1,103 matches
-
descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea, de către Sinistrat numai atât apucase să scrie. Bilețelul fu prins între fălcuțele, ca de gheață, ale bulboanelor ploii și târât la canal. Adoua zi, răpăitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat, în trei evenimente majore, fără vreo legătură aparentă între ele. În primul rând, întorcîndu-se de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe niște tentacule, în jurul cutărui stâlp, odihnindu-se acolo ca orișice domestic anunț, popularizând faptul că se ofereau meditații ori se comercializau buteliile. Coborând apoi ca un jder de pe stâlpul de lemn. Atingând cu portanța obișnuită a unui astfel de bilețel, propulsat de vântul lunii aprilie, ba umărul bun de târât în păcat al unei fete, ba barba putrezită de tutun a vreunui moș, ba chiar mai multe angarale de prin curțile oamenilor: o copaie roșie de 394 DANIEL BĂNULESCU - Întrebarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui să se simtă așa. Susan a așezat cu grijă cearceaful la loc, peste picioare. — Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick s-a așezat pe marginea patului și s-a aplecat ca s-o sărute ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
birou, cum Îi plăcea să spună), să se așeze pe capul lui Va, mare Încă de pe atunci și să aștepte rotindu-și ochișorii Într-o scurtă inspecție a odăii, până ce Zânița prindea sub aripa gaiței, cu ață de papiotă, un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor a sosit după ceva timp, muncise sau căutase de lucru prin Ardeal și Munții Apuseni, la mină, la sonde și a venit acasă slab și fără bani. Ba mai mult de atât, Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
privești înainte. Dar, dar... Maggie nu se uita la el. Privea în pământ, încercând să digere tot ce se-ntâmplase. Nu erau doar scrisori de la părinți și fotografii din Irlanda, ci și notițe pe care le luase la negocieri cruciale, bilețele confidențiale de la lideri ai rebelilor și oficiali ai ONU. Cutiile acelea conțineau munca ei de-o viață. Și acum erau la gunoi. Am făcut-o pentru tine, Maggie. Lumea aceea nu-ți mai aparține. Merge înainte și fără tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era acoperit de bilețele și scrisori: urări de bine din străinătate, fără îndoială. Toți ceilalți se aflau acum în casa surorii lui Uri, unde continua doliul pentru tatăl său și unde va începe doliul pentru mama sa imediat ce va fi îngropată. Maggie își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta, Kishon își exprimă caldele aprecieri pentru prietenul său, regretatul Shimon Guttman. Dar a doua zi, imediat ce se află că Guttman nu era înarmat, că și-a făcut loc spre rândurile din față la miting pentru a-i înmâna un bilețel prim-ministrului, Kishon începu să-și pună întrebări. La baza telefonului înfrigurat pe care i l-a dat vechiul lui prieten ar fi putut sta scornelile aiurite ale unui om care o luase razna, în pragul unui colaps, dovedit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare, ignorând durerea până când îl găsi: bilețelul de la biroul lui Rosen. — Aprinde lumina. OK. Ascultă. Tatăl tău a spus: „Pot să-ți spun doar că această căutare începe în Geneva, dar nu în orașul pe care îl știe toată lumea. Un loc mai bun, mai nou, unde poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au fost cuvintele lui exacte. În ebraică. Nu înțeleg nimic. Vei înțelege. Zi-mi doar ce a spus! Uri începu să vorbească în ebraică: —OK, spuse el. Tireh oti b’chaim ha-hem Lo bachayim ha’ele. Maggie se uită la bilețel. —Și asta înseamnă: „Dacă dispar din viața asta, atunci ne vom întâlni în viața cealaltă“, corect? — Da. —OK, continuă. Maggie simțea cum îi curgea adrenalina prin vene, potolindu-i durerea. Apoi a spus, elah b’chaim shteim. Asta înseamnă „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de fapt? — În momentul ăsta, nu știu. Ar putea fi o hartă, poate niște indicatoare. Ceva care ne va spune unde a lăsat tăblița. Va trebui să ne dăm seama. Căută în buzunar, uitându-se din nou la notița de pe bilețel. Am pus-o la păstrare într-un loc unde ai putea-o găsi doar tu și fratele meu. Dacă ar reuși măcar să înțeleagă ce naiba însemna asta. Citi în continuare. Vreau să-ți amintești de vremurile bune, de acea călătorie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea „ne revedem la Consiliu”, mi-a pus familiar mâna pe piept, privind fix locul de contact al degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul. Probabil că acolo, la trecerea dintre birou și coridor, era o zonă care ieșea din raza camerelor de supraveghere video. Cele câteva cuvinte erau: „Ferește-te de Zoran!” și, cu toate că remarca lui se voia glumeață atunci când, În Consiliu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să te abandonezi farmecului unei impresii și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seară în care ea nu mai apărea. După patru-cinci astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam că trebuia să mai apară. Am scris un bilețel pe care voiam să i-l arunc pe geam, dacă vine să facă din nou baie și am norocul să o văd. Ideea era că m-a zăpăcit și trebuie neapărat să-i vorbesc. Credeam că pot fi la fel de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și să-l arunc sau să-l vâr iar în mine. Am aruncat bilețelul. Sufletul mi l-am păstrat. De la Ester nu mi-a mai rămas, scrisă de mâna ei, decât o foaie de caiet dictando. Într-o noapte, îi povestisem despre anii mei în R. și despre Ghidale, cu timbrul lui cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai pot“. A pufnit, lovindu-mă cu genunchiul. M-am retras la locul meu. O disprețuiam și, în același timp, o doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare. Așteptând să iasă puhoiul de sală, i-am repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei, dar ea le rupea fără să le citească. Îmi făcea doar semn cu mâna în sus și ieșeam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le rupea fără să le citească. Îmi făcea doar semn cu mâna în sus și ieșeam după ea să ne pierdem prin sălile din pod, de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un atlas anatomic, deschis la o pagină cu un cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai de ea știute. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era baie la ultimul etaj, iar Charlie era nevoit să facă o tură jos ca să o folosească pe cea de lângă dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu prima la baie și să-mi las propriile bilețele, anunțându-mi vizitele intempestive. Obiceiul a continuat ca o parte prostească a preludiului nostru vreme de câțiva ani după ce ne căsătoriserăm. Un bilet pe care scria ceva de genul „Cartea de drept matrimonial a lui Gaston IV“ sau „6:40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]