1,090 matches
-
erau aleși sau destituiți de către patriarh sau sinod, dar era nevoie de acordul sultanului. Patriarhia deținea controlul deplin asupra bisericilor ortodoxe și a proprietăților acestora. Clerul se afla sub jurisdicția propriilor lui tribunale și era scutit de impozite. Biserica se bizuia financiar pe onorarii, donații și pe veniturile proprietăților ei. Îndatoririle temporale și puterea patriarhului deveniseră imense prin secolul al optsprezecelea. El era așa-numitul millet bashi (șeful milletului) și ethnarch (conducător laic) al populației ortodoxe. Întrucît era o înaltă oficialitate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pămîntul arabil era considerat în general ca aparținînd sultanului, care îl primise de la Dumnezeu. Toate proprietățile funciare erau împărțite în trei categorii: miri, sau posesiunile statului, mülk, sau proprietatea privată, și vakif, care aparțineau fundațiilor religioase. Desigur, sistemul timarelor se bizuia pe pămînturile miri. Imediat după cucerirea otomană, cel puțin teoretic, situația țăranului nu era rea. Deși era obligat să plătească anumite sume fixe, el avea drepturi importante, fiind considerat drept arendaș sau dijmaș ereditar și putîndu-și transmite proprietatea urmașilor săi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
După Tratatul de la Karlowitz, prin care fusese cedată Transilvania, Poarta era desigur preocupată de stabilitatea politică a provinciilor ei de graniță. Într-o perioadă de retragere din fața marilor puteri europene, ea avea nevoie de conducători pe care să se poată bizui și care să nu conspire cu dușmanii ei. Domnitorii autohtoni nu mai păreau demni de încredere. Deoarece grecii fanarioți se dovediseră slujitori capabili în alte domenii ale administrației, numirea lor în cele mai înalte poziții în Principate părea să fie
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
slăbiciune a reformei agrare era desigur chestiunea impunerii ei, întrucît boierii dețineau controlul asupra mediului rural. Pentru ca reforma să aibă rezultatul scontat, administrația centrală trebuia să continue să fie cu ochii pe relațiile dintre boieri și țărani și să se bizuie pe propriii lui reprezentanți oficiali. Din nefericire, Principatele nu aveau să fie conduse pe viitor de domnitori de talia lui Mavrocordat. Pe lîngă aceasta, o nouă perioadă îndelungată de conflicte militare a forțat Poarta să recurgă la noi presiuni fiscale
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adopte atitudini diferite, deși nici ele nu au devenit niciodată cu adevărat revoluționare. Reprezentînd populațiile românească și sîrbă, care nu aveau o nobilime autohtonă și nici reprezentanți în diete, ele erau mai predispuse la schimbări și mai înclinate să se bizuie pe puterea centrală. Între eșalonul superior al societății, reprezentat de nobilime, și talpa țării formată din țărănimea înfeudată se afla pătura mijlocie a țăranilor liberi, a meșteșugarilor, negustorilor, funcționarilor, profesorilor și a altor categorii profesionale. Întreaga chestiune a vieții citadine
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar proprietățile lor au trecut în stăpînirea guvernului. Una dintre cele mai dificile chestiuni cu care s-a confruntat regența era organizarea unei armate naționale care să poată asigura atît apărarea statului cît și liniștea publică. Țara nu se putea bizui desigur pe căpitani și pe detașamentele lor militare, forțele care purtaseră războaiele revoluționare. Activitățile dezbinatoare și certurile lor fuseseră motivele principale ale anarhiei și violenței din perioada aceea. Recunoscînd necesitatea asigurării unui sprijin ferm noului regim, puterile protectoare luaseră măsuri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de ele. Cu toate acestea, existența partidelor permitea un mai mare amestec străin, situație care nu-și avea echivalență în Serbia sau Muntenegru. Trebuie să precizăm că regele nu avea sprijinul vreunui partid bavarez sau regal. El nu se putea bizui nici măcar pe armata sa. Prin 1838, aproape toți soldații străini se întorseseră acasă, deși o parte din ofițeri au rămas. Fără un sprijin ferm militar sau politic, regele era obligat să oscileze între diferite facțiuni. El trebuia de asemenea să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai mulți proprietari funciari care își supravegheau direct moșiile. Relațiile inechitabile dintre țăran și boier pot fi cel mai bine înțelese dacă ne amintim că acesta din urmă avea control deplin asupra sistemului administrativ și juridic. Țăranul nu se putea bizui nici pe poliție, nici pe tribunale ca să se apere împotriva extorcărilor nedrepte. Pe lîngă aceasta, deși nu era tehnic legat de pămînt, el nu avea libertate de mișcare nelimitată, fiind obligat să anunțe cu șase luni înainte dacă voia să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
București și la Iași. În Valahia, situația era și mai rea. Aici, Alexandru Ghica, fratele fostului hospodar, trebuia să facă față unei opoziții extrem de înverșunate. Guvernul rus sprijinise numirea lui, deoarece îl considera drept un om pe care se putea bizui. El avea însă mulți dușmani, al căror număr a crescut atunci cînd a devenit domnitor. Ghica i-a numit miniștri pe doi dintre frații lui, activitatea lor contribuind la accentuarea pierderii de popularitate. Mai rău, domnitorul a intrat în conflict
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
profesori competenți. Reforma armatei continua să constituie obiectivul esențial. Înfrîngerea de la Konya fusese o lecție scump plătită. S-a apelat din nou la consilieri străini, de data aceasta în primul rînd la cei prusaci. Poarta a preferat firește să se bizuie pe ajutorul unui stat care se bucura de o înaltă reputație în domeniul realizărilor militare pe cîmpul de luptă, dar care manifestase pînă atunci un interes minim față de Chestiunea Orientală. Marele general prusac Helmut von Moltke a venit la Constantinopol
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și în alte localități, acestea s-au extins și au devenit mai prospere. Desființarea drepturilor otomane de preempțiune în Principate a fost și ea în interesul bulgarilor. Odată cu pierderea controlului asupra Valahiei și a Moldovei, Poarta a ajuns să se bizuie pe resursele din Egipt și din Bulgaria, mai ales în privința aprovizionării Constantinopolului. În 1826, cînd a fost creată o armată otomană regulată, uniformele și alimentele necesare acesteia au fost furnizate în primul rînd de sursele bulgărești. În intervalul 1830-1876, negustorii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
bosniace avuseseră conflicte frecvente cu autoritățile centrale și uneori între ele și erau implicate în afacerile din Muntenegru și Albania. Situația aceasta va continua pînă la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Cu tot controlul musulman asupra Bosniei, Poarta nu reușise să se bizuie pe această regiune ca sprijin împotriva adversarilor ei. În timpul revoltei sîrbilor, guvernul otoman nu primise un ajutor efectiv decît în 1813, cînd vizir era Ali Pașa Derendelia. Curînd după aceea a avut loc la Sarajevo o rebeliune a ienicerilor. În ciuda
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
brusc, luând calea pribegiei În Italia, unde obținuse doctoratul filozofic făcându-și, cum Îmi spunea, semnele conven ționale de recunoaștere Între franc masoni cu profesorii exami natori de pe catedră. Cam aceasta era configurația grupului inițial de colaboratori pe care se bizuia, În afară de director, apariția Noii Reviste Române și din care lipsea, nici de sămânță măcar, vreun critic literar, vreun prozator sau poet, vreun profesionist sau simplu obișnuit al scrisului curent de revistă, care nu e nici al savan tului și nici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
visătoare spre cer. Iar Victor, fratele meu mijlociu, se remarcă și el prin însușiri despre care se cuvine să amintesc: el s-ar putea spune că o moștenește cel mai bine pe mama. Este un băiat pe care te poți bizui sută la sută. Dacă spune ceva, așa este, se ține de cuvânt. El merge până la capăt, nu dezamăgește niciodată. Fiindcă am pomenit de familia mea, s-ar cuveni să mai rostesc un nume: Nero. Nu e o persoană, e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de moarte, întreruptă în seara precedentă, pe care Victor așteptase cu sufletul la gură s-o reia. Stelian a intrat brusc în subiect. Nu întâmplător voise să-l cunoască pe Victor, luase dinainte referințe despre el, știa că se poate bizui pe el. De aceea va fi direct, fără precauții. El, la Timișoara, face parte dintr-o organizație, clandestină desigur, „Valoare, adevăr, libertate“, prescurtat VAL, care cuprinde tineri patrioți, studenți și nu numai, ce încearcă să se împotrivească regimului comunist. Mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ne lăsa conduși de legitimii reprezentanți ai Domnului nostru Isus Cristos și nu după părerea noastră, oricât de pricepuți ni s-ar părea că am fi, căci Sf. Duh ne spune: „...ne innitaris prudentiae tuae...” (Prov 3,5) - Nu te bizui pe prudența ta; iar Sf. Bernard ne avertizează scriind că: „Qui sibi confidit, stulte se discipulum subdit!” - Cine se încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
revin în București în aceeași dispoziție ca și voi. Liniștea de aici mă dispune deocamdată la somn și la oarecare meditație... P.S. Dacă „majestuoasa austeritate“ a lui Pierre îl împiedică de a-și aminti de amănunte mai puțin austere, mă bizui pe bunăvoința lui Vally de a-mi transmite tot ce m-ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie spre nimic
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din oamenii cei mai deosebiți din câți am cunoscut eu. și cu atât mai dureroasă este pierderea lui pentru mine, cu cât în anumite probleme de cultură el era singurul om pe a cărui părere și minunată inteligență mă puteam bizui. De-acum, locul acesta va rămâne gol și nimeni nu-l va mai putea ocupa în viața mea... Alte amănunte cu privire la sfârșitul lui ți le va da Vally, care va trece foarte curând prin Galați. Despre cărți și spectacole nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
patria, doar pentru că știam limba celor două facțiuni băștinașe? Dar tocmai pentru că o știam ajunseserăm să nu vrem și să nu putem vorbi niciodată aceeași limbă. Conținuturile noastre se dovedeau incompatibile până și în cea mai scurtă dintre propoziții. Mă bizui pe cuvintele lui Jorge Semprun. Ele se găsesc în cartea sa Frederico Sanchez își ia rămas bun și rezumă experiența de viață a autorului, adică atât a deținutului din lagărul de concentrare, cât și a emigrantului Semprun, care în timpul dictaturii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să te ocupi numai de faptele de viață, ar trebui să existe un prealabil consens între oameni asupra interpretării pe care o acordă faptelor. Poți avea încredere că va da fiecare „fluxului vieții“ o interpretare pe care să te poți bizui? Pe de altă parte, nu cred că „intelectualizez“ atât de mult. Mai curând stilizez experiența de viață, iar aceasta se poate confunda cu ceea ce numiți „intelectualizare“. Uneori caut pur și simplu să mă amuz. În Herzog, de pildă, s-ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu numele lui un stoc de dosare. 16: O fetiță neagră, în vârstă de două luni, căreia i s-au grefat inima și plămânii unui prunc alb, moare la Houston, la douăsprezece ore după operație. 18: Încrederea lui Crowhurst se bizuie și pe priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimír Holan, poet praghez: „Iată vremea când e imposibil să mai iubești propria nenorocire. Căci ea aparține tuturor celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
blocuri de gheață. Focile vor sta cuminți la locul lor. Nu consum conserve de focă (eu consum conserve de telex) și nu mă îmbrac în pielea lor (eu mă îmbrac în ziare). Totuși, focile astea sunt animale sigure? Te poți bizui pe ele? Dacă le vine ideea să nu mai fie sedentare? Dacă le pălește, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie și a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poate chiar poeți și comici din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să plătim ratele și datoriile la o Dacie, nu ne-am prea folosit de ea, pentru că nu se găsea benzină. Băbuța avea un șold rupt, șchiopăta și oricum era deja foarte bătrână, pe bărbații de casă nu ne prea puteam bizui, așa că atelajul se compunea din mine, din mama și din sacoșele noastre de pânză sau din fâș, la care se adăugau cele câteva pungi de plastic românești pe care scria Metalochimice, OCL Alimentara, Textile-Încălțăminte, Gostat sau nimic. La comanda aprovizionării
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prea aproape, e drept). Eu mă gândesc la Iașul pe care l-am cunoscut în copilăria mea. Urmați-mă, vă rog... Voi face așa încât să nu regretați aventura aceasta. Îmi voi da, cel puțin, toate silințele.... Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat pe care mi-o iau. Nu sunt așa de prezumțios. Lucrul pe care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]