1,112 matches
-
am invitat-o, deliberat, în taxi pe Nell Pickering. Nell era noua vedetă de musical, cu care flirtasem în tot timpul prânzului. Nell avea douăzeci și doi de ani (nu m-aș împotrivit deloc s-o am în haremul meu). Biata Lizzie! Mă întreb ce m-o fi determinat să-i scriu așa, deodată, epistola aceea de tachinare semi-serioasă? Să fie o teamă de singurătate și de moarte pe care o emană marea? Din moment ce Lizzie Scherer a apărut pe tapet, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am aflat că boala ei e incurabilă, mila și iertarea mi-au fost lesnicioase. Afirmația asta pare cinică. Dar am iubit-o întotdeauna pe Clement; și dragostea noastră [i-a avut răsplățile ei. La sfârșitul sfârșitului, am fost amândoi desăvârșiți. Biata Clement! Înspăimânător tărâm, bătrânețea! Curând, o să-i încalc și eu hotarul. Oare de asta simt atâta nevoie de Lizzie? Acum când scriu e a doua zi dimineața. Noaptea trecută, în timp ce așterneam cele de mai sus la masa din salon, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi și mai nostime, iar păcatul și suferința ari înmuiate de lumina unei consolări filozofice. Sunt emoționat că am revăzut-o pe Lizzie și mă întreb dacă m-am comportat inteligent sau nebunește. Desigur, dacă aș fi cuprins-o pe biata Lizzie în bra]e, întreaga dilemă s-ar fi soluționat într-o secundă. În momentul când și-a aruncat geanta în iarbă, era gata să renunțe, să facă orice concesie, să rostească orice promisiune. Și cât de mult aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai despre fericire ci și de o dependență reciprocă, de legătura care-i satisfăcea deplin pe amândoi: el, atât de robust, de stăpânitor, de elegant, de ocrotitor, ea, fragilă, grațioasă, încrezătoare și supusă, atât de iubitoare! Și extraordinar de frumoasă. Biata, norocoasa mătușa Estelle, care n-a trăit îndeajuns ca să-și piardă frumusețea. Cum de pusesem mâna pe fotografia asta? Mi-am amintit deodată că o furasem din albumul de familie de la Ramsdens. Am întors pe dos cartonașul țeapăn, cafeniu, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o revelaseră pe Hartley, lipită de stâncă. — Aveam impresia că o s-o zdrobesc pe biata băbuță ca pe un gândac. Zău, Charles, e o babă, biata de ea, nu poți să negi lucrul ăsta. — Iubirea are alt mod de a gândi. De acord, iubirea e oarbă ca un liliac... — Liliecii au un radar. Radarul tău pare scos din funcțiune... — Folosește-ți inteligența, oricine poate iubi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Probabil că se simte rușinată de soțul ei neinteresant, ceea ce-i stârnește un sentiment protector față de el și un resentiment față de tine. Folosește-ți imaginația! Și te-ar plictisi, dragule, te-ar plictisi până la exasperare, și o știe prea bine, biata de ea. E o pensionară în etate, și acum vrea și ea să se odihnească, vrea să-și pună picioarele pe un scăunaș și să se uite le televizor, nu mai are nevoie de frământări și de aventuri. Și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pură întâmplare că fetele au supraviețuit. Tu ești asemenea unui gangster ce trage cu o pușcă-mitralieră în mulțimea dintr-un supermarket și, din întâmplare, nu ucide pe nimeni. Nu, nu, dar de astă dată e altceva, trebuie să respecți alegerea bietei bătrâne, viața ei, fiul ei, plicticosul ei bătrân soț drag, casa ei drăguță. Las-o în pace, Charles. Nu-i de mirare că-și ia tălpășița de câte ori te vede. — Nu înțelegi. Într-adevăr, cum ar fi putut să înțeleagă? Multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care poate fi zdrobită. Am rămas tăcut. — Acum, presupun că vrei să discuți cu mine despre „biata Lizzie?“ — Nu. — Bietul Charles ai fost mazilit din postul de Dumnezeu. — În ordine. Te rog să pleci. Dacă te prind că te încurci cu Lizzie Sherer, vă omor pe amândoi! — Rosina, nu fi idioată, nu fi vulgară. Te rog, pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fii atent la fiecare cuvânt pe care-l rosteai. Rănile și înfrângerile suferite de mândria acestui copil trebuie să fi fost îngrozitoare, de nedescris. Mi-am adus aminte de imaginea evocată de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că James ți-a dat „sărutul vieții“? — A... bine... adică... — Știi, noi credeam că te-ai înecat. A trebuit să continue să-ți insufle aer timp de vreo douăzeci de minute, până ce-ai început să respiri normal. A fost îngrozitor... — Biata Lizzie! Oricum, iată-mă aici, gata să pricinuiesc o grămadă de alte necazuri tuturor celor interesați. Unde ați dormit cu toții noaptea trecută? Casa asta a ajuns aglomerată ca hotelul Raven. — Eu am dormit pe sofa, în camera interioară de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-n una, numa’ la lucru ne-ntâlneam. Și acolo era’ două ateliere, tot cu coșuri din astea de împletit de coșuri. Aici ați putut lua legătura cu familia? Am primit un pachet, pentru că în toată luna-mi făceam norma. Păi, biata mama mea o zis că de-abia aștepta fiecare lună să primească scrisoarea, și deja îmi pregătea pachetul, săraca. Da’ mie... - cum să spun? - așa-mi părea de rău că scriam... că doar dintr-o pensie a lu’ tata, cum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
construcții sintactice speciale (anacolut), prin imperativ, subiectul vorbitor nu mai exprimă o poruncă, o rugăminte, un sfat sau un îndemn, ci face doar o constatare, afirmă desfășurarea unei acțiuni verbale: „În sfârșit, ce s-o mai lungim degeaba! pune-te biata împărăteasă, biată să nu fie! cu cucoanele din casă, ia-l pe copil, desfașă-l, spală-o - că era fetiță - primește-o, aleargă de-i caută sân... mă rog...” (I. Creangă) Imperativul, un imperativ dramatic, este sinonim, în aceste situații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza numai câte unul. Se întrebuințează amândouă, când relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și iarăși o pleca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personaj? A.B.: Foarte puțin, deși mă obsedează. Nu știu de unde să-l prind. Terminasem liceul și tot mă mai întâlneam cu el. Venea noaptea târziu, pe la 12 - noi la țară ne culcam o dată cu găinile - să mă învețe harta cerului. Biata mama înnebunea de spaimă, credea că-i Securitatea la ușă. După ce a murit preotul, Uray venea zilnic să mănânce la noi, așa că instrucția a devenit și ea mai sistematică. Câteodată Uray dispărea și nu știam unde. Peste ani, când, datorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
fără păr. [Pn1] Și se apropie de el, voind să-i zîmbească și să ia o înfățișare plăcută. [Pn2] Dar copilul cuprins de spaimă se zbătea sub mîngîierile bătrînei decrepite și făcea să răsune casa de țipetele lui. [Pn3] Atunci biata bătrînă se retrase în singurătatea-i fără sfîrșit, [Pn4] și plînse într-un colț spunîndu-și: [Pn5] "Ah, pentru noi, nefericitele femei bătrîne, s-a dus vremea de a mai plăcea, chiar și celor nevinovați; și înspăimîntăm pe copiii pe care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e numai grozăvii și potoape d. Sarsailă. Când e dumnealui trist sau melancolic, e numai foc și inimă albastră, - cu toate că mai niciodată nu e trist, dar zice așa, că e al dracului: știe să se prefacă, hoțul, ca să arză inima bietei creștine. E viclean, uită-te, de n-are margini.“ (Domnul Sarsailă autorul) Spectacol curios, dar totodată semnificativ: romanticul Heliade, în poemele căruia „trăsnetele“ și „plesnetele“ izbucnesc la tot pasul (recitiți spre edificare barem Cutremurul și Căderea dracilor), îi contestă romanticului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și ridicându-mă, m-am întors la vechiul meu obicei de a compune resentimente": Dacă ar putea romul să-i facă Pe zarvagiii bețivani să tacă Le-a încețoșat mințile atât de tare De se confundă cu niște animale Iar biata de mine nu poate dormi Amețește-i cu aburii tăi Și fă-i să tacă până dimineață. Nu știu cum, dar dorința mea s-a îndeplinit; cearta lor s-a terminat după altă rundă de băutură; acum, noapte bună!" (18-19). Ce se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scăpat, ani în șir, de reality show-ul cretin al "cuplului ales", cu kitsch-ul glamour al țoapelor avute, cu frescele monstruoase ale lui Bălașa pe pereți, cu ifosele stupide ale lui Muc cel Mic sau cu tăcerile expresive ale bietei Moni, incapabilă să articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor, toți privitorii la televizor aflau de excursiile la Nisa, de petrecerile de la Ibiza, de cumpărăturile din Dubai și de orice altceva putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în consecință, îi făceau cu forța părtași, pe toți, la viața lor mediocră și goală. Cu copil cu tot. Cu can-can-uri cu tot. Cu escapadele lui Muc cel Mic, iremediabil necopt și dornic să "mai copilărească puțin", contrabalansate de nevoile bietei Moni, acum ajunsă la maturitate hormonală, sătulă de Jumbo Jet și dornică de un jet ceva mai hotărât și mai puțin incontinent. Vorba celor de la www.futezătorii.ro: "Uite așa trecu cea mai lungă și costisitoare noapte cu o damă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca un om care trăiește într-o lume unde primăriile au evacuat de mult spațiul public de asemenea pericole tratând zbierătele ipocrite ale falșilor iubitori de animale, pentru care acest gen de activitate (zbierătele!) sunt singura formă de solidaritate cu bietele patrupede și care, firește, nu se gândesc niciodată că ar trebui făcut ceva pentru a îmbunătăți în primul rând situația oamenilor, cu respectul datorat unei opinii, dar cu fermitatea unui gospodar care nu ezită să împuște lupul care îi atacă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cucul gol". La prima înfățișare deja, avocații, striviți de evidența probelor preliminare, au anunțat clar strategia câștigătoare: discreditarea victimei. Pe cale de consecință, toată presa stângistă, din Franța și din New York, a declanșat o amplă operațiune de mozolire (smear campaign) a bietei amărâte, insinuând comploturi politice, devoalându-i numele, interogându-i familia și vecinii din Guineea sau din bantustanele Manhattanului, colportând despre presupusele ei legături cu un traficant de droguri, bănuind-o de șantaj sau neadevăruri în declarația de imigrare, pentru ca, la final
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre presupusele ei legături cu un traficant de droguri, bănuind-o de șantaj sau neadevăruri în declarația de imigrare, pentru ca, la final, New York Post să o acuze, fără sfială, de prostituție. Ca urmare a acestei operațiuni josnice de character assassination, - biata Nafissatou Diallo va rămâne, pentru vecie, în memoria lumii, nu cu numele ei, ci, așa cum a prezentat-o presa new yorkeză, drept "DSK Maid" adică servitoarea lui DSK. Cheia întregii probleme însă, în sistemul juridic american, stă acum doar în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teritorii ce nu-i aparțineau etnicește. Îmi aduc aminte că i-am spus: "Și Anglia a pierdut jumătatea Franței pe care o poseda în Evul Mediu, și Spania a pierdut Flandrele. Ce ați gîndi dacă presa străină ar deplînge soarta bietei Rusii, care a pierdut Polonia, Finlanda și Basarabia? Le-a pierdut că nu erau ale ei! Tot așa cu Ardealul, nu a fost dăruit neamului românesc, i-a fost restituit" (...). M-am folosit de prilej spre a mă plînge de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
arme și cal de călărie, ca să și pornesc, fără zăbavă." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Toate ca toate însă, dar treaba s-a-ngroșat când au ajuns acasă. Copiii aceia, așa cum i-a lăsat Dumnezeu, văzându-se fără de tată, numai cu biata lor de mamă, își făceau de cap: unul se târa pe jos, altul se dădea peste cap, iar altul se cobora-n puț ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la dejun. Vii cu trenul, cu mașina? Răspunde te rog. Sunt deosebit de bucuroasă să te văd înainte de plecare. Trebuie să fii foarte fericită că pleci la Paris. Mi-aș dori să pot pleca și eu. B.25 este acum acolo. Biata Adina a fost operată, din fericire, veștile sunt bune. B. se întoarce sâmbătă viitoare, drumurile voastre se vor încrucișa. Lordul (Dunedeen) pare a fi un om foarte agreabil, dar ce subiect nefericit trebuie să fi fost. Are o mutră de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]