1,448 matches
-
limbă și de obiceiuri, populațiile sale sînt tributare unei civilizații comune care, de la îndepărtatul trecut greco-roman la o revoluție industrială mai mult sau mai puțin precoce, trecînd prin creștinism (roman sau bizantin), prin modelele artistice ale Evului Mediu, ale Renașterii, Barocului sau Clasicismului, prin influența Revoluției franceze sau a principiilor naționale, o privesc în mod direct și în întregime. Altfel spus, ea capătă conștiința existenței unei identități europene, regăsind astfel o realitate înscrisă în însăși istoria ei. Nu am văzut oare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
schitul Sfântul Ioan. Purtătoare exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de adus unele îmbunătățiri bisericii de la Curtea Veche, înălțată de Mircea Ciobanul [mormântul lui se află, desigur, în partea dreaptă a pronaosului], „omițându-l”, însă, măcar pe Constantin Brâncoveanu, deși „bogatul portal vestic [pe care îl adaugă] [este] decorat în barocului brâncovenesc” 47 - din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său Pătrașcu vodă cu frații săi, Radul și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1972, 151-327; Ursu, Memorialistica, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin, București, 1973; Curticăpeanu, Orizonturile, 42-53, passim; Enache Puiu, Viața și opera lui Miron Costin, București, 1975; Rotaru, Valori, 22-33, 147-192; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 190-282; Mircea Scarlat, Introducere în opera lui Miron Costin, București, 1976; Petrescu, Configurații, 55-73; Simuț, Diferența, 6-11; Scarlat, Ist. poeziei, I, 93-95, 127-132, 137-139; Manolescu, Istoria, I, 50-58; Mazilu, Recitind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta, care este și un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist și un filozof, se înfățișează, în condiția lui intimă, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei. El visează adesea, compensator, câte o Acropole
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă a unui vocabular eterogen: "Realismul se întâlnește în opera lui Galaction cu cel mai autentic romantism. [...] Cunoscător al expresiei bisericești cu iz arhaic, scriitorul mânuiește totodată depășind, uneori, simțul măsurii neologismul, pe care-l împerechează neașteptat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește inspirația și studiul lui Philippide" (2006: 387), afirmă Alexandru Paleologu. Din acest romantism de adâncime derivă, probabil, penchant-ul autorului spre obscuritatea fatală și spre barocul sentimentelor. Deși puține ca număr în afară de nuvela discutată de noi în continuare, nu se mai pot cita decât timpuria povestire în formă dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală, din punctul de vedere al naratorilor, Floarea din prăpastie (1941) bucățile literare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
surprinse în genere cu justețe de critica momentului, crede că acest volum ar trebui citit în primul rând ca o amplă ars poetica. Deoarece, dacă în cărțile anterioare problema raporturilor eu-univers, a „definirii” poeziei sub semnul implicării subiectului în spectacolul „baroc” al dinamicii cosmice și al exersării (și exercitării) puterilor imaginative întru revelarea înrudirilor secrete dintre obiecte, apărea doar intermitent, în acest volum ea devine centrul ordonator al viziunii. Voronca își structurează de fapt acum, pentru prima oară, întregul discurs liric
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca niște clopote se nesfârșesc dar acrobat vântul Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că în celebra secvență, imediat următoare a tipografiilor (XI), o altă suită de imagini își găsea unitatea în asocieri trimițând la universul artificial-decorativ al barocului („Tipografii: / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatică / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ceea ce se pierde la nivelul asocierilor izolate, se compensează în mare parte prin multiplicarea lor în serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
captarea în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl consideră din mai multe puncte de vedere, dând mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Călinescu în Istoria sa. Dar dacă cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrându-le firesc unor experiențe poetice omologate de pe acum unei tradiții a modernității, cu filoane ce se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise în contemporaneitatea poetului rămân totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, împreună cu Șerban Cioculescu, în efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
loc. cit. . Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Adevărul literar și artistic, XI, seria II, nr. 624, 1932, p. 7. . P. Ricoeur, Metafora vie, București, Ed. Univers, 1984, p. 365. . Ibidem, p. 156. . Dolores Toma, Cyrano de Bergerac. Un model al barocului, București, Ed. Univers, 1984, pp. 176-177. . Ibidem, p. 180. . O. Șuluțiu, Ilarie Voronca, „Invitație la bal”, în Vremea, IV, 1931, nr. 193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alte raporturi, foarte „fierbinte”: e un paradox intrinsec, o situație oximoronică definitorie, productivă ca expresivitate. La debutul lui D., Nicolae Manolescu îi asemuia demersul cu „o calotă polară” și, pe de altă parte, identifica în poet un concettist atipic, nu baroc, ci clasic. Impresionează, în versul lui, o tulburătoare descompunere și regenerare perpetuă a visceralului în cerebral și invers, ca și un proces omolog de deconstrucție-recuperare, care implică, pe de o parte, umanul, viul în general, iar pe de alta, materia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
mai multe unghiuri, printre care cel teoretico-politic, dar și cel epistemologic". În aceeași zi, a avut loc Conferință Underground-ul sovietic: muzică alternativă în perioada 1945-1991, susținută de scriitorul Vasile Ernu. În ceea ce privește muzică sovietică, scriitorul declară că stalinismul este legat de baroc și de muzică clasică, dar în anii 45 apar "băieții cu gramofoane care pun muzică americană, germană și lucrurile se schimbă. În perioada imediat următoare, apare primul grup din spațiul sovietic - Stileaga - asemănător unui fel de maloganbism din anii '50
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita ce este dăunător; procedând astfel, o dată cu Charron, libertinii barocului creează laicitatea. Charron își scrie pe ușa locuinței: Nu știu". Această inscripție semnifica: * certitudinile se obțin greu, cu prudență; * orice adevăr pare fragil; * îndoiala trebuie să fie metodică, o tehnică de gândire. Montaigne pune să i se graveze pe o
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o dietetică a plăcerii. După moarte, gândirea lui Charron se răspândește rapid și dobândește o influență considerabilă. Să nu te abați niciodată de libertatea ta de spirit, de judecată, de conștiință. Charron a inaugurat un Mare Secol, acela al libertinilor barocului. "Despre înțelepciune", fără a fi o lucrare originală, oferă exemplul unei gândiri atente, o înțelepciune practică decuplată de teologia creștină, un apel la corpusul Antichității grecești și latine, o veritabilă poftă de filosofie terapeutică și nespeculativă. Charron a fost încadrat
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
fi mobilizați pentru cauza sa (Epicur, Democrit, Lucrețiu). Spinoza este ciudat cu materialismul lui fără materie, hedonism fără trup, religie fără dogme, este unitate fără urme de apoi, dorință fără carne etc. Spinoza poate fi citat ca un libertin al barocului. Preocuparea principală a libertinului este eliberarea, separarea registrelor Credinței și Rațiunii, a Teologiei de Rațiune, a spiritului de temporal, bucuria, plăcerea, beatitudinea identificate ca binele suprem. FRIDERICH NIETZSCHE Socrate este cel mai discutabil fenomen al Antichității (așa este numit în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu o noimă imposibil de descifrat, deși totul se petrece la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite și de tezele naționalismului ceaușist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
mișcare, scurtează distanțele, apropie ținuturi și populații, favorizează schimburile comerciale și culturale. Astfel, “ oamenii comunică îndeajuns pentru a se cunoaște și pentru ca anumite influențe să se exercite la nivelul reprezentării și gândirii”. Marile cuceriri culturale italiene triumfă pe întregul continent. Barocul lui Bernini și al lui Borromini, creat la Roma, este asimilat din nordul rusesc până în Spania, care-l trimite apoi dincolo de Atlantic. O altă invenție epocală, opera, născută din ideea declamației muzicale a Cameratei Fiorentina, devine prin creația lui Claudio
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
la Roma, este asimilat din nordul rusesc până în Spania, care-l trimite apoi dincolo de Atlantic. O altă invenție epocală, opera, născută din ideea declamației muzicale a Cameratei Fiorentina, devine prin creația lui Claudio Monteverdi, o dramă muzicală, replică sonoră a barocului arhitectonic. Ea constituie cea mai specifică întruchipare barocă a spiritului de inventivitate și virtuozitate, de artificialitate și sinteză, în care, ca și în arhitectură, se produce o metamorfozare a genurilor artistice, rupându-se limitele dintre sculptură, pictură, arhitectură, teatru și
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
spre monodia solistică acompaniată și a prefațat apariția virtuozului instrumentist. Prin toate aceste invenții epocale, ca și prin încă multe altele, Italia rămâne laboratorul estetic al Europei și un centru al modei în artă. Tocmai în momentul culminant al dezvoltării barocului muzical prin arta organistică a lui Bach și Haendel, ca și prin virtuozitatea rafinată a claveciniștilor Domenico Scarlatti și François Couperin, germenul noului își face apariția. Acesta se conturează sub aspectul stilului omofonic, al monodiei acompaniate, ca reacție la complicațiile
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]