2,211 matches
-
nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi, în vreme ce barbarii, primind întăriri de la ultimele lor dispozitive, începeau să strângă rândurile și să opună o rezistență mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar putut-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puse mâna pe el și, triumfător, îl flutură ca pe un trofeu. Metronius veni asupra lui, îl doborî cu o lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se îndepărtau în câmpie. Alături de el, Egidius înjură cu jumătate de glas și scutură din cap descumpănit; cât despre Ricimerus, el se abținu de la orice comentariu, dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe chipul său de barbar un zâmbet fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vadă în comportamentul său un soi de cavalerească probă de prietenie față de Atila îcu atât mai mult cu cât o astfel de prietenie rămâne până la această oră nedemonstratăă. îmi imaginez că cititorul își va fi pus întrebări cu privire la conformitatea numelor barbarilor ce apar în roman și sunt în măsură să-l liniștesc: în general, am căutat să folosesc nume care sigur sunt în uz la populația căreia îi aparține personajul, extrăgându-le din operele istoricilor. Aceasta în mod deosebit pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
circula nestingherită.O simplă cutie de chibrituri n-o puteai obține dacă nu aveai relații și nu ofereai mită.Pentru orice contravenție minoră, te trimeteau la Înhisoare ani de zile Într-o așa stupidă răutate de parcă locuitorii acestor meleaguri erau barbari hotărâți să submineze puterea dictatorilor care prin Decrete Prezidențiale umplură la capacitate maximă absolut toate Închisorile existente! Totuși,dacă reușea cu ajutorul Contabilui Șef să găsească un alt loc de muncă mai puțin primejdios,poate,părerea de rău va dispare,renunțând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai războaie, a trimes la moarte sute de mii de combatanți din ambele tabere, a ruinat Franța și a murit ca un șobolan otrăvit pe insula Sfânta Elena.Cam atât. Un alt criminal de mare anvergură a fost Stalin.Acest barbar din fruntea guvernului rus - Ucraina, refuzând să adere la colhoz și la Uniune - a dat ordin armatei ruse să ridice din țară apsolut toată provizia de alimente, omorând prin Înfometare peste șapte milioane de ființe nevinovate...! Mai departe a dat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
funcționarului din spatele ghișeului Îi vine greu să le ierte celor ce vin și pleacă libertatea lor aparentă. Iar birocratul, bucuros când sunt uciși oameni dezordonați. Toți, uciși. Ce se vede pe Broadway când mergi spre autobuz. Toate tipurile umane reproduse, barbarul, pielea roșie, melanezianul, dandy-ul, vânătorul de bizoni, desperado-ul, homosexualul, fantezistul sexual, femeia indiană; femei educate, prințese, poeți, pictori, căutători de aur, trubaduri, luptători de gherilă, Che Guevara, noul Thomas à Becket. Neimitați sunt omul de afaceri, soldatul, preotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
limpezi, dar durerea ce-o naște În sufletul multora este incalculabilă, mai toate formele de existență personală par a fi discreditate și există o tânjire aparte după nonființă. Câtă vreme nu există viață etică și totul este turnat atât de barbar și cu atâta nepăsare În gesturi personale această stare trebuie Îndurată. Și există o tânjire aparte după nonființă. Poate e mai precis dacă spunem că oamenii vor să viziteze toate celelalte stări ale ființei Într-o stare difuză de conștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
general foarte mici, iar produsele sînt mai ales second-hand, obținute din donații. 1 Lord of the Flies, celebru roman din 1954, scris de autorul britanic William Golding, în care niște copii preiau conducerea unei insule, transformînd-o într-o societate de barbari violenți. 1 Homework Club - „Clubul pentru teme“, prescurtat mai jos H.C. The three Rs - principiu pedagogic de sorginte americană, dar folosit în tot sistemul de învățămînt occidental, care se referă la cele trei achiziții de bază în ciclul primar, reading
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
opune tatălui. Ellis a apăsat pe trăgaci. Animalele nu plâng. Ellis și-a bătut joc de argumentele jalnice cu care Drew se opunea vânătorii - că vânătoarea e un lucru necinstit, necivilizat, o ocupație arhaică și crudă, cu care numai niște barbari s-ar lăuda. Bătrânul i-a zis că trebuie să fie cineva care să și vâneze; era o copilărie să pretinzi altceva. Drew nu ținuse niciodată o pușcă în mână, așa că n-avea de unde să știe. Bucuria nu stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți numeri anii. De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde ți-ai îngropat scutul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cărunt. Le-am petrecut printre degete, zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci și de a-i distruge, de a-i face să moară în cel mai îngrozitor mod cu putință, de a le face trupurile bucăți. Lupii, râșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs umplură văzduhul. Pe trupurile lor aproape goale, Valerius nu observă nici o zgârietură. Făcu repede câțiva pași înapoi, ținându-și respirația, după care se întoarse și, împiedicându-se, simțindu-și genunchii moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
supuse. Al doilea urlet, apoi al treilea, mai slab, poate mai îndepărtat. Din cauza spaimei, Valerius nu putea să-și dea seama la ce distanță se auzea cântecul acela lugubru, dacă se apropia ori se îndepărta. Își făcu rapid calculul că barbarii nu-l urmăreau, pentru că nu-l văzuseră. Urletul se auzi din nou, mai slab. Semăna cu un tunet îndepărtat. Dacă ar fi fost atacat de un trib celtic sau de spirite, Valerius știa că n-ar fi reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse din nou mâna pe cap lui Lurr, îndemnându-l să nu reacționeze, să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
M-am născut în Gallia, în apropiere de Tolosa. Ni s-a acordat cetățenia romană, după cum știi. Privea mâna ridicată a celtului și și-o imagina în jurul gâtului său, strângându-l până când avea să-și piardă suflarea. Sau poate că barbarul avea să-i taie și lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dă ordine din lectică, fiindcă nu se poate ridica în picioare. Au nevoie de un om ca tine. Asta e și părerea legatului Caecina Alienus. — Caecina? Dar putem avea încredere în el? Mi se pare ciudat că se îmbracă precum barbarii și își ia peste tot nevasta, înveșmântată numai în mătăsuri și plină de bijuterii... — Este foarte iubit de soldații din Legiunea Rapax. E tânăr, ambițios, știe să le vorbească oamenilor... Mi-a spus să-ți transmit că poți conta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aerul. Privi în direcția aceea și simți că inima i se oprește. — Privește, îi șopti lui Titus și fluieră ușor, ca să-l cheme pe Lurr. Dincolo de pădure, în stânga lor, printre arbuștii de pe malul unui torent aflat la poalele colinei, niște barbari înaintau târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și sunt foarte mulți. Valerius căută amuleta și o strânse în pumn. Să mergem, repede. Nu vreau să mor înfipt într-un par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va fi așa cum a fost cu celții... Nu voi reuși să mă fac înțeles. Hai să plecăm! Valerius nu se putu ridica din cauza strânsorii gladiatorului, care-l obligă să se ascundă în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]