5,219 matches
-
guri subterane de aprovizionare. Bull se uitase la un instalator care-și făcea de lucru, la biserica metodistă de cărămidă roșie, care se ridica deasupra panoramei de acoperișuri suburbane și mirosise aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze. Așa că se urcă în mașină, ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în lumina oranj ce venea dinspre Consiliu, își curățase petele maronii de pe călcâi și își pusese un absorbant, folosind una dintre genunchere pentru a-l susține. Tocmai genul de aranjament care îl excitase pe Alan încă de la începutul relației lor bizare. Și, în ciuda crampelor abdominale din noaptea aceea, de dimineață Bull era hotărât. Decisese să se rupă cu totul de Margoulies. Va continua de unul singur, așa cum se afla. Ce dacă va trebui să-și ascundă vaginul pentru tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
este cunoscut și ca Muntele Qingyan, unde a fost înființat primul parc forestier din țară. Zona muntoasă are peste 3.000 de piscuri abrupte, iar pe pante sunt crevase adânci peste care tronează stânci ascuțite cu tot felul de forme bizare. Pâraiele și cascadele spectaculoase de pe văile abrupte alcătuiesc un peisaj ce taie răsuflarea excursioniștilor și la propriu și la figurat. Principalele obiective turistice din multitudinea celor existente sunt: Satul Leului Galben, Satul Yaozi, Platoul Yuanjiajie, Valea Shadao, Pârâul Jinbian. Peisajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la propriu și la figurat. Principalele obiective turistice din multitudinea celor existente sunt: Satul Leului Galben, Satul Yaozi, Platoul Yuanjiajie, Valea Shadao, Pârâul Jinbian. Peisajele de la Suoxiyu, un alt obiectiv din Wulingyuan, se evidențiază atât prin crestele cu forme stâncoase bizare, ape limpezi, cât și prin poduri sau mai degrabă punți pe crestele abrupte și peste peșterile adânci, rețeta perfectă pentru o aventură veritabilă. În total, aici sunt peste două sute de obiective turistice, dintre care cele mai reprezentative sunt Galeria de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele mai bine conservate lăcașe de cult de lemn din China. Acestea îngemănează nu doar istoria dezvoltării religiei antice și a artei religioase din China, ci și realizările artei arhitecturale vechi. Pe Muntele Wutai se găsesc numeroase pietre cu forme bizare, pârâuri și o vegetație abundentă. Pentru că vârfurile muntelui sunt acoperite în toate anotimpurile de zăpadă, în timpul verii este foarte răcoare. De aceea, este un loc ideal pentru petrecerea vacanțelor de vară. Legende despre Lacul de Vest Lacul de Vest din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dar G. Călinescu a mai scris niște texte, în ziare, care au sute de mii de cititori, nu cât o sală de curs, în care glorifica agresiunea comunistă asupra României, marșul biruitor spre viitor, ce nu putea fi împiedicat de „bizarul cioplitor” Brâncuși sau „transfugul” Eugen Ionescu, cum îi numea divinul critic. Câți oare alți tineri, ce-și căutau drumul în viață în acei ani tulburi, își vor fi spus că o fi de bine cu comunismul ăsta, de vreme ce însuși marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a brânză, Bogdan se punea, capul se rezema de braț, iar brațul de un tomberon de gunoi, număra din zece-n zece până la o sută, evident, cine nu era gata era luat cu o lopată și mânca și niște ciocolată, bizară chestie, Bogdan nu vroia să-și plimbe ursul, iar ursului îi ruginea lanțul, oricum, a fost de-ajuns să se uite într-o direcție greșită ca să țâșnesc din spatele lui și să-l scuip, pe spate, frumos, ca la carte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aia roșie și ascuțită la vârf, de elefant cu iatagan în gură, nu ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați și ei cu un simț special (nu olfactiv, precis) dacă apar în secret bomboane de ciocolată, prăjituri sau fursecuri sub propriul lor acoperiș. Mircea Chiril, neatent la înflorirea generației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că nu vin din pereți, fiindcă D 13 era un bloc solid (deși igrasios), construit din plăci prefabricate de beton. Și mai aveam un motiv să nu-mi pun întrebări în legătură cu proveniența acelor sunete bizare: chiar eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful se va da la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de ce mai trebuie să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină ca înainte, îmi dispăruseră însă până și cuvintele, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți vorbesc despre trecut. — Nu-mi vorbi despre trecut, vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că-i aparținea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou posomorît. Ascultîndu-l, Rowe Își spunea, pentru a mia oară, că lumea asta bizară nu trebuie luată În serios. Deși de obicei el o lua nu numai În serios, ci chiar și În tragic. Vorbe mari, ca Dreptate sau Pedeapsă, se Înălțau asemenea unor statui În mintea lui, cu toate că de fapt ele se reduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am căutat-o Într-un ghid al Londrei... Rowe se uită la domnul Rennit, așteptîndu-se să vadă pe fața lui măcar o umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vă deranjează, trimiteți-le la noi. Sau poate să vină cineva după ele?... Bine, trimiteți șoferul dumneavoastră. Vă mulțumim! Bună ziua! I se adresă, apoi, lui Rowe, cu un zîmbet cam schimonosit: — Pentru cineva de vîrsta mea e, desigur, un fel bizar de a participa la război: să aduni hăinuțe de lînă de la niște văduve miloase! Dar e o treabă utilă, pe care mi s-a Îngăduit s-o fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Johns misterios. Într-o bună zi, doctorul o să-ți povestească tot. În noaptea aceea ai avut norocul să nimerești peste un adevărat colac de salvare. Și, În orice caz, ai semnat... Digby nu Înceta să se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cozonac pe care-l cîștigaseși la o tombolă, din Întîmplare, după ce o doamnă pe nume Bellairs Îți dezvăluise greutatea cozonacului. Te-ai dus apoi să cauți adresa doamnei Bellairs, la sediul organizației Mamelor libere - dacă nu cumva această organizație bizară se numește altfel - iar Jones te-a urmat, ca să-i supravegheze și pe ei și pe dumneata. Dar dumneata, domnule Rowe, l-ai „plantat“, cum se spune, căci Jones nu s-a mai Întors, iar a doua zi, cînd ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de gestul pe care-l făcuse doctorul Forester, muindu-și degetele În ceea ce i se păruse atunci a fi sîngele lui Cost. Pe tejghea se afla un telefon. Domnul Ford ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Uriașa clădire era tăcută; pînă și fîntîna amuțise - pesemne că cineva Închisese robinetul ce-i regla debitul. Numai două camere erau luminate. Așadar, acesta era locul unde trăise fericit vreme de atîtea luni, Într-o pace neobișnuită! Printr-o operație bizară, efectuată de o bombă, locul acesta fusese altoit pe copilăria lui. Jumătate din viața de care-și amintea era ascunsă aici. Îi era rușine că se Întorcea În locul acesta ca un dușman. Nu vă supărați, dar aș prefera să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o serie de gesturi codificate. Dacă unul dintre ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri de serj ca să-și scoată la iveală organele genitale și și-ar fi apăsat penisul în despicătura însângerată a subsuorii mele, chiar și acest act bizar ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să mă calmeze cineva, așa cum stăteam acolo, năclăit de sângele altcuiva în vreme ce urina tinerei sale văduve forma curcubee în jurul picioarelor salvatorilor mei. Prin aceeași logică de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]