7,814 matches
-
era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este altceva decât o poveste de adormit de-a-n-picioarelea? Ceea ce scriu nu e propria mea poveste? Poveștile sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea mentalității sale ereditare și pe care nu le-a putut satisface. Ah! Să dorm în pace ca în vremea inocenței mele copilărești! Somn liniștit, pe care nimic nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atenție la detaliile costumului, la rezistența ma chiajului, la intrarea, ori ieșirea textului său pe comentariul muzical... În fine, să nu uităm, există În majoritatea cazurilor și o dependență de reacția spectatorului; am asistat cu jenă la momente În care bietul histrion, chiar atunci cînd cîș tigase lupta cu compartimentele mai sus citate, o pierdea, Înainte de finalul reprezentației, pe cea cu publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile călduțe și care a Înțeles
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bune cu colegii, să nu dorești să fii șef. Este mult prea frumoasă meseria de actor, ca s-o murdărești!”. Corect! Cu toate astea, după cum s-a văzut, mulți cred contrariul... Un titlu spiritual, dintr-un ziar :” Europa este un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mulți cred contrariul... Un titlu spiritual, dintr-un ziar :” Europa este un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ne aflăm la capitolul uimiri cinematografice , vreau să vă previn că nu e Întotdeauna indicat să joci convingător, pe ecran. Doi actori au fost uciși și alți trei răniți, fiindcă ...jucau veridic Într-o secvență care se filma În Angola. Bieții histrioni interpretau niște spărgători de bancă ; neinspirații polițiști au crezut că jaful e real și au tras. Șeful poliției angoleze ar trebui să-și mai trimită caraliii la film. Iar actorii care pe viitor vor mai filma acolo, musai să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îl Întrerupe pe vorbitor cu o dezvăluire de te ribil umor : „Domnilor, nu-l ascultați! DÎnsul, nu știu cine e, a stat la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de rîs În sală, În avalanșă; bietul secretar literar a și ntins-o, rușinat. Credeam că s-a terminat cu ramoliții care strică manifestările culturale : m-am Înșelat! Acum doi ani, am fost invitat să vorbesc la o lansare de carte a unei colege, actriță. La o lansare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plicticos (deh, amical!) și nici nu vedeam bine la una din porți, și trebuia să suport urletele celor din jur, care se credeau procurori profesioniști, puși să ceară arestarea tuturor fotbaliștilor care nu dădeau gol. După ce i-au condamnat pe bieții mingicari, au trecut la arbitri și antrenori. A lipsit spectacolul ; sau, poate nu l-am recunoscut eu. Oricum, nu-i pentru mine genul ăsta de reprezentație... Un profesor de teatru din Moscova spunea că regizorul are nevoie de numai trei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de serenitate. Să fii un biet gândăcel. Ce poate fi mai simplu și mai fain? Uite o dorință pe care Universul ar putea să mi-o îndeplinească. Că, vorba aia, e ditamai entitatea, nu? Pentru asta trebuie să mă destind, să adopt o atitudine pozitivă și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a ajunge. Mă uitam la toată puștimea aia parcată de-a lungul spațiului verde din fața Teatrului Național și soluția mi s-a înfiripat de-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată. Dar imediat a găsit o replică neașteptat de lingușitoare. Sau, la naiba, sinceră. În fond, discutam cu o biată insectă, nu? A zis: "Nu știu Șefu'. Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că aflaseră, ci începuseră să-mi asculte sfaturile și să discute cu simpatie și entuziasm ponderat, ce-i drept despre persoana mea. Cam la fel cum se exprimă românii la fiecare început de mandat prezidențial. Poate și mai bine, fiindcă bieții gândaci nu au idee ce va să zică aia politician. În fond, ajunsesem cam la nivelul Președintelui României dacă socotești numărul real de indivizi pe care îi conduceam. În plus, spre deosebirea clară de toți președinții țării noastre, eram, fără umbră de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
loc. Mai umbli și tu, ca bărbatu', nu? Că toate e bunăciuni, e fâșnețe și să vede cu ochiu' liber, vorba aia, că să trage", cugetă el cu un soi de intuiție testosteronică, resimțind totodată o doză de înțelegere față de bietul mascul pândit la tot pasul de atâtea ispite. Rămăsese în picioare, în timp ce femeile se încinseseră la vorbă, uitându-l pe acolo. Își dădu seama că dacă mai stă mult așa, vata și tifonul pe care i le vârâse ORL-istul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al dracului sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se lămurească în privința transferului la anunțul de fără atu sau a Stayman-ului, decât după vreun an de strădanii. Și nici după anul ăla nu erai prea sigur de răspunsurile pe care le dădea. Așa că, de!, ce să ceri de la niște bieți gândaci? Eram împresurat de remușcări, amintiri și nostalgii mai ceva ca un erou din tragediile grecești. Se dusese liniștea mea. Nici vorbă de un trai molcom, lipsit de griji și frământări, așa cum îmi imaginasem în urmă cu nici o săptămână în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lor). Imposibil să nu ajungi astfel, cu gândul și la Nietzsche. Asta-i bună! Practic, ceea ce începusem eu să fac în seara de Ajun, era de râsul lumii, cu atât mai mult cu cât fostele statuete nu erau decât niște biete copii. Ca bibelourile de faianță care năpădiseră în deceniile astea, toate casele românilor: cai, câini, pești, pisici, șopârle, crocodili, văcuțe, broaște țestoase, etc. Ca și cum omul nou ar fi regresat într-atât, încât s-ar închina azi la tot felul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea cu nasul întreg - cea născută odată cu pământul din spuma valurilor mării. Afrodita! Prea te lași luată cu asalt de sentimente, deși ești conștientă că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în pământ. Dar recunoaște, Finico, că noi nici nu avem prieteni fără farmec. Când pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș, devine și mai receptivă la poante. La noi, domnule Gerard, după cum ai văzut, vine foarte multă lume. Și numai oameni și oameni. Unul și unul. Numai oameni care nu au voie să se supere pe nimeni. Iar începi să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunteți din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme - cum se spune - și pe urmă om vedea noi ce-i de făcut. Cu aceste vorbe, Cotman a pus mâna pe clanța ușii, gata să plece. Ioane, i-a căciula asta, că după cum ai spus o rămas fără căciulă bietul de el. Stai să caut și niște mănuși și colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de Dochița sub braț și cu baltagul în mână, a pornit să înfrune nămeții și noaptea care se lăsa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește-te să mănânci, că uite vine Măriuța cu de-ale gurii. Hliboceanu a oftat ca un copil necăjit. Ieșind din cămăruță, crâșmarul își spunea: „Bietul băiat! Ce a avut de tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană a pădurii nesfârșite ce cuprindea locurile... Pe atunci erau multe năvăliri de neamuri vrăjmașe. Cine mai știe ce păgâni și din ce locuri veneau pe nepusă masă peste bieții oameni?... Se spune că în vremea unei asemenea urgii, prin pădurea de deasupra satului nostru trecea o gloată de fugari. Cum se întâmplă de obicei, și aceștia aveau o căpetenie. Nu știu cum, dar nenorocirea a lovit tocmai pe cel din fruntea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deasupra satului nostru, au început să caute locul unde au îngropat pe fata căpeteniei... Au căutat o zi, au căutat două, dar pădurea ca pădurea, a crescut fără știre, acoperind și mormântul fetei... Oamenii locului se întrebau îndeei ce caută bieții oameni. Și într-o zi, i-au întrebat: „După ce umblați, oameni buni?” Cei întrebați au privit lung la localnici, pentru că nu le înțelegeau vorbele, dar au răspuns în limba lor: „Po umerla”. Sătenii s-au uitat unul la altul dând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În sombrero și cu pantalonii trași spre vine după ultima modă a celor de afară, bietul lider de oști nu se putu gândi decât că era blestemat să i se Întâmple mereu astfel. Și la Waterloo, doar câteva minute Îi lipsiseră pentru obținerea unei mari victorii. Prin față Îi trecură imaginile din acea zi neagră pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În lut, iar magnificul animal a Început să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]