1,688 matches
-
Nae Contrabandă, licheluța pururea iubitoare de niscai bănuți nemunciți, câștigați prin metode neclasice, îi pusese curând potăii, oarece gânduri rele și grabnice, de măritiș. Aici, merită a fi menționat cu prisosință și aportul artizanal indispensabil al factotum-ului de Pale, bețiv de forță și maistru-lăcătuș la Societatea "Arta Manuală ". "Of, Pale, Pale, mult zic Pale, ce ca'ți tu-ntre animale? Of, of...!", îi și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera Apostatul alert și transpirat, parcă voios. S-a scrântit la bilă, săracu', de spaimă! îl taxează Fratele. Uite-l și pe bietu' tata! Guță, bețivule...! Cirozatule! Curvarule! U-huuu, ce te-ai mai stafidit! Uite-l și pe Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la epidermă, domnule! Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aici e buba. ― Coane Miroane, vorbiși din inima mea! strigă colonelul, țăranul șade la cârciumă, își bea acolo toată munca și pe urmă se vaită că nu se ajunge... Învățătorul nu se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți bețivi, dar nu... Pensionarul nu-i dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ci și-au văzut de necazuri, au răbdat și au suferit ca și noi! Acuma, slavă Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. Așa e ordinea lucrurilor de când lumea și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ebrietate, a intrat în curtea casei noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii injectați de băutură și făcea spume la gură. Eu știam că este un mare bețiv și am căutat să-l potolesc, dar el a sărit la bătaie. În curte, mama avea un umbrar cu o bucătărie de vară și un pat. Cum era peste măsură de beat, am căutat să-l liniștesc, dar el în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ni l-a făcut nouă și poate sutelor de țărani nevinovați, pe când era activist de partid și apoi primar, i-a adus un sfârșit pe măsură. A murit ca un câine, într-un șanț cu capul crăpat de un alt bețiv. A fost blestemat pentru tot răul care l-a făcut oamenilor, iar blestemele s-au abătut și asupra familiei sale. I-au murit doi copii în floarea vârstei ca o pedeapsă divină, făcându-l să sufere. Tata, murind la Iași
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în coș bătrânul avea fân și vreo doi saci cu porumb. Am reușit săl trag la mal fiind foarte speriat. Atât i-am spus: N-ai vrut să mă asculți! Puteai să mori înecat! Am salvat din foc și un bețiv care mi-a devenit un mare dușman, tocmai pentru că îl salvasem de la moarte. Deasupra apartamentului pe care îl am, locuia o familie de tineri care avea doi copii. Unul de vreo trei ani și celălalt cu puțin peste un an
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl ținem de mînă și-l învățăm să scrie, să citească, să-și crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau câteva cârciumi de duzină, unde de altfel cred că și dormea. Îl vedeai umblând de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al bețivilor (haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar) și cerând câte o halbă cu bere. Am văzut de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în același timp amuzantă, pe care i-o făceau din când în când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat. Despre fața lui, care ieșea vălurită de sub părul smuls în toate părțile, nu se poate spune decât că era o față de bețiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat celui care angaja ruletiștii - având aspectul unui barman, care ducea la subțioară o cutie unsuroasă de lemn. Bețivanul se sui pe o ladă de brad pe care nu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din rândurile groase ale nenorociților mereu în căutare de pâine, asemenea câinilor vagabonzi, ale bețivilor, ale pușcăriașilor abia eliberați. Oricine, numai să fie viu și să-și pună sufletul la bătaie pentru mulți, mulți bani (dar ce înseamnă banii în condițiile astea?), putea deveni ruletist. Era, de asemenea, preferabil să nu aibă, pe cât posibil, nici un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost găsit în aceeași zi, ascuns la niște prieteni, si totul a devenit limpede. Intenția sa fusese doar de jaf. Pistolul era descărcat și-l folosise doar pentru intimidare. Dar bețivul pe care îl atacase fusese cuprins de o spaimă teribilă și se prăbușise greu la pământ, iar tânărul își pierduse capul, aruncase revolverul și fugise. Pentru că nu avea rude și nimeni nu părea să-l cunoască (eu însumi am stat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare și țoiuri, mânată de strigătele de la mese. — Coană Vico !... N-auzi ?... Coanăăăă Viiiico !... Omu ei ședea ca și acu, tolănit pe pat, în ultima cameră. Ieșea doar să mai dea un bețiv afară sau să se uite chiorâș dacă nu întindea vreunu mâna la ea. Când nu te-așteptai, odată te trezeai cu el că-ți apare în spate ! Cât era de namilă, nu l auzea nimeni apropiindu-se. Intra și se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tovarășului Ceaușescu. Bănuiesc că nu ați fi prea Încîntat dacă vă fac cunoștință cu tovarășul Gleț, așa că vă rog să nu abuzați de răbdarea mea. Pe Gleț l-a cunoscut Într-o seară de vară, pe stradă, deghizat Într-un bețiv de cartier, care s-a supărat pe el că nu are să-i dea un foc, drept pentru care: futu-ți rasa mă-tii de sectant bărbos, n-ai un chibrit? ia de-acia. A doua zi, tovarășul Bicu nu s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a mai rămas din căruță și s-a dus Înapoi În baterie, pentru că el a scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-o pată Întunecată și lucioasă. Mă zgîiesc uluit. Pe măsură ce Îmi revin, nu mă pot Împiedica să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
beat, își pierde firea“, așa suna justificarea obișnuită. I se intentase o dată un proces pentru „gravă vătămare fizică“ și numai Robin Osmore, prin dibăcia lui, îl scăpase de judecată. Părerea susținută de Alex, cum că George nu era decât un bețiv, deci scuzabil, nu era împărtășită și de alții. Absența din viața lui a oricărei norme de politețe elementară era socotită drept semnul unei anarhii morale, mult mai adânci. Se părea că acele bariere ridicate instinctiv de cetățenii civilizați, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îți duc eu sticla, se adresă Tom, galant, către Anthea. Ba nu, o duc eu, tu o ții pe a ta. Porniră cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei ei, și îl iubea cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atent. Emma! Păcătosule! Asta-i prea mult! Și ești beat, duhnești a whisky. Bea și tu un pic, am adus sticla cu mine, haide să ne așezăm undeva. Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă și mi-au spus că e o petrecere la Papuc. Unde-s fetele? Dacă te referi la Hattie Meynell, e încuiată în casă, cu storurile trase. Am crezut c-ai venit să-i cânți o serenadă, în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda următoare, Emma preluă strigătul lui Tom, intonându-l cu glas scăzut, psalmodiat, pe melodia „înainte soldați!“. Acest cântec (după cum știu toți cei care au frecventat colegiile englezești) este irezistibil pentru bețivi și, în mod garantat, poate îmblânzi inimile studenților celor mai scandalagii. Într-un moment, toți chefliii se adunară în fața Papucului, cântând în cor în gura mare: „George, pleacă, o, George, pleacă! - George, pleacă, o George...“ Ecoul puternic al glasurilor reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoara Harriet Meynell și pentru camerista ei. Repetițiile spectacolului Masca Afroditei, care au loc la Sala Ennistone tocmai se încheiaseră cu o petrecere deșănțată, când George și Tom McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă de bețivi și de a porni să le asedieze pe cele două demoazele în elegantul lor adăpost. Bând și urlând, alaiul de bețivi, printre care se număra și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o petrecere deșănțată, când George și Tom McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă de bețivi și de a porni să le asedieze pe cele două demoazele în elegantul lor adăpost. Bând și urlând, alaiul de bețivi, printre care se număra și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind, au comis tot felul de vandalisme în grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
The Swimmer pe care Rozanov i-o așternuse în față. Când citise prima dată nota clin Gazette, Tom sărise peste pasajul cu „imboldul profesoral“ și nu înțelesese decât vag insinuarea. Reacția lui scandalizată fusese stârnită de expresia „o șleahtă de bețivi“ și trecuse cu vederea legătura dintre numele lui și cele ale lui Hattie și Rozanov. Nu reflectase asupra articolului, îl considerase o calomnie nerușinată a unei fițuici locale, pe care nimeni nu o s-o ia în serios sau nu o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]