2,816 matches
-
al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Gustav-René Hocke, Manierismul în literatură, tr. Herta Spuhn, pref. Nicolae Balotă, București, 1977; Viorica S. Constantinescu, Considérations sur le baroque roumain, CREL, 1978, 1; [Barocul], RITL, 1978, 1 (semnează Mircea Anghelescu, I. C. Chițimia, Alexandru Duțu, Dan Horia Mazilu, Mihai Moraru, Al. Piru); Simion, Scriitori, I, 543-581, III, 260-264; Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979, passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Toma, Dim. Păcurariu, Ileana Mihăilă); Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Manolescu, Istoria, I, 10-12; Dan Horia Mazilu, Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991, passim; Mazilu, Recitind, I-III, passim; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996; Diana Adamek, Ochiul de linx. Barocul și revenirile sale, București, 1997; Ileana Mihăilă, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele Magicianului, București, 1998; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 35-92; Ada D. Cruceanu
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
a literaturii române vechi, București, 1991, passim; Mazilu, Recitind, I-III, passim; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996; Diana Adamek, Ochiul de linx. Barocul și revenirile sale, București, 1997; Ileana Mihăilă, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele Magicianului, București, 1998; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 35-92; Ada D. Cruceanu, Capete de pod sau Despre fețele barocului, Timișoara, 2001. D.Mc.
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Foamea de spațiu (1969), Jurnal în China (1970). Detenta romanescă este însă impresionantă, propulsând titluri atât pe ambițioasa linie a realizării unei fresce sociale (Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964), cât și vădind interes (inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea haiducească, ca, de pildă, Vânzarea
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare, chestionând istoria sub pavăza parabolei. Departe de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
posibilitatea unui salt peste mai multe trepte sociale. O țară, Franța, care era de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă baroca în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declară:"m-am atașat instinctiv de geniul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 1999; Mazilu, Noi, 41-46; Dicț. esențial, 128-133; Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Mircea Anghelescu, Destinul ciudat al operei lui Cantemir, RL, 2002, 11; Ursu, Contribuții, 34-43, 373-400; Gabriel Mihăilescu, Universul baroc al „Istoriei ieroglifice”. Între retorică și imaginar, București, 2002; Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc, Iași, 2002; Zamfirescu, Istorie, I, 581-617, II, 521-525. El.Sr.
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
a unor abordări tematiste explorând sfera literară hispanică sau cea franceză și scrise în spaniolă sau în franceză precum Estudios de literatura espanola y comparada (1954), L’Avenir du passe. Utopie et litterature (1972), Le Masque et le visage. Du baroc espagnol au classicisme francais (1982) ș.a., studiul El Barroc o el descubrimiento del drama (1957) rămâne opera fundamentală a comparatismului profesat de C., esențială în orice analiză a subiectului. O altă dimensiune a literaturii europene, în mod constant studiată și
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
care nu mai poate fi vorba: numai doctrinele au părinți, disciplinele nu. E invers. Sîntem produsele mediologiei, simpli continuatori ai unei opere bicentenare, la care au mai pus umărul alte zeci de necunoscuți sau oameni celebri. McLuhan, figură genială și barocă, le-a luat-o multora înainte (vom vorbi despre el într-un al doilea ciclu). Din fericire pentru noi toți, predecesorii se numără cu sutele. Mai întîi în literatură, scriitorii care s-au folosit de propriile lor suporturi și mijloace
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai multe limbi (italiană, engleză, germană). Sectoare întregi din filosofia lui Descartes se inspiră direct din Montaigne. Lui Pascal nu-i plăcea Montaigne, ceea ce nu l-a împiedicat să "împrumute" de la el idei și metafore. Gândirea lui a fost complexă, barocă, sinuoasă, dar niciodată contradictorie. El a fost și creștin și epicurian, un ascet dar și un hedonist. Urmașii lui Montagne îi continuă cu succes ideile: Cyrano de Berjerac, P. Gassendi, B. Spinoza. În 1676 "Eseurile" au fost puse la index
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
atribuie delictul plagiatului sau al confuziei cu faptul că el reflecta spiritul momentului. Charron este un libertin erudit; termenul de libertin a servit mai multe sensuri (ateist, om liber, Don Juan, libertate în a demonstra, a verifica, inteligent, erudit). Libertinul baroc are baza în Montaigne; cărții lor de căpătâi "Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de libertin a servit mai multe sensuri (ateist, om liber, Don Juan, libertate în a demonstra, a verifica, inteligent, erudit). Libertinul baroc are baza în Montaigne; cărții lor de căpătâi "Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
om liber, Don Juan, libertate în a demonstra, a verifica, inteligent, erudit). Libertinul baroc are baza în Montaigne; cărții lor de căpătâi "Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita ce este dăunător; procedând astfel, o dată cu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
verifica, inteligent, erudit). Libertinul baroc are baza în Montaigne; cărții lor de căpătâi "Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita ce este dăunător; procedând astfel, o dată cu Charron, libertinii barocului creează laicitatea. Charron își scrie pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lui datorită principiului prelevărilor - al ciupelii îpillotage), pentru a recurge la termenul utilizat de filosof însuși. A citi Eseurile în economia lor proprie și intrinsecă obligă la o anumită coerență: de la primul până la ultimul capitol, gândirea lui Montaigne apare ca barocă, întortocheată, complexă, sinuoasă, desigur, dar niciodată contradictorie dacă ne dăm silința de a privi în perspectiva ansamblului pasajelor referitoare la o aceeași priblemă. Marea carte exploatată ca o carieră, din care poți extrage din context și fără a ține în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
intenționezi să-l citești pe Montaigne integral? Pentru că textul nu-i chiar foarte accesibil, și gândirea lui Montaigne se manifestă în arabescuri și volute, rareori în linie dreaptă, cu excepția formulelor care pot fi luate drept niște aforisme într-o ceață barocă - și chiar manieristă. Și gramatica și sintaxa pun probleme. De ce să mărim dificultatea păstrând ortografia din epocă? Care anume rațiuni ar justifica un espic de bled în locul lui Ăpi de blă îspic de grâu). Prin traducerea în franceză contemporană, sensul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele înseși constituite într-un mod particular. Niște atomi mai mici ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui Renă Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu încetează să stupefieze. Pentru că Lucrețiu procedează asemeni unui om
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primul rând vizuală și, firesc, o educație plastică a ochiului. Încă din volumul de debut, Dospirea ploii (1971), este evidentă această predispoziție de a trata pictural detaliile, ascultând mai puțin de logica extatic-contemplativă a temei și mai mult de stilistica barocă a aglomerării și contorsiunilor, dezvoltată în următoarele cărți de versuri, Nuntă călătoare (1974), Paznic al grădinilor (1975), Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
36; Constantin Crișan, Simbolistică și misteriologie, ST, 1991, 9; Paul Miclău, Definitivarea lui Toma, LCF, 1998, 45; Aurelian Titu Dumitrescu, Când memoria devine iluzie, VR, 1999, 1-2; Micu, Ist. lit., 414; Dicț. scriit. rom., III, 34-36; Titus Vâjeu, Un recital baroc al memoriei, „Diplomat Club”, 2003, 2. N.Br.
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în proză cu o imagistică barocă, înscrisă în zona candorii. SCRIERI: Miniaturi, Iași, 1923; Cucoana Olimpia, București, [1924]; Umbre chinezești, București, 1930; Instantanee, București, 1945; Miniaturi, București, 1969. Traduceri: N.V. Gogol, Serile în sat la Dikanka, București, 1948; I.A. Goncearov, O poveste obișnuită, București, 1951
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
mărimii și arhitecturii, totul clădit conform unui unic proiect global. Afinitatea electivă dintre un stat puternic și un oraș cu structură uniformă este evidentă. Lewis Mumford, specialist În istoria formelor urbane, situează originea europeană modernă a acestei simbioze În stilul baroc deschis și lizibil al statului-oraș italian. El afirmă, În termeni care i-ar fi făcut plăcere lui Descartes, că „una din reușitele minții baroce a fost organizarea spațiului, modificarea lui spre a-l face continuu, reducerea lui la măsură și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lewis Mumford, specialist În istoria formelor urbane, situează originea europeană modernă a acestei simbioze În stilul baroc deschis și lizibil al statului-oraș italian. El afirmă, În termeni care i-ar fi făcut plăcere lui Descartes, că „una din reușitele minții baroce a fost organizarea spațiului, modificarea lui spre a-l face continuu, reducerea lui la măsură și ordine”. Mai exact, restructurarea barocă a orașelor medievale - proces care a generat mari edificii, vederi panoramice, piețe și grijă pentru uniformitate, proporții și perspective
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
statului-oraș italian. El afirmă, În termeni care i-ar fi făcut plăcere lui Descartes, că „una din reușitele minții baroce a fost organizarea spațiului, modificarea lui spre a-l face continuu, reducerea lui la măsură și ordine”. Mai exact, restructurarea barocă a orașelor medievale - proces care a generat mari edificii, vederi panoramice, piețe și grijă pentru uniformitate, proporții și perspective - avea drept scop să reflecte măreția și puterea enormă a prințului. Deseori, considerațiile estetice prevalau asupra celor legate de structura socială
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Mumford, „specializându-se În distrugere, inginerii militari italieni și-au creat o mentalitate de demolatori: Încercau să elibereze terenul de tot ce Îi Încurca pentru a putea Începe construcția de la zero, conform propriilor linii matematice inflexibile”. Forța vizuală a orașului baroc era completată de atenția scrupuloasă acordată siguranței militare a prințului, care trebuia ferit atât de dușmanii din exterior, cât și de cei din interior. Pentru aceasta, Alberti și Palladio au conceput amândoi căile de acces ca pe niște drumuri militare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]