2,794 matches
-
Theory of Justice, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge. Roller, Edeltraud, 1995, „The Welfare State: The Equality Dimension”, în Ole Borre, Elinor Scarbrough (coord.), The Scope of Government (pp. 165-197), Oxford University Press, Oxford. Rose, Richard, 1984, Understanding Big Government: The Programme Approach, Sage Publications, Londra, Beverly Hills, New Delhi. Rose, Richard; Peters, Guy, 1978, Can Government Go Bankrupt?, Basic Books Publishers, New York. Sandu, Dumitru, 1996, „Statul ca reprezentare”, Sfera Politicii, nr. 36. Sihvo, Tuire; Uusitalo, Hannu, 1995, „Economic
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înțelesurilor, a metodelor și a tuturor valorilor; b) o căutare continuă pentru a aprecia dublele sensuri ale rostirii, ale interpretărilor alternative, chiar și ale celor neintenționate sau ironice; c) o critică (sau o „distrugere”) a marilor Mituri (les grandes narrations, big stories) și, mai ales, a ceea ce explică fiecare; această „distrugere” privește marile teorii ale științei, precum și miturile noastre religioase, naționale, culturale și profesionale ce servesc „explicării moderne” a motivelor pentru care lucrurile sunt așa cum sunt; d) o demonstrație că, întrucât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noi ne ascundem intimitatea instinctiv, indiferent cât de libertini am fi educați - nu includ cazurile patologice de exhibiționism, narcisism sau histrionism. Securitatea se folosește și de manualul ascuns al perversiunilor noastre intime, exploatând curiozitatea voyeuristă a unei societăți de tip Big Brother. Cred că ai observat deja mecanismul unei psihologii ieftine, a tipului care se uită pe „gaura cheii”, incapabil de sentimente proprii, sau a amatorului de filosofie mărginită. Am citit că Securitatea s-a ocupat chiar de bârfe erotice și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
capitalist”, lumea anterioară a lui Max, îl consemnase drept corupt. Așa că acceptarea umilinței de „insular” e o reacție firească, iar evadarea va fi înțeleasă ca reintegrare în lumea originară. Sancțiunile practicate pe insulă, precum tăierea rației de carne, omniprezența lui Big Brother, polițistul suprem, prezența unui doctor pervers, „specialist” în genetică și realizând „eliminarea bătrânilor”, ca și a unui sculptor al potentaților comuniști completează imaginea unui sistem social atroce și grotesc. Absurdul orwellian se adaugă parabolei, dar mesajul cărții rămâne limpede
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
than all that I have seen here, with the risk of appearing to lack modesty, [I can really say] that the way we work in the domain of music in our monographs can’t be even conceived here. The last big piece of news I will communicate to you is that I was proposed to go to India to organize a methodical collection of songs. I don’t know, I am rather too fond of our ‘monographs’ to be able to
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se născuseră, gata de luptă, din urechea tatălui-romancier, având bine întipărite în gena de celuloză trăsăturile de-acum celebre. Sub numele faimos astăzi (șase plus șapte litere!), Philip Marlowe ni se înfățișează odată cu cel dintâi roman al lui Chandler, The Big Sleep, în 1939. E o apariție în forță, demnă de orice scriere postvictoriană, în care descifrezi nu doar trăsăturile fizice ale protagonistului, ci și tonalitatea stilistică a aventurii ce decolează chiar sub ochii tăi: Era pe la unsprezece dimineața la mijlocul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lumii, Los Angeles-ul străbătut de Philip Marlowe e mai degrabă un metropolis crepuscular, expresionist, populat de fantomele unei civilizații violente, hrăpărețe, imorale, total subjugată de domnia banului. Marlowe atrage atenția asupra acestei realități încă din primul paragraf al romanului The Big Sleep: el face o vizită nu unor oameni în carne și oase, ci unei „averi de patru milioane”. Personajul ieșea din lumea tulbure a așa-numitelor pulp, reviste ieftine, dar nu neapărat post scrise. Black Mask, de pildă, fusese lansată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au ridicat în ultimele decenii voci indignate ale feminismului. În ce măsură o trăsătură firească a epocii medievale poate constitui astăzi un model etic rămâne de discutat. Realitatea textului arată, însă, că autorul avea în vedere o asemenea perspectivă. Debutul romanului The Big Sleep nu lasă loc nici unui dubiu: Holul principal al casei Sternwood era înalt de două etaje. Deasupra ușilor de la intrare, destul de încăpătoare ca să îngăduie trecerea unei turme de elefanți indieni, pe un vitraliu larg, un cavaler în armură neagră salva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep, Farewell, My Lovely ori The Long Goodbye vorbesc despre potențialitatea negativă a lumii străbătute de eroul ale cărui convingeri etice sunt amenințate în fiecare clipă. Marlowe dă impresia că e capabil să se opună lumii, că, prin codul său
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la roman. E greu de spus că am avea de-a face cu o strategie conștientă a autorului sau că personajul a reușit să-și impună propria logică. Cert este că profilul optimist-dezinhibat din paginile de început ale lui The Big Sleep nu va mai fi regăsit în nici unul din romanele ulterioare. În ultima creație chandleriană, Playback, personajul e aproape desfigurat de singurătate, descurajare și disperare. Rătăcirile, reveria maladivă, exprimarea amară a frustrărilor, intrarea într-o fază a mecanicității pure sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o certă evoluție psihologică. E de natură secundară faptul că „evoluția” este o „involuție”: important e că datele inițiale se schimbă sub presiunea evenimentelor narate. Gay Brewer face o diferență clară între două grupuri de romane chandleriene (primele patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației; ultimele trei, The Little Sister, The Long Goodbye și Playback - faza vesperală, a amurgului apăsător). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nici nu e vreun profesor de etică pedepsit să depună muncă în slujba comunității. Este un individ care și-a pierdut iluziile - și cred că La grande illlusion, filmul din 1937 al lui Jean Renoir, e profund înrudit cu The Big Sleep, nu doar în ce privește titlul, ci și prin viziunea asupra lumii ca laborator al disperării -, dar continuă să funcționeze după vechile coduri ale universului care supraviețuiește doar în memoria lui. Marlowe nu e nici pe departe un sfânt - pentru că sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
numele detectivului îl proiectează pe Chandler într-o lume nouă, electrocutat de forța unei revelații. Plămădit dintr-o altă materie decât detectivul tradițional, Marlowe își permite să pună sub semnul întrebării însăși rațiunea de a exista a prozei polițiste. The Big Sleep, cu sfârșitul său antologic, răstoarnă o întreagă epocă de căutări maniacale ale adevărului, trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii, printr-o perspectivă metafizică, de realitățile măruntei lumi măcinate de conflicte - o lume a angoasei fără obiect și a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
relevanță se referă la evidenta forță de expresie dobândită de Raymond Chandler odată cu introducerea în scenă a lui Philip Marlowe. Ca poet, ca jurnalist, chiar ca autor de proze scurte, el nu sărise niciodată peste linia aurită a mediocrității. The Big Sleep reprezintă, din acest punct de vedere, un Big Leap, un mare salt înainte, renunțarea la clișee, exersarea unei noi voci și propunerea unui nou ton narativ. În sensul celor de mai sus, am putea vorbi de un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Raymond Chandler odată cu introducerea în scenă a lui Philip Marlowe. Ca poet, ca jurnalist, chiar ca autor de proze scurte, el nu sărise niciodată peste linia aurită a mediocrității. The Big Sleep reprezintă, din acest punct de vedere, un Big Leap, un mare salt înainte, renunțarea la clișee, exersarea unei noi voci și propunerea unui nou ton narativ. În sensul celor de mai sus, am putea vorbi de un proces de idealizare, de autoflatare la care Chandler - el însuși un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Philip Marlowe e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor ’30: până la el, scenele de violență sau imoralitate erau menite să șocheze. După The Big Sleep, ele sunt asimilate firescului, obișnuitului, ba chiar unei noi formule de umor. Tonul darkly amusing subliniază acceptarea realității în toate ascunzișurile ei, în întreaga ei decădere și inconsistență. Nu poate rămâne nesemnalată rezistența lui Marlowe la efectul corupător al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cealaltă parte a baricadei. Ceea ce-l distinge de aceștia e persistența unui fel de romantism irepresibil, mai aproape de acceptarea eșecului decât de speranța victoriei. O metaforă a autolimitării, a desenării lucide a unui nou profil moral e oferită în The Big Sleep: Pe tabla de șah era o problemă cu un mat în șase mutări. N-am putut-o rezolva, la fel ca multe dintre problemele mele. Am întins mâna și-am mutat un cal, mi-am scos pălăria și haina
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1977, p. 232). Faptul că autorul joacă cu o asemenea seriozitate rolul de partener al eroului sugerează mai mult decât complicitatea dintre ei. Marlowe are și de ce să fie apărat: evoluția lui dinspre o stângă radical-anarhică (detectivul detestă, în The Big Sleep, și banii, și femeile) spre un conservatorism mai mult decât aurit (care-i va caracteriza viața în Poodle Spring) este, de fapt, evoluția unei întregi societăți. Mândria inițială a lui Marlowe se topește atunci când ajunge, în romanul neterminat, să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sunt de o sărăcie psihologică descumpănitoare, așa cum îi prezintă tabelul ideal al Notelor chandleriene: „Asasinul nu poate fi o victimă torturată a împrejurărilor și, totodată, un asasin nemilos”. E suficient să parcurgi oricare dintre romanele lui Chandler - de pildă, The Big Sleep și The Little Sister - pentru a-l contrazice pe autor: și Carmen Sternwood, și Orfamay Quest sunt și victime ale mediului, și asasine cu sânge rece... Indiferent de stil, de școala din care provine, de scenariul simplu sau complicat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interval cărțile lui Chandler s-au bucurat de cea mai mare atenție. Între 1969 și 1978 au fost ecranizate patru dintre romanele sale cele mai bune, The Little Sister, The Long Goodbye, Farewell, My Lovely și, în variantă nouă, The Big Sleep. Suficient de mult pentru a motiva entuziasmul cu accente ironice pe care scriitorul l-a arătat întotdeauna unei lumi căreia îi lipsește atât de puțin pentru a fi perfectă. Dar acel puțin e tocmai esențialul. IIItc "III" Septet de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad încă mai mare, pe cel al ironiei. E sarcastic, independent, încăpățânat. Nu admite să se subordoneze orbește. A trecut printr-un colegiu și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fiicei lui Sternwood, Carmen. Era a doua încercare a lui Geiger de a stoarce o sumă consistentă de la milionarul ce-și făcuse averea din petrol. O afacere aproape banală, veți spune. Și totuși, lucrurile sunt mai complicate decât par. The Big Sleep ( Somnul de veci), publicat în 1939, este primul roman al lui Raymond Chandler. După ucenicia de câțiva ani la revistele pulp, fostul businessman din lumea petrolului decide, sub presiunea vremurilor, să se reinventeze. Timp de trei luni, în vara
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
murdărie”). Autorul ne oferă, în felul acesta, o indicație de lectură, dar se și supune legilor narațiunii realiste: el reflectă situații ce corespund întru totul vocabulei invocate. O lume murdară, în toate sensurile cuvântului. Publicat în 1940, imediat după The Big Sleep, al doilea roman al lui Raymond Chandler s-a bucurat de un neașteptat succes de critică. Se spune că proba de foc a unui scriitor o reprezintă a doua carte. Febra debutului, mobilizarea exemplară a energiilor, entuziasmul descoperirii identității
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care invocarea „complexului Electrei”, a viorilor de Cremona și judecata rapidă a unei copii după Rembrandt sunt menite să confere originalitate și consistență paginii. Cred, totuși, că purismul exegeților este excesiv. Marlowe nu e, după cum știm încă din The Big Sleep, un analfabet: a absolvit o facultate, și-a mărturisit plăcerea de a citi, posedă o sensibilitate remarcabilă. De fapt, referințele lui nu depășesc nivelul culturii medii: Marlowe nu face analize ale conceptelor și numelor pe care le invocă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]