1,008 matches
-
și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem dramatic alimentat de întâmplări imaginare din Egiptul antic, propune o ambianță dominată egal de perfidie și de inocență. Iubirea, incriminată fariseic de autoritatea religioasă ca blasfemie, se relevă ca un atribut al împlinirii și al continuității, iar oamenii se mișcă sub semnul zeului solar Ra, care înseamnă viață. Pe căi diferite, marele preot Bubasta și faraonul Amenhotep caută să-și apropie dragostea frumoasei preotese Ti, ființă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Artista mizează pe actul alegerii, pe împotrivirea la presiunea socială care obligă femeia să se înfrumusețeze în mod artificial și alterează scopul însuși al chirurgiei cosmetice. Arta sa se îndreaptă împotriva legilor divine, ale naturii sau ale societății, ca o „blasfemie” și ca o atitudine neconfortabilă pentru diferite categorii ale privirii, în special cele instituționalizate, canonizate și istoricizate. Pe de altă parte, performările imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
celui religios, care aduc o perspectivă romantică asupra tehnoștiinței prin demonizarea practicilor acesteia din urmă și care propun imaginea eliberării femeii prin redescoperirea conexiunii spirituale cu natura. Autoarea manifestului își asumă un punct de vedere politic și o metodă a „blasfemiei” pe care o dorește desprinsă de orice formă de fetișism, de imaginea masculină a cyborgului, așa cum este schițată aceasta de corporațiile cibernetice, militare, comerciale sau politice. Pornind de la realitatea tehnoștiinței actuale, discursul său ia distanță de miturile occidentale ale bipolarităților
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sîmbăta pentru a bate cîmpii în ,,revelații și inspi- rații” și alte apucături supărătoare pentru orice mozaic sadea, chiar dacă erau și ei schismatici. Îi supără foc, faptul că femeile sînt admise în ritualul de cult ceea ce pentru mozaici este o blasfemie. Antonia Minor, fiica lui Marcus Aurelius cu Octavia era descrisă de un istoric al vremii pe la anul 175 ca fiind ,,complet elenizată și iudaizată” și nu creștinată cum ar fi trebuit să iasă de sub poala acestor apologeți. Toate aceste informații
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
partid”, ale ștabului comunist înconjurat de trepăduși și le zeflemisesc cu un umor nebun. Din start, naratorul Radu Beligan își râde de însuși zeul Plan, Molochul comunist pe altarul căruia, cum scria Berdiaev, se jertfește totul, și care e o blasfemie să fie îndeplinit - Planul nu poate fi decât depășit : „Directorul mulțumește la toți și felicită pe cei care au mai multe procente peste sută și mustră pe alții pentru că nu reușesc să facă altă ispravă decât să împlinească suta de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au decât să se adape din această înțelepciune. Altfel, zișii intelectuali, reprezentați de doctor, nu se pricep cu adevărat la nimic, sunt niște paraziți. Muncitorul este un soi de divinitate, dacă n- o iei tot timpul în serios, comiți o blasfemie. Conducătorul „vasului amiral”, „cârmaciul” de partid - un impostor. Teribilă teză într-un film românesc din anul de grație 1982. Care se încheie într-un mod absolut tulburător și atunci, și, mai ales, astăzi : pe fondul fiascoului total al festivității de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
egală. Dar asta pentru a se putea plasa replica ultimă a lui Horia Sima din film : „De- ar fi să piară Axa, să se prăbușească întreg neamul românesc cu ea !”, la care Iorga reacționează cu oroare : „Asemenea cuvinte sunt o blasfemie ! Nimeni nu are dreptul să le rostească, indiferent de credință sau convingeri politice !”. Mesajul ceaușist este acum pe deplin conturat : chiar dacă România rămâne ultima redută stalinistă din lagărul socialist, ceea ce se și întâmpla, ea trebuie să reziste cu orice preț
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Paunescu Grigore Vieru și atâția alții, care au dat atâta strălucire acestei adevărate perle latine - limba română. De altfel o asemenea atitudine din partea unui om care a condus Institutul Cultural Român, pe lângă faptul că pare un paradox, este o adevărată blasfemie aruncată asupra istoriei și spiritualității neamului românesc și se înscrie pe traiectoria numeroaselor tendințe de anihilare a acestui popor de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Și atunci întrebarea; Cine? Și în numele cui vorbește acest individ dimpreună cu acoliții săi? devine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea era cel mai bun hotar, care se putea lesne apăra" (Tafrali, 1935, p. 63). Inferența logică ce derivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri devenită canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc. În primele două decenii postbelice, noțiunea de "patrie proletară" a luat locul celei de "națiune română", în același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare - semantică, ideologică și discursivă - a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al opțiunii populației din zonele respective" (Mitu et al., 1999, p. 84, subl. n.). Până acum, în tradiția pedagogiei istoriei românești, orice mențiune aluzivă la posibilitatea ca Unirea să fi fost precipitată sub imperiul forței militare ar fi constituit o blasfemie istoriografică. După cum se va vedea, chiar dacă manualul a fost aprobat de forurile ministeriale, sub presiunea opiniei publice și a reacției naționaliste, acesta a fost ulterior retras din circulația școlară de către același Minister al Educației Naționale. Independența I. Discursul monofonic (1991-1997
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prisma căreia a fost reflectat trecutul românesc. Perspectiva relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român - punctul sensibil al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei dintre noi care nu sunt intrigați de blasfemia ei, îi admiră rezistența și tenacitatea și curajul.”346 Puterea limbajului dovedește la târgoveața din Bath un lucru aproape paradoxal: nu construiește, ci distruge.347 Personajele feminine se disting în opera chauceriană tocmai prin puterea de a vorbi sau prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sfântului Petru pe pământ, și capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensă împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teama de a nu-l supăra pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai 68 au fost de acord cu condamnarea regelui la moarte. Cei care se împotriveau acestei decizii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al XVI-lea sau pe țarul Nicolai al II-lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. în fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIV-lea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, a-și demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regal circulau tot felul de informații. Cea mai plauzibilă era cea care susținea că tatăl copilului ar fi fost un pitic african pe nume Nabo, care fusese dăruit Reginei de către François de Vendôme, duce de Beaufort. Desigur era o adevărată blasfemie să o acuzi pe regină de adulter, prin urmare medicii au anunțat plini de gravitate că fetița s-a născut neagră deoarece într-o zi piticul ar fi sărit pe patul reginei însărcinate și ar fi speriat-o. Cert este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acceptabilă, deși, la o analiză mai atentă, descoperim că este incompatibilă cu libertatea de expesie. De unde vine și întrebarea: toate judecățile de valoare sunt legitime? Putem spune orice, oricui? Unii se revoltă împotriva cenzurii pornografiei. Alții revendică dreptul de a blasfemia. Câteva sute de artiști, marea majoritate francezi, au semnat un manifest în care proclamă că "nicio religie, nicio filozofie, niciun concept filosofic, nicio rațiune de stat nu justifică nici cea mai mică lezare a libertății de expresie". Contrar acestor declarații
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unui fond internațional de cercetare. Tot omul ar trebui să pomenească numele Domnului Nostru Iisus Hristos, Lumina lumii, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Scrierea numelui meu în carte și pomenirea lui în detrimentul Domnului Nostru Iisus Hristos consider că este o blasfemie, de aceea nu am trecut numele meu în aceasta carte. Cea mai importantă jertfă este jertfa de laudă a Domnului Nostru Iisus Hristos. Slava deșartă mult știrbește sufletul omului. CAPITOLUL II ANEXE Comunicare Comunicare facuta la al 11 Conferinta Nationala
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
decât sinuciderea lui Cato», scrie cuprins de-o frenetică admirație Seneca. Și totuși, această moarte voluntară, cea mai glorioasă din istoria Occidentului, s-a alterat de atâtea confuzii, de atâtea contradicții.33 Astăzi, sinuciderea nu mai iscă oroarea, spaima, revelația blasfemiei pe care o invoca Biserica. Demonetizată alături de celelalte boli ale veacului, ea rezistă mai degrabă ca temă a literaturii, decât ca dramă capitală a umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și ei, e o ființă delirantă, neîndemânatică și devotată. Germanii sunt, așadar, ceea ce ar fi vrut el să fie. Ca și ei, el nu aparține unei națiuni, ci unei rase. Antrenat Într-un vertij al negării, Drieu nu ocolește nici blasfemia și nici blestemul păgân: Ei bine, În această zi În care Hitler eșuează, după Napoleon, Cezar și Alexandru (mort la bordel), țin să spun că-l disprețuiesc pe Isus, ceea ce e mai bine decât a-l urî. Această umanitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
A fost nevoie de secole pentru a ne da bătuți în fața evidenței a ceea ce Copernic a citit printre stele, cu aceeași iubire și aceeași onestitate cu care hagiografii și misticii au cântat și s-au rugat. Ni se părea o blasfemie să auzim că Pământul nostru avea să nu mai fie curtenit, în vecii vecilor, de soare, de lună și de stele. Ba, chiar ne-a fost frică că nu vom mai putea citi în adevăr Scriptura de nu-l vom
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
deținute pentru că așa au fost formate de ideologia turmismului roșu, ei și numai ei! Tovarăși culturnici, nu știți nimic despre informațiile de pe aceste tăblițe dar vă treziți ca proasta în tîrg să vindeți fasole în ziua de Paști! Ajunge cu blasfemiile! Vă place să vă făliți cu titluri academice și niscai patalamale adăugite prin străinătățuri, dar totul nu este decît maimuțăreala neroadă a unor găști de nemernici. Nu voi ați zămislit neamul românilor și nu veți reuși niciodată să-l duceți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tradiția vetero- și neotestamentară, atitudinile culturale și mentale ale Bisericii Ortodoxe în privința deriziunii. Râsul are o funcție fundamental religioasă, afirmă autorul: în economia raportului dintre sacru și profan, hohotul de râs, indiferent că este vorba de parodie, imitație sau chiar blasfemie, denotă prezența presantă a sacrului, a cărui energie numinoasă, generatoare a unei tensiuni imposibil de suportat de fragila ființă umană, este disipată, „umanizată” printr-o explozie vocală reflexă. În această perspectivă, atitudinea reținută a Mântuitorului (faptul că, așa cum reiese din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]