1,298 matches
-
cea mai mare primejdie de viață și pierdu în luptă casca sa scutitoare de-o formă proprie. Șirurile romilor se răreau văzând cu ochii, se clătinară din ce-n ce în mișcări convulsive, până ce, cuprinse de instinctul vieții și în batjocura oricărei discipline, se risipiră într-o fugă sălbatecă și irezistibilă. Cu toată inimoasa ceată care căuta să-l scape pe-mpăratul, acesta nu putu scăpa din înghesuială cu una cu două și, pentru a-i deschide o ieșire, fură sacrificate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o și primind jurămintele, din care cauză îl amenință cu judecata și cu pedeapsă canonică. Funcționarii de Curte carii aprobaseră această învoială cu inamicul suferiră pedepse trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit. Lipsea în statul acesta orice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Evenimentul neașteptat îl dispuse rău pe împăratul, căci văzu planurile sale crucișate, și-și ascunse supărarea, arătând o vie părere de rău numai pe care pretindea a o simți pentru o asemenea faptă a reginei, comisă spre necinstea familiei și batjocura tronului. Ea - zicea el - va spăsi în curând apucătura ei greșită, căci soțul ei nu va fi în stare de-a rezista apropiatei năvăliri a tătarilor, cari văd în el nu numai un dușman fățiș ci un om desprețuit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin și Hannovera, unde-și închipuiesc atâtea despre pronunția și artea d-lor, dac-ar vorbi așa în limbele lor respective, încotro ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul, artistul, contele și baronul german nu se rușinează de-a-și vorbi limba maternă așa cum o vorbește servitorul și cocierul său; el ar fi nemîngîi[a]t însă și s-ar roși pîn' peste urechi daca cineva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o ofrandă, oricine ar fi cel ucis, Antigona hulește divinitățile care îi iau în râs pe oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care descoperă de unde vine Eumet, Oedip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni În Mercedes Benz-ul lui, Julián Îl Întîmpină și Îl conduse În atelier. Aldaya, cînd constată că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se Înfurie: „Dar ce-i batjocura asta? Un copil? Mi se face părul măciucă!“. Julián, care era conștient de Însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de el sub nici un chip, replică: „Domnule Aldaya, să vi se facă dumneavoastră părul măciucă nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura, atacul ascuns, dintr-o clipă În alta. Nu știu dacă prietenii tăi or să vrea să vin și eu cu voi... — A fost ideea lor. Ce zici? Începînd din acea zi, Javier venea cu ei, din cînd În cînd, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar citește-i aceluiași soldat o condamnare sigură și o să-și iasă din minți sau o să înceapă să plângă. Cine a spus că firea omenească e în stare să suporte așa ceva fără să ajungă la nebunie? La ce bun această batjocură, infamă, inutilă, vană? Poate că va fi existând un om căruia i s-a citit sentința, a fost lăsat să se chinuiască, iar apoi i s-a zis: „Du-te, ai fost iertat“10. Uite, poate că un asemenea om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cât sunt de cruzi în această privință! Ce idei au! Prima care a întâmpinat-o cu ură și dispreț a fost maică-sa: „De-acum m-ai făcut de râs“. Și ea a fost prima care a lăsat-o de batjocura lumii: aflându-se în sat că Marie s-a întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar toate astea se întâmplă tocmai în momentul când Nastasia Filippovna „nu caută decât prilejul de a-l împroșca pe el și pe ai lui cu batjocuri“. (De asta era convins.) Însă, la drept vorbind, ce altă semnificație poate avea vizita ei de acum? O fi venit ca să se împrietenească cu mama și cu sora lui sau ca să le jignească chiar la ele acasă? Și, judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rotundă, împrejurul căreia era adunată întreaga familie. Cum de-a îndrăznit să se gândească la una ca asta? Păi aș fi murit de rușine dacă aș fi crezut câtuși de puțin sau dacă i-aș fi arătat Aglaiei scrisoarea! Ce batjocură pe capul nostru, al Epancinilor! Și totul, totul din cauza lui Ivan Feodorovici, din cauza dumitale, Ivan Feodorovici! Ah, de ce nu ne-am mutat la Elaghin; doar ți-am spus să mergem la Elaghin! Poate că Varka o fi scris scrisoarea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o ipoteză sigură. Însă ea e o făptură atât de neascultătoare și fantastică, încât nici nu se mai poate vorbi! Tot altruismul, toate strălucitele calități ale inimii și minții - și toate astea chiar că le are, însă, pe lângă astea, capriciul, batjocurile - într-un cuvânt, e o fire diabolică și, pe deasupra, cu fantezii. Și-a râs acum pe față de maică-sa, de surori, de prințul Ș., de mine n-are rost să mai vorbim, rareori nu-și râde de mine, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Unele femei chiar așa vor să fie iubite, iar ea tocmai această fire o are! Iar firea ta și dragostea ta trebuie s-o uluiască! Știi doar că femeia e în stare să-l chinuiască pe bărbat cu cruzimi și batjocuri și să nu aibă niciodată remușcări, deoarece de fiecare dată își zice în sinea ei, privindu-l: „Uite, acum îl chinuiesc de moarte, însă apoi o să-l fac, cu dragostea mea, să uite chinurile...“. Ascultându-l pe prinț, Rogojin izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copii, într-o bună zi, nitam-nisam, poate o singură dată în toți cei douăzeci de ani, oftează deodată și zice: «Ce-o mai fi oare cu moșulică generalul, o mai fi trăind?» Și spunând asta, poate, mai și râde în batjocură - și asta-i tot. Dar de unde știi dumneata ce sămânță a aruncat în sufletul lui, pe vecie, acest «moșulică general», pe care nu l-a uitat douăzeci de ani? De unde știi dumneata, Bahmutov, ce importanță va avea această comunicare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe Agrippina. N-o agreează deloc. Puțini sunt cei care o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că frumoasa ei rochie cireșie e sfâșiată de sus până jos. Cum o s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar să-l tratezi pe Homer de orb și șarlatan nu ți-a trecut prin minte? îl întreabă în batjocură. — De...e ce? bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar fi oferit o combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă găseam și eu acolo, mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă răzbunare Ea sosește așa. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule, zise el, nu-ți Îngheață sîngele la expresia asta? „O fată cerebrală“. Își schimonosi vocea. Ți-ar plăcea prietena mea - e Întotdeauna atît de cerebrală. De parcă asta vrem de la ele... RÎse de data asta, a batjocură, dar era prea moale ca patul să sară. Da, zise el, acum mi-ar plăcea o fetiță obișnuită. Nici măcar nu trebuie să fie frumoasă. Uneori, astea, frumoasele, nu-s bune de nimic - știi ce vreau să spun? Se gîndesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că nu ar trebui s-o mai pedepsesc și eu interzicîndu-i să-l vadă pe Tom. La Început, citeam toate scrisorile. Acum, nici nu le mai deschid, le arunc direct la coșul de gunoi. Le citeam cu impasibilitate, pufnind În batjocură cînd cerea să-l vadă pe Tom. De parcă mi-ar trece măcar prin cap să o las vreodată În preajma fiului meu. A Încercat să-l convingă și pe Dan În zilele În care a fost pe la ei sau cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la parterul casei se petrece fenomenul invers, femeile îl evaluează și-l apreciază. Pran roșește furios și se grăbește să țină pasul cu matahala, care se îndreaptă printr-un pasaj, spre un colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria sa, ajunge într-o încăpere unde i se pune în față un bol de orez și dal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul și ocara armatei, adăugând că comandantul diviziei a făgăduit o decorație celui ce va zdrobi batjocura rusească. ― Azi-noapte l-am încadrat, și totuși ne-a scăpat! zise Bologa furios, încheind cu o înjurătură ungurească. În doi ani n-am primit nici o observație și acuma, din pricina unui fleac de... ― Nu te înfuria, prietene, și nu înjura, răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]