3,363 matches
-
stipulează într-adevăr că tendința de a nu se face distincție, în practica cotidiană, între partidul socialist belgian și partidele burgheze este greșită [și că] (...) comitetul central nu a fost destul de atent la curentele care creșteau în sînul partidului socialist belgian împotriva politicii nefaste a șefilor socialiști de dreapta 28. În practică, aceasta va fi deschisă multor interpretări. În fața imobilismului care lovește partidul, este convocat un congres, în octombrie 1954, la periferia orașului Bruxelles. Dacă la tribună, opozanții denunță fracționarismul și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
interior. Partidul comunist din Belgia se revendică și el, dar va trebui așteptat anul 1979 pentru ca el să afirme aceasta în textele sale. Partidul elvețian al muncii (numele partidului comunist) ia poziții la fel de ezitante și ambigue ca și omologul său belgian. Partidul comunist olandez se alătură tîrziu acestei mișcări, chiar dacă textele congreselor nu reiau în mod explicit termenul de eurocomunism. Speranțele născute odată cu eurocomunismul vor fi efemere. Realinierea francezilor la pozițiile sovietice, problemele interne ale PCE, investiția prioritară a PCI în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
am subliniat deja, sistemul electoral britanic interzice CPGB-ului să spere vreo reprezentare parlamentară. În anii '70, CPGB exercită o influență mai ales în anumite ramuri sindicale și în rîndul intelectualilor și a studenților. Slaba reprezentare parlamentară a partidelor danez, belgian, olandez și luxemburghez nu le permite să exercite decît o influență marginală asupra vieții politice, în timpul anilor '70. Lipsa lor de impact electoral le împiedică să ia inițiative politice semnificative, cu atît mai mult, cu cît nici unul dintre aceste partide
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a reușit niciodată să se impună cu adevărat, cît și în Valonia. Din ce în ce mai paralizat de dezbinările sale interne, PCB pierde orice reprezentare parlamentară la alegerile legislative din 1985. El plătește astfel incapacitatea sa de adaptare la evoluțiile profunde ale societății belgiene. Partidul comunist din Luxemburg înregistrează și el pierderi sensibile cu ocazia alegerilor legislative din 1979, cînd nu mai păstrează decît două locuri. Acest lucru se explică prin cantonarea sa tradițională în regiunile industriale aflate în plin declin, dar și prin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
politica lor de prezența acestui concurent potențial. Rolul de ghimpe a fost jucat mai ales de către formațiunile comuniste slabe, dar care nu-și trăgeau legitimitatea doar din participarea lor la mișcarea comunistă internațională. A fost, în esență, cazul partidelor comuniste belgian, olandez, luxemburghez, chiar britanic, sau al comuniștilor germani după cel de al Doilea Război Mondial, asociați evoluțiilor comunismului în Est, și îndeosebi, celor din RDG. * Ele au servit, pentru aderenții lor, drept instrument de realizare și de ascensiune socială individuală
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Biroul de Legătură al Partidelor Comuniste PCB Partidul Comunist din Belgia PCE Partidul Comunist Spaniol PCF Partidul Comunist Francez PCI Partidul Comunist Italian PCL Partidul Comunist Luxemburgez PCP Partidul Comunist Portughez PCUS Partidul Comunist din Uniunea Sovietică POB Partidul Muncitoresc Belgian PSI Partidul Socialist Italian PSOE Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol SED Partidul Socialist Unificat (fosta RDG) SFIO Partidul Socialist-Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești SPD Partidul Social-Democrat German TUC Confederația Sindicatelor Britanice USPD Partidul Social-Democrat Independent German NOTE La originile comunismului occidental
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Dezarmarea în contextul problemelor internaționale și atitudinea României (1919 4 aspirațiuni de ideal, care au stăpânit până astăzi eforturile națiunilor și ale conducătorilor lor, o bază practică și solidă care constituie punctul de plecare al unei întregi vieți” . Marele jurist belgian Yves de la Briere spunea: “Trebuie călduros felicitați negociatorii care au ajuns la acest rezultat, a cărui importanță juridică va fi decisivă, și în plus importanța morală prin valoarea exemplului. În primul rând al acestor negociatori vom saluta cu gratitudine un
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
dezvoltat atât ca teorie cât și ca practică a instanțelor în special în S.U.A. și Marea Britanie. Treptat însă, se constată o acceptare și chiar o evoluție în acest sens și în țările europene; comentarii recente 1 privind legislația și jurisprudența belgiană și franceză arată că, de regulă, o unitate medicală este ținută să răspundă în situația în care se demonstrează că s-a produs un prejudiciu care îi este imputabil, cu alte cuvinte atunci când se demonstrează existenta vreunei forme de vinovăție
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
trei aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Metodele folosite sunt oral-demonstrative. Ele pot fi fragmentariste sau globaliste. Primele se referă la însușirea treptată a vorbirii, urmând traseul sunet-silabă-cuvânt-propoziție-frază-conversație, iar aspectele fonetice, lexicale și gramaticale se vor deprinde succesiv. Metodele globaliste (englezească 101, belgiană, germană 102 etc.) pornesc de la ipoteza că etapa analitică poate fi omisă, trecându-se direct la cea sintetică, sunt motivul că și în viața reală așa s-ar petrece lucrurile. O altă formă de comunicare a surzilor este metoda americană
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
despre teorii pluraliste, sau "posibiliste". 4.1. TEORIILE MONISTE Mai mulți autori au invocat factori de ordin geografic, de pildă Montesquieu și teoria sa privind climatul, geograful german Ratzel la sfîrșitul secolului trecut, Paul Krugman și Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede că poate distinge, după localizare, popoare "maritime" individualiste și liberale și popoare "continentale" autoritare și sociale. Dominația crescută a omului asupra mediului a făcut din ce în ce mai puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de la început: fără inovația tehnică, fără să se cunoască natura bolii, într-o situație de maximă incertitudine. Dar trebuia să ai curajul să refuzi progresul, să revii din punct de vedere tehnologic în urmă. Trebuia, așa cum au făcut-o responsabilii belgieni, să exersezi acea "euristică a fricii" de care vorbește Jonas. Trebuia să-ți fie frică pentru soarta celorlalți. Faptele și cifrele sunt publicate, la dispoziția tuturor. De ce nu se vorbește despre acest lucru? Nimeni, în afară de victime, n-are interesul să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
preferă să pună accentul pe cele care aparțin micului nostru univers național? Pur și simplu, deoarece, conform mecanismului psihologic denumit infra-humanisation, suntem mai puțin sensibili la nefericirile celor care aparțin unor culturi îndepărtate... Psihologul Jacques-Philippe Leyens a citit unor voluntari belgieni un articol de presă ce relata un incendiu. Textul suna astfel: „Incendiul a trezit întreaga stradă. Locuința familiei X ardea. Pompierii încercau cu orice preț să salveze copiii. Țipetele mamei care-și striga copilașul erau insuportabile”. Într-un caz, Leyens
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
loc într-un oraș din Belgia; într-altul, anunța că incendiul se produsese în Marea Britanie. Apoi, el a propus participanților să descrie emoțiile pe care le resimțiseră victimele. Psihologul a constatat că, în cazul victimelor presupus a fi de origine belgiană, emoțiile cel mai frecvent expuse erau: durerea, tristețea, furia, frica, suferința, vinovăția, regretul, disperarea. Însă în cazul în care victimele erau de origine britanică, doar durerea, tristețea, furia și teama erau menționate. Cum pot fi distinse aceste emoții? Emoțiile atribuite
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
durerea, tristețea, furia și teama erau menționate. Cum pot fi distinse aceste emoții? Emoțiile atribuite victimelor străine (durere, tristețe, furie, teamă) sunt numite primare. Ele sunt resimțite de oameni, dar și de unele animale. Celelalte emoții, dimpotrivă, atribuite doar victimelor belgiene (suferință, vinovăție, regret, disperare), sunt calificate drept secundare și sunt resimțite doar de către ființa umană. Acest experiment arată că acordăm sentimentele specific umane cu preferință persoanelor care sunt aproape de noi sau cu care avem anumite puncte comune, mai ales apartenența
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
frămîntă, calcă, deformează, combină în voie o magmă de cuvinte care le e deodată accesibilă în puritatea ei sălba tică originară, o comoară pe care îndrăznesc s-o maltrateze, s-o trădeze, s-o îmbogățească. În această perspectivă, unele texte belgiene nu mai sunt walone, nu mai există scriitori romanzi, în Canada nu se mai scrie o literatură quebecoază, creația caraibeană nu e nici creolă, nici anglofonă, nici hispanofonă, personaje precum Cioran sau Makine nu mai sunt considerați scriitor român, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lucid rămîne Pierre Assouline (pe France Culture și pe foarte activul său blog personal). În orice caz, vorba cîrcotașilor din domeniu, de douăzeci și unu de ani există o singură certitudine absolută a toamnei literare franceze, anume apariția, cu regularitate de metronom belgian, a unui mic roman al celebrei Amélie Nothomb, la Albin Michel. Cel mai proaspăt se numește La Nostalgie heureuse (Nostalgia fericită) și pare a fi unul din cele mai bune, păstrîndu-se pe linia autobiografică binecunoscută și reînnodînd firul experienței japoneze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin sau nevroza Amélie Nu e vorba despre delicata Amélie Audrey Tautou și nici despre drăgălașa comedie romantică franceză din 2001, ci despre o altă fragilă Amélie, Nothomb după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută (în 1967) și crescută o vreme în Japonia, plimbată îndelung prin Asia, o erudită clasicistă (agregée de grecă și latină la 21 de ani!), vorbitoare de cinci limbi, extravagantă și plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care le scrie anual, celelalte luînd iremediabil drumul sertarelor. Deși refuză să le publice și pe ele, Amélie nu le distruge, prin urmare se poate bănui că li s-a rezervat totuși și lor un destin. Cert e că scriitoarea belgiană, care se vede ea înșăși ca o "grafomană", mereu "însărcinată" cu vreun roman, e total atipică și prin programul de viață: se scoală în fiecare dimineață la ora 4 și începe să scrie, doar de mînă, ignorînd cu voluptate orice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un adevărat fenomen al dialogurilor, întreaga artă a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură să ofere nu un posibil model, ci mai degrabă un echivalent simbolic. În special voletul central al tripticului reprezentând un grup de femei, bărbați și copii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fel de tirs, sceptru pe care femeile lui Khnopff îl utilizează adesea pentru a sublinia statutul lor întrucâtva sacerdotal. O serie de detalii sunt diseminate și în acest tablou, precum o coloană cu capitel ionic, care în regia cameristicii pictorului belgian conferă locului recuzita hieratică a unui templu. Capul decupat de marginea tabloului vehiculează tema specific decadentă a lui diminutio capitis, pe care am întâlnit-o în reprezentările care-i au ca personaje pe Judith și Holofern. Pictorul îl utilizează în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
implorare inutilă, Orfeu își ridică lira în timp ce Euridike, de o lividitate de statuie, își întoarce dramatic capul în direcție opusă. Poezia preia tot acest fond dramatic, ilustrat de episodul tragic al celei de-a doua pierderi a Euridikei. Pictorul simbolist belgian, Jean Delville, reia tema descinderii lui Orfeu în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încotro ne îndreptăm!"474. Rops definește excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adâncește perspectiva lui Ion C. Bacalbașa, relevând un alt proiect de anvergură pe care revista și-l propune. Iarăși, demersul este similar cu cel al altor reviste care însoțesc secesionismele în Europa, secession-ul vienez cu Ver sacrum, al simboliștilor belgieni cu La Jeune Belgique, a mir iskusstnicilor ruși cu Mir Iskusstva (Lumea artei) etc., și care reprezintă o reacție ce pune în evidență o nouă relație centru-periferie, așa cum aceasta era modelată în diferite spații culturale. Alexandru Bogdan-Pitești, cel în jurul căruia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]