au spus că s-au împrietenit în perioada în care lucrau, temporar, la o agenție de turism. Ambele erau absolvente de colegiu și tocmai se angajaseră definitiv. Cea mică avea un prieten de vreun an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să ne lase să plecăm Înainte de a ne fi oferit, nu din coșnițe, care trebuiau să rămână neatinse până la sfârșitul ritului, ci din bucătăria ei, câte ceva din comidas de santo. Ne duse În spatele terreiro-ului, și aici avu loc un adevărat banchet policrom cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că unele sunt mai bune decât altele și mă Întreb dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îmi spune Puiule, iar eu îi spun Mami că sună mai de la inimă, mai drăgăstos, trecând substantivele comune la proprii. Cu puține zile înainte de sfârșitul anului, între Crăciun și Anul Nou, șefii noștri, adică patronii, nu ne-au oferit un banchet, cum ar fi fost frumos, dar ne-au invitat în birourile lor luxoase, ne-au strâns mâna dreaptă cu putere, urându-ne la mulți ani, sănătate, bătrânețe liniștită și lipsită de griji și câte un pliculeț drept premiu pentru efortul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]