3,060 matches
-
sunt două personalități atât de distincte, încât, paradoxal, lasă impresia uluitoare că formează un tot întreg, o singură lume, un univers unic și indivizibil. Fenomenul Moscalenco mai urmează să fie explixat de către specialiști, fiind unul neobișnuit nu numai în spațiul basarabean, ci în întreaga lume probabil. Într-adevăr, cei doi gemeni, născuți acum 80 de ani într-un ordinar sat din Moldova, Bravicea, la 26 septembrie 1928, în pofida unor dramatice evenimente - au rămas orfani de tată la 12 ani, în urma deportării
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
multiple”; trei ani mai târziu, în "Sămănătorul", a afirmat că Iașiul era ”poluat” de o comunitate de „afaceriști păgâni și ostili”. A mai exprimat păreri similare în jurnalele de călătorie, văzând ca de înțeles pogrom-urile împotriva evreilor bucovineni și basarabeni. Venind din aceeași familie ideologică ca și mișcarea „Democrației Naționale” din Polonia,; PND-ul, fiind de părere că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
front a fost grav rănit soldtul Grigore Manoli , original din Rublenita .S-au întors invalizi acasă Petru Desan, Leontie Ursachi,Alexei Chirosca, Ion Ioniță și Grigore Manoli.Iar 15 feciori ai Rublenitei au căzut pe cîmpul de luptă. Reforma agrara basarabeana a avut un efect benefic și pentru locuitori satului Rublenita: 334 locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 800ha de pămînt. La 29 martie 1923 s-a înființat cooperative Agricolă “ Dacia”, compusă din 40 de membri, cu capitalul subscris de
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
episcopul Husik Zohrabian îl trimite pe pr. Biberian pentru a cerceta situația comunității și a proprietăților armenești din Basarabia. Slujește de Crăciun în biserica din Chișinău și elaborează un raport detaliat cu situația proprietăților și a populației armene din ținuturile basarabene. Se întoarce apoi în capitala României, unde este numit în funcția de preot-paroh al Catedralei armene "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din București, unde va sluji timp de 23 de ani. După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian la 23 octombrie 1942
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau Orhei. Totodată populației autohtone i-a fost inculcată sistematic ideea că, spre deosebire românimea din Moldova apuseană, Ardeal, Țara Românească și Dobrogea, moldovenimea basarabeană nu ar fi fost de același neam, românesc, și că limba ei nu poate fi numită „română”. Încă din acea perioadă, Rusia îi impunea populației românofone din Basarabia o identitate „moldovenească” exclusivă de cea română, deși în Bucovina pe atunci
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene față de cea română. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene față de cea română. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei și Sucevei. Mitropolitul de Iași a arătat că problemele bisericești din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
fost completată cu versuri noi ți i-a fist modificat titlul îm "Săgeți. Carul cu proști și alte poeme". A continuat cu volumele "Vatra" (1980), "Parodii și epigrame" (1981), "Versuri lirice și satirice, Rezonanțe" (1985), "Penița și bărdița" (1988), "Fulgere basarabene", "Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română" (1997), " Leul n-are frigider", "Pălăria gândurilor mele" (2000), "Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: "Cale bună
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
și arestată cartea „Săgeți” (1972). Spiritul critic intransigent al scriitorului se manifestă îndeosebi în cărțile: „Zodia musafirului” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii și epigrame” (1981), „Cadențe” (1985), „Penița și bărdița” (1988); „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat, 1990), „Fulgere basarabene” (1992) ș.a. Este autorul unor culegeri de poezie pentru cei mici: „Poiana veselă” (1963), „Ploaie cu soare” (1964), „Vînătorul” (1965), „Ce culoare are vîntul?” (1968), „Umbrela” (1970) ș.a. Piesele „Străinul”, „Drum deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău, 1985; „Penița și bărdița”, Chișinău, 1988; „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat), Chișinău, 1990; „Fulgere basarabene”, Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004. Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău, 1985; „Penița și bărdița”, Chișinău, 1988; „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat), Chișinău, 1990; „Fulgere basarabene”, Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004. Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962; „Poiana veselă”, Chișinău, 1963
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă și cu cărăușia spre Avremești". Braniște e baștină generalului basarabean Matei Donici, despre care Iurie Colesnic scrie în enciclopedia „Sfatul Țării” și în vol. I al cărții sale „Basarabia necunoscută”: „Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept. 1921 la
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept. 1921 la Tighina. A scris versuri, conform unei tradiții cărturărești de familie. A participat activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni, declanșată odată cu izbucnirea revoluției din februarie 1917. Primul președinte al Partidului Național Moldovenesc”. În Braniște s-a născut (1932) și Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, membru de onoare al Academiei Române, fost Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. La ședința din 27
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
de femei). În gospodăriile lor mai țin 60 de cai, 160 de vite cornute mari și 20 de oi. Aflăm, însă, că peste sărmanii oameni dă o epidemie de difterită și din 53 de bolnavi 27 își pierd viața. Pămînturile basarabene, însă, îi ademenesc mereu pe ruși și în 1940 le acaparează din nou. La 10 noiembrie 1940 ei găsesc în Mihăileni 909 suflete, dintre care 870 de etnie ucraineană. Locuiesc aici și 31 de moldoveni. Apoi după acest schimb de
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
Sazîkin." "15 septembrie 1940 Nr. 603 or. Chișinău" Dosarul, după ce se află mai mult de patru luni la Moscova, se întoarce la Chișinău, fără careva indicații. Lavrenti Beria nu avea timp să se ocupe și de soarta celor 14 nefericiți basarabeni. Veneau vremuri tulburi peste URSS. Derutat că n-a primit nicio indicație, anchetatorul Cerepanov constată acest fapt printr-un certificat. Certificat Dosarul de anchetă nr. 824, privind învinuirea foștilor membri ai guvernului contrarevoluționar „Sfatul Țării” și „Blocul Moldovenesc”, a fost
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
1867, Cahul - d. 16 aprilie 1933, București) a fost un ziarist și traducător român de origine evreiască originar din Basarabia, inginer ca formație. s-a născut în familia unui medic evreu din Cahul, care s-a implicat în cercurile românești basarabene, ajungând să ocupe funcții publice ca cea de medic de plasă și apoi, de județ. Fratele mai mare al lui Iosif, a participat la Războiul de Independență al României și s-a numărat printre puținele sute de evrei români care
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
și al Uniunii Scriitorilor din România, de asemenea membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. este un scriitor de la Chișinău, care face parte, conform aprecierilor formulate de academicianul Mihai Cimpoi, din generația "ochiului al treilea", generație care a reabilitat în literatura basarabeană valoarea esteticului. Ion Anton s-a născut în familia țăranilor de origine răzeși Gheorghe și Ileana Anton (născută Donică). În 1958 este înscris elev la Școala de opt ani din satul natal, pe care o absolvă în anul 1966. Își
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
de probă în atelierul lui Antoine Bourdelle, de unde revine și își susține lucrarea de diplomă. În anul 1930 revine în orașul Bălți, lucrând până în anul 1941 ca profesor de desen la Școala secundară particulară. A început să frecventeze saloanele Societății Basarabene de Arte Frumoase. Prima sa expoziție a avut loc în anul 1939, la Iași. Încă de atunci manifesta un interese special pentru sculptura portretistică: pictând printre altele portretele profesorilor Al. Philippide și Garabet Ibrăileanu. După cedarea Basarabiei către URSS, se
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
subiectul scurt și cuprinzător, în cuvinte pe care le-ar putea înțelege și un ascultător nepregătit. Îți povestește bogățiile României așa cum ar fi vorbit un țăran moldovean despre gospodăria lui. În ochii savantului se aprinde scânteia umorului nesecat al țăranului basarabean, iar gluma sănătoasă a unei întâmplări trăite vine să-ți întărească mai adânc amănuntul științific.”" Ca om de știință, Gh. I Năstase poate fi considerat un geograf complet, întrucât preocupările sale au vizat atât geografia fizică, cât și geografia umană
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
RSS Moldovenească în calitate de comisar al poporului pentru afaceri interne. În această calitate, a ordonat arestări în masă pe teritoriul Basarabiei anexate la URSS. El a insistat asupra soluționării problemelor provocate de "elementele vechi" - adepți ai așa-zisei "românizari" a populației basarabene, fiind vizați foștii oameni politici, în special din Sfatul Țării, care votaseră în 1918 Unirea Basarabiei cu România, foștii ofițeri din armatele țaristă și albă, funcționarii statului român, oamenii avuți, indiferent de naționalitate și religie. Potrivit informațiilor deținute de serviciile
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
denumirile tătărești (deja oficiale în perioada turcească) : acestea au fost la rândul lor preluate de România când le-a avut în stăpânire. În perioada 1856-1859, la prima independență a Republicii Moldova din 1917, precum și în perioada 28 iunie-20 august 1940, limanele basarabene au fost moldovenești. În perioadele 1859-1878, 1918-1940 și 1941-1944 i-au aparținut României. Din august 1940 până în iunie 1941 și din august 1944 încoace sunt Ucrainene (până în 1991, în cadrul Uniunii sovietice). Aceste diferite stăpâniri au lăsat în jurul limanelor o populație
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Коса - "kosa") străpuns de o "portiță" (în limba greacă στόμα - "stoma", adică gură, în rusă бухтa - "buhta", idem) care leagă limanul de larg. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.. Toate limanele basarabene au fost inițial văi de vărsare ale afluenților, fie ai Dunării, fie direct ai Mării Negre. În Holocen, cu aproximativ 7500 ani în urmă, aceste văi au fost inundate de mare. În locul Deltei Dunării se întindea atunci un golf din Marea Neagră
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
de 190 km². Limanul Alibei face parte din Parcul Natural Național "Limanele Tuzlei". Limanul Șabolat (în , în , care apare uneori pe hărțile mai vechi și sub denumirile de „Codăești”, „Cetății” sau „Budachi”) este cel mai estic liman din seria limanelor basarabene din Regiunea Odesa, fiind situat pe teritoriul Raionului Cetății-Albe, și deși este un liman maritim, nu comunică cu marea deoarece grindul său de 18 km lungime nu are portiță. Se întinde de-a lungul mării pe 17 km, fiind singurul
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Regiunea Odesa, fiind situat pe teritoriul Raionului Cetății-Albe, și deși este un liman maritim, nu comunică cu marea deoarece grindul său de 18 km lungime nu are portiță. Se întinde de-a lungul mării pe 17 km, fiind singurul liman basarabean paralel și nu perpendicular cu țărmul. Lățimea medie este de 1.5 km, adâncimea maximă de 2.4 m, suprafața de 30 km². Salinitatea sa este extrem de variabilă (între 2 și 32‰) deoarece bazinul de evaporare naturală concentrează sărurile, dar
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
pentru a-l lega de Limanul Nistrului permit primenirea apelor. În nord-est unde se găsesc aceste canale este slabă (între 2 și 14‰), în sud-vest este ridicată (15-32‰). Limanul Nistrului (în , în ) este cel mai estic și ultimul dintre limanele basarabene, despărțind Basarabia și Bugeacul (la sud-vest) de Edisan (nord-est), la vărsarea fluviului Nistru în mare, fiind un liman maritim. Are suprafața de 360 кm² și adîncimea maximală de 3 m. Volumul apei este de 0,54 km³ (apele limanului fiind
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]