1,128 matches
-
vorba să fie spus totul, a scrie biografia cuiva nu constituie cea mai adecvată formulă de exorcizare apelînd la scrierea istoriei. Iorga i-a replicat lui Cuza (și LANC-ului) în stilul său: "Partidul care profanează sinagogile, seduce minorii și biciuiește femeile în public este eroul grădinilor publice". După care, Iorga a afirmat încă o dată că evreii vor fi bineveniți, în ciuda protestelor lui Cuza, în Partidul Naționalist Democrat, ca și la cursurile de la Văleni 143. Ulterior, Iorga a ținut cont mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să o luăm prin pădure, s-ar putea să ne vadă cineva... — Credeam că nu cunoști pe nimeni aici! Acum grăbește-te! Am coborât pe cărarea din pădure. Era întunecoasă și, pe alocuri, năpădită de hățișuri, așa încât ne împleticeam întruna, biciuiți de crengi, agățându-ne în mărăcini și poticnindu-ne mereu de puieții care creșteau la întâmplare, în mijlocul drumului. Stupida stângăcie a înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
peste spiritul melancoliei! Voi fi oare în stare să nu mă duc în casa de pe deal, să nu aflu ce se întâmplă acolo, să nu năvălesc în viețile lor ca o furtună, ca o rafală de ploaie care i-ar biciui, ca un tunet? După un timp, m-am înapoiat la Capul Shruff. Părea neobișnuit de iluminat și arăta ca o casă de păpuși. Probabil că Gilbert mai cumpărase câteva lămpi în contul meu. Lumina se răspândea și pe pajiște. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau gândeam că s-ar putea să mă înec. Membrele mele robuste răspundeau mișcărilor apei, respirația mi-era domoală, cerul albastru deasupra mea și soarele pretutindeni; priveam orizontul imediat al valurilor al valurilor ce veneau către mine, crestele lor ușor biciuite de briză, și mi se păreau puternice și prietenoase. Se jucau cu mine. Am înotat și m-am lăsat să plutesc până când mi s-a făcut frig; atunci m-am cățărat afară din apă și m-am întors acasă gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de 30 de centimetri, prin care jucătorii încercau să treacă mingea. Se foloseau numai de picioare, iar șuturile (se spune că englezescul shot vine de la chinezescul „kuh”) aveau loc într-o ordine prestabilită. Câștigătorii primeau premii, iar cei înfrânți erau ... biciuiți de proprii suporteri! Harpastum (400 500 d.Ch.) era practicat mai ales de militarii romani. Descoperim în izvoarele documentare și faptul că în cadrul acestui joc exista în cadrul fiecărei echipe o anumită „diviziune a muncii”: jucătorii fiecărei echipe fiind împărțiți în atacanți
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
odinioară este îmbrăcată toată în alb. Eliza Chelaru AMURG DE TOAMNĂ S-a dus soarele, nu se mai vede nimic, doar o umbră roșiatică rămasă în urmă străpunge cerul. Luna mare se zărește palid din ceață. Vântul aspru și rece, biciuindu-te peste față, îți aduce aminte că e toamnă. Frunzele, mai astă-vară verzi și mândre, au îmbătrânit și s-au îngălbenit, iar copacii rușinoși că poartă o asemenea povară, o scutură mânioși. Covorul auriu ce împodobește pământul gol format de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
înflăcăratul patriotism al lui Michelangelo, cel care a proiectat și ridicat fortificațiile sistemului de apărare a Florenței, ultimul bas‑ tion al libertății Italiei în timpul faimosului asediu din 1529‑1530. Ca și Dan‑ te Alighieri de care poate fi apropiat, Michelangelo biciuiește prin cuvinte aspre insensibilitatea compatrioților săi care nu se ridică unanim la luptă pen‑ tru recucerirea libertății pierdute. Admirația extraordinară pe care a manifes‑ tat‑o pentru Dante a constituit o altă temă centrală a poeziei. Ca o splendidă afirmare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
înflăcăratul patriotism al lui Michelangelo, cel care a proiectat și ridicat fortificațiile sistemului de apărare a Florenței, ultimul bas‑ tion al libertății Italiei în timpul faimosului asediu din 1529‑1530. Ca și Dan‑ te Alighieri de care poate fi apropiat, Michelangelo biciuiește prin cuvinte aspre insensibilitatea compatrioților săi care nu se ridică unanim la luptă pen‑ tru recucerirea libertății pierdute. Admirația extraordinară pe care a manifes‑ tat‑o pentru Dante a constituit o altă temă centrală a poeziei. Ca o splendidă afirmare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
mi putința să o trec”;” Când mi-am dat seama că nu mai am Încotro am devenit optimist”; - ”Am trăit În țară fără sat; ai mei făr’de țară”; - ”Învinsul cât și Învingătorul sunt vremelnici”; Nimic mai jalnic; o limbă biciuită de altă limbă”; - ”Toți ne Închinăm Într-un fel Patriei; unii doar cu viața, alții și cu moartea”; - ”Veșnica tinerețe În lucruri trecătoare”; - ”Pentru Întâia dată mi-am ridicat privirile spre tricolor, care mi-a devenit stindarul vieți, de pe cuptorul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ne scandalizeze? Ba da: "Hristos a venit în primul rând să ne scandalizeze, să aducă foc și dezbinare... să ne scoată... din prejudecățile cele mai onorabile". Tot așa cum Hristos nu i-a urât pe cei din Templu deși i-a biciuit, am convingerea că nici Steinhardt nu i-a urât pe țigani, deși a scris ceea ce a scris. Când îți asumi statutul de creștin așa cum a facut-o Steinhardt nu poți să urăști. Poți doar să te simți obligat să-ți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc, necontenit, spre uzura constantă, fizică și psihică, a angajaților. De altfel, lupta sindicală a pornit de aici și ea se justifică constant atâta timp cât omenirea nu va găsi o soluție la ciclicitatea dezvoltării capitaliste (printre puținele observații inteligente ale lui Marx
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numai delegațiilor oficiale, pentru ceilalți oameni erau ridicate corturi, barăci, erau amenajate dughene și grajduri. Pedepsele erau deosebit de aspre pentru cei ce încălcau regulamentul (nerespectarea armistițiului sacru, corupția, nerespectarea termenelor de antrenament și înscriere, înșelăciunea etc.), se aplicau amenzi, erau biciuiți în public sau alungați din cetatea în numele căreia concurau etc. În privința programului competiției sportive sunt mai multe variante, ca și numărul de zile alocate Jocurilor Olimpice antice (cinci sau șase zile). La începutul fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice antice era depus jurământul, atât
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
v-ați dat seama, stimați telespectatori, toate marile iubiri imortalizate în cărți se termină tragic: Romeo și Julieta mor amândoi, Anna Karenina se aruncă înaintea trenului, Emma Bovary se spânzură". Nici mai mult nici mai puțin. Toată viața o să-mi biciuiască auzul fraza asta, deși acum mi-a mai trecut cu orice se obișnuiește omul, inclusiv cu remușcările, toată viața o să fiu nedumirită cum de mi-a ieșit din gură un asemenea porumbel. Era sâmbătă după amiaza, eram fardată ca o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
memoriile sale este aceea a spitalului de la Săpoca, „iadul pe pământ”, cum îl numește Vasile Paraschiv: făpturi umane dezarticulate, murdare, rănite, trăind în comun aproape în stare de nuditate, jelind sau, dimpotrivă, practicând pasul de defilare în chip autist, fiind biciuite atunci când erau dezorientate în chip animalic, alcătuind o „lume profund îndurerată și dezordonată care forfotea tot timpul fără rost - era o atmosferă de haos, un calvar”. Inclusiv spectatorului încă nealienat nu îi rămâne decât să stea ghemuit, cu genunchii strânși
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
brusc, s-ar transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde s-au amestecat cu mirosul de sacâz și cu umbrele instrumentelor, proiectate pe pereți la dimensiuni gigantice. Kronos au trecut apoi prin Mexic și ritmurile celor de la Cafe Tacuba, prin India lui Ram Narayam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
adăposti bine. Preeminența inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată ca, prin imagini frapante, să biciuiască arhaismul și iraționalitatea socială a fetișismului funciar. Pe atunci era condamnat măcelarul care vindea carne alterată, dar legislația permitea să se vândă locuințe mizerabile populației sărace. Pentru îmbogățirea câtorva egoiști, era acceptată mortalitatea îngrozitoare și bolile de tot felul, care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
voi lua nici un bou, nici o vacă, nici un porc [...]. Nu voi pune mîna nici pe țăran, nici pe țărancă, nici pe portărei, nici pe negustori; nu le voi lua banii, nu-i voi obliga să se răscumpere [...] și nu-i voi biciui pentru a le lua proviziile. Nu voi pune mîna nici pe măgăriță, nici pe măgar, nici pe cal, nici pe iapă, nici pe mînz pe pășune[...]. Nu voi distruge și nici nu voi incendia casele [...]. Nu voi tăia, nu voi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ipoteză explicativă și o vom continua cu elemente, care ar putea să îndreptățească această ipoteză la titlul de teorie. Ideea noastră va fi, de altfel, o rezultantă a discuțiilor și a punctelor de vedere expuse până acum. Ce tainice puteri biciuie oare spiritul omenesc, veșnic neîmpăcat cu orice condiții de timp și de spațiu în care s-ar găsi, și-l ațâță să se încordeze în gigantice strădanii spre alte moduri de existență? Pasărea e fericită dacă are un cuib; șerpii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu e o născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere teologic, dacă amorul sau dragostea erotică e de origine paradisiacă sau e o urmare a păcatului strămoșesc. Părerile clasicilor creștini
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii, revelată în trup omenesc spre mântuirea tuturor. Cine simte nevoia salvării nu se face judecătorul Mântuitorului ci, dimpotrivă, biciuit de blestemul cărnii, se decide pentru una sau alta dintre cele două soluții. Creștinismul e un proces de asimilare divină, iar nu de asimilare omenească. Nu noi îl asimilăm cum am învăța bunăoară doctrina lui Kant, ci el ne asimilează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrușoare și cu banii obținuți se ține de pozne. Oare nu tocmai această predispoziție a intelectualului de a sta îndelung de vorbă doar cu sine, fără a se expune criticii altuia, oare nu tocmai ea este motorul absurdului? O subiectivitate biciuită până la sânge se răzbună, răstoarnă echilibrul. Dintr-o generozitate nepotrivită cu conjunctura, cade în cinism: „Doamne iartă-mă dar cât de prost am mai fost! Apoi am început să-mi povestesc mie însumi câte mustrări de conștiință mi-am făcut
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prins momentul când ciuma reîncepea cu furie în București, pentru a se îndepărta de acest loc”. Rapoartele lui Blutte pot fi considerate și o frescă a nemulțumirilor tuturor față de rechizițiile forțate și de noua împărțire administrativă. Locuitorii Principatelor erau frecvent biciuiți pentru încălcarea regulamentelor polițienești sau sanitare, iar rechizițiile și cartiruirile nu erau plătite. Blutte protestează frecvent împotriva purtării „arbitrare, tiranice și obraznice” a autorităților rusești de ocupație. „Izvoarele Principatelor seacă repede, scrie el. Cei mai mulți săteni din Moldova refuză a mai
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
unii care mai mișcau sau tremurau, dar care nu mai puteau opune vreo rezistență erau aruncați claie care cum cădeau și erau aruncați de-a dreptul din camion, așa cum se arunca lemnele într-un loc fără ordine. Apoi am fost biciuit de un comisar pentru ca m-am așezat lângă o pușcă mitralieră. Am fost dus înapoi spre vagoane și silit să calc peste un morman de cadavre care erau aruncate afară din vagon și care morman era peste pragul ușii vagonului
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ananghie după limbajul pe care il folosea, renunțând la stilul lui ironic care-l caracteriza. Se întreba totuși, daca nu i-ar fi fost mai bine în brațe cu iubita lui decât la cumpărături cu nevasta- să. Ploaia care îi biciuia parbrizul îi stârnea imaginația, iar figură Laurei îi apărea că o ceață psihologică menită să sugereze meandrele sufletului ei, chemându-l parcă acolo, lângă ea. El știa că ei nu i-ar fi plăcut să-l vadă cu nevastă-sa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]