1,932 matches
-
trec peste ape și istoria ordonată de cronologie nu mai are nici o semnificație. Saga caraibiană a lui Corto este punctată de întâlniri mirabile. În Bouche Dorée, Corto găsește patronul generos care îi finanțează călătoria justițiară în sertăo-ul brazilian, acolo unde bandiții cangaceiros au chipurile violente și halucinate ale celor ce populează filmele lui Glauber Rocha. În confruntarea cu stăpânii de domenii, înfruntare petrecută în ritm de samba, Corto salvează comunitatea asediată de crimă și de rapacitate. Gentilomul care spune nu „angajării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se întoarce spre a-l bântui. Revenit în Argentina spre a descoperi urmele ce duc la o prostituata dispărută și la fiica ei, Corto retrezește amintirile unei alte călătorii argentiniene, atunci când marinarul cu cercel în ureche cutreiera Patagonia în compania bandiților americani ce aduceau din Statele Unite un gust al aventurii și al morții. Argentina lui Pratt înseamnă, înainte de toate, un oraș. În Buenos Aires și în cartierele sale cosmopolite, Corto se simte ca într-un „acasă” pe care nu l-a părăsit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cassidy iese din recluziunea anonimatului său pentru a-l revedea pe cel care i-a fost alături în urmă cu douăzeci de ani. Conversația dintre cei doi are aerul glacial și tandru al unei pagini de Hemingway. Visul american al bandiților ajunge la capăt în această Americă de Sud încărcată de taine și de tango. Drumul lui Corto conduce, inevitabil, înspre Patagonia colonizată de descendenții galezilor și americanilor - continent în continent, Patagonia este condusă cu mână de fier de cei care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ținuturile lui Allan Quartermain. Cato Zoulou are în centru profilul tulbure și rebel al unui locotenent dagradat pentru comportament indecent, Milton Cato, după cum evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se ghicește lăcomia și instinctul ucigaș. Solidaritatea lui Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei amenințați de rapacitate și de egoism - până la un punct, opțiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiților din propria sa rasă anticipează vocația angajării care îl definește pe Corto Maltese. Dedicat binelui, admirat de indienii care văd în el întruchiparea propriilor virtuți, Kirk este condamnat să aleagă în clipele în care această alegere vine cu un preț
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care îl definește pe Corto Maltese. Dedicat binelui, admirat de indienii care văd în el întruchiparea propriilor virtuți, Kirk este condamnat să aleagă în clipele în care această alegere vine cu un preț moral copleșitor. Moartea soldaților trimiși în sprijinul bandiților din fortul asediat este privită de semenii săi ca un nou semn al trădării sale. Umanismul lui Kirk implică și această vocație a solitudinii - pentru a evita un război ce ar nimici semințiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
arlechin și deasupra lui cerul deșertului este plin de premonițiile pe care doar cărțile secrete ale ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și Corto dansează din nou tango, în barurile strâmte din Buenos Aires, înainte de a-i revedea pe bandiții americani pregătiți să mai dea un ultim asalt. Ce mai faci, Corto, te văd la fel de surâzător și elegant ca întotdeauna, strigă de pe calul său Butch Cassidy, arătând cu mâna către locurile în care zace însângerat Sundance Kid. O să facă un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de săraci? Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură, banditule, strigă furioasă la el doamna Levy. Până nu dăm vina pe tine. — Nu te mai amesteca, te rog, spuse domnul Levy soției sale. Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bazele temeliei oricărui domeniu, de la comerț și intrigă politică la schimburile comerciale și de cunoștințe. Marco Polo a văzut cum lumea i se dezvăluia. Dacă am fi călătorit alături de el de-a lungul și de-a latul Europei, înfruntând furtuni, bandiți și molime și întâlnind negustori și conducători, clerici și țărani, bărbați și femei aparținând multor culturi și clase sociale, am fi avut o privire de ansamblu a lumii așa cum începea ea să se schimbe și să se adapteze piețelor, consumatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai informat când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului, călători jefuiți și uciși de bandiți, exploratori rătăciți la dracu’-n praznic, criminali condamnați, trimiși să-și găsescă sfârșitul În vreo insulă Îndepărtată... gulyabani Îi văzuseră pe toți. Se aflau acolo când batalioane Întregi au fost exterminate pe câmpuri de luptă Însângerate, când sate Întregi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor ca să o vindece; nici când a fost dusă de bandiți la orfelinat; nici când a Încetat să mai fie Shushan Stamboulian și a devenit Shermin 626; nici când, mulți ani mai târziu, Riza Selim Kazanci dăduse din Întâmplare peste ea la orferinat și, aflând că era nepoata fostului său stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă nu cumva țineam să-i salvez viața În măsura În care visam uneori să i-o iau, ca orice băiețel care se respectă? La nouă sau zece ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de mine nu era conștient de pericol. Nu izbuteam să adorm la loc. Trebuia ca cineva să stea de veghe ca să dea alarma, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l disprețuiască mai mult decât o făcea deja. În plus, ei erau trei, iar dușmanii numai doi. Dar cu ce-i putea ajuta blegul de Ōkuma? Era și Gaston cu ei. Când va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se uitau la Takamori și la Tomoe și rânjeau. Hai, lăsați-ne în pace! zise Takamori aspru. Ce v-am făcut? Ōkuma prinse iar curaj și îi rugă, cu vocea lui ascuțită, să nu recurgă la violență. — Zău ca da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu, decât în a intimida un elev de liceu. Poziția lui Nishino în bandă avea să crească după ce-l bătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi precise. Am mers în liniște de unul singur, la umbra copacilor ce-și întindeau crengile, unindu-le într-un acoperiș verde deasupra drumului, doar ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vor să-l prindă pe Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am luat o hotărâre. L-am lăsat pe Bovo înăuntru, iar eu și Gundo, cu pumnalele ascunse, dar gata pregătite de atac, ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să cred că tatăl meu și cu Yehudah uitaseră să pună otrava sau greșiseră doza, cel dintâi care băuse s-a albit la față rău de tot și a căzut jos, ținându-se cu mâinile de burtă. După el, toți bandiții au început să geamă și să tremure. Șeful, care băuse mai puțin, a avut încă puterea să-și ridice spada asupra mea, dar Gundo i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă, uitându-se la căpetenia bandiților. Ne-a măsurat și a zis: - Nu e rău pentru niște pelerini. Care e vrăjitoria? Cum le-ați venit de hac? Tocmai voiam să le răspund, când Bovo a venit în mare goană. - Nu trageți, sunt prieteni. Era contrabandistul Marcello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prin care trecea cugetul lui Rotari nu era mai prejos de mânia sa; a stat treaz în întunericul nopții, nădăjduind să prindă fie și cel mai mic semn privind prezența Gailei. Am încercat zadarnic să-l liniștesc: era convins că bandiții aceia nu erau atât de proști, încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se înălțau flăcări enorme. Haganul a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să nu se teamă pentru pudoarea ei atunci când îi ieșeau în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
invasor. Zero nu-i răspunse. Ce putea să-i spună? Ar fi vrut ca această aulă degradantă și dezolantă, ce nu mai fusese restaurată din vremea Piacentinilor, să fi fost codrii partizanilor. Oamenii de felul profesorului Îi numeau pe aceștia bandiți. O partigiano portami via. — Aceasta e cea mai mare Universitate din Italia, spuse profesorul Ferrante, sacadat. Știi cine a predat la Sapienza? Mă Îndoiesc, voi tinerii sunteți niște ignoranți. Au trecut pe aici cei mai mari oameni de stat ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu știu niciodată că eram fiica unui bandit oarecare... - Taci! Erwan de Kersaint era un tînăr minunat! Loial, curajos! - Un manipulator care a furat, a mințit, a ucis... Îl detest! - Îl judeci așa cum m-ai judecat și pe mine, și iarăși te Înșeli! Arthus e cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mersi, e susținători, i-ai putea crede cu totul și cu totul devotați, și dintr-o dată ți-o trântește cu sfânta taină care nu-i permite să te ajute mai departe, sau că și ăla, cât o fi el de bandit, tot îi fiu al Domnului. Parcă noi suntem ai diavolului! Până și Valerian de veni acum în scaun, poți să știi ce are în capul lui, ce a moștenit de la școlile alea pe unde a umblat...“ A doua zi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]