1,501 matches
-
drojdie "Pakmaya", benzinăria "Lukoil" fantomă politică nordică, în plin oraș artificiul urbanizării, civilitatea de comandă, la parter un singur călător, gratuitatea estetică scut al lui Ahile din multe bagaje, gențile de rafie colțuroase, după conținutul formei forma conținutului, sacoșa striuri bleumarin, se pronunță cum se scrie, fond indigo, legătură de sfoară cu fundă, de la antici moda la scuturi mai elocventă ca moda la femei, ultimul apărător al ei curelele de piele răsucite valuri la rucsacul kaki, umflă în spațiu Möbius, Pașcani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vezi ce bine trăiești! de la Căiuți, nu ești tu? este una care o căutam, de la Berzunți! lasă pantalonii jos ca să prinzi brîul, petrece bata groasă de multe ori, femeia Camil Petrescu schimba bandajul igienic în public, pantalonii pe vine, izmene bleumarin, mătura în sacul cu mături, e gata, intră iar, două ore, zilele de corigență la a X-a, 14-17, din geamul liceului, și tot din Mărășești încredințarea că mi se împlinește cum am nevoie de ceva, textul de față își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
noi pe stradă era un cordon de scutieri și de la MAN. Am făcut drumul dus și când ne-am întors în unitate au început să care arestați. S.B.: Cine anume îi căra pe arestați? G.Ș.: Miliția, cei îmbrăcați în bleumarin. Iar după un timp am observat că erau cărați prin târâre, adică cei duși așa erau morți. La hotelurile "Negoiu" și "Union", care se aflau în celălalt capăt al străzii, se formaseră două movilițe. S.B.: De morți. G.Ș.: Da
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
că, la serviciu, felul său de a fi, sobru și absent, contează drept o calitate. Nu și în bloc, unde locatarii așteaptă altceva de la un spion. În nici un caz să-l vadă plecând ca toată lumea dimineața devreme, cu pardesiul lui bleumarin din dotare și cu geanta diplomat în mână, și întorcându-se seara târziu, cu aerul indiferent al omului care nici n-a plecat. Care a uitat ceva acasă și, dacă tot s-a întors, nu mai pleacă. Asta a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mărgelatu, fiul factorului poștal. Ulterior, numărul elevilor a crescut la cel mult 13, în primul ciclu școlar, dar prin moartea lui Dan Mavros (28 mai 1937) au rămas 12. Elevii purtau uniforme, concepute chiar de rege, constând dintr-un costum bleumarin închis, cămașă de culoarea cerului, cravată unie, de un ton apropiat; drept ecuson, cifrul regal (cifra regală = prima literă a prenumelui suveranului - n.n.) brodat cu fir, sub buzunarul din partea stângă a vestonului”. Un reporter, care a vizitat școala la o
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
făceau medii trimestriale și anual”. „Elevii salutau intrarea și ieșirea profesorilor din clasă prin ridicare în picioare. Ziua de curs începea cu rugăciunea <Tatăl nostru> rostită în cor sau prin rotație de fiecare elev în parte. Uniforma era de rigoare: costum bleumarin închis, cămașă de culoarea cerului, cravată, unie de un ton apropiat; drept ecuson cifrul regal (cifra regală - prima literă din numele Carol n.n.) brodat cu fir sub buzunarul din partea stângă a vestonului. Ne adresam elevului regal cu apelativul <Măria Ta
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Crater Lake, una din atracțiile turistice ale coastei de vest. Lacul se găsește la o altitudine de 2.000 metri, Într-o imensă gură de crater. Diametru lacului e de 8 km iar adâncimea de 600 metri. Culoarea apei e bleumarin. În mijlocul lacului sunt două insule: Wizard și Fantome Ship (Vasul Fantomă). Asemănarea cu un vas e perfectă. Stațiunea nu are hotel. În masivul păduros din sudul lacului sunt sumedenie de mașini și corturi. Corturile sunt de mărimi foarte diferite. Sunt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a înceta, de fapt, să trăiască în lumea lui aceea a lingvisticii generale și comparate, în care n-a avut (mă tem că nici acum n-are) egal, darămite rival. Potrivit de statură, arborând mereu același modest și ostenit costum bleumarin cu dungulițe gălbui, și vesta traversată de lanțul ceasului-ceapă, cu capac clămpănitor, Simenschy a fost singurul profesor care își ținea cursurile fără nici o foaie de hârtie în față. Împreună cu dascălul nostru izbuteam uimitoare călătorii în împărăția sunetelor, înțelegând etimologii ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cancelarie să descopere dacă o bârfă a școlii are temei: este eleva X însărcinată? Eleva, o nonconformistă standard, la urechile căreia ajunseseră șoaptele de pe culoare, venea deliberat, zi de zi, fără cordon la uniformă (da, era pe vremea tristelor sarafane bleumarin!), expunându-se ostentativ pe toate culoarele instituției. La presiunile cancelariei și direcțiunii, diriginta a optat pentru o formulă atipică. A încredințat problema unei colege de clasă a elevei X, având certitudinea discreției și eficienței. Demersul său a avut happy-end și
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
de Interne, sub paza vigilentă a jandarmilor (ce să mai spunem despre instituțiile care gestionează arhivele Securității!), constituie una dintre cele mai triste ironii ale istoriei și istoriografiei contemporane. Adevărul cu privire la România ultimelor decenii rămâne, pe mai departe, colorat În bleumarin sau, după caz, În kaki, așa cum l-au pictat instituțiile emitente, conservat pe deasupra, cu grijă, În aceleași plicuri din hârtie reciclată, sub antetul amenințător al MAI-ului. În paranteză fie spus, trebuie să mărturisesc că mă Încearcă și astăzi o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei. Da, am simțit așa, o chestie... spun, pe un ton ușor sfidător. — Normal că ai simțit. Mă sărută. Bună, Danny. — Bună, zice Danny, uitându-se la Luke, care își dă jos paltonul bleumarin de cașmir, apoi își lărgește butonii în timp ce-și desface simultan nodul de la cravată, cu aceleași mișcări sigure și agile pe care le face mereu. Odată, când eram amândoi pulbere, Danny m-a întrebat: — Cum face dragoste Luke, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
într-un surâs în clipa în care mă vede. — Rebecca! strigă ea, după care se uită la ceas. Nu e încă ora, nu? Nu încă! Îi zâmbesc frumos și-mi trec privirea peste vestimentația ei, compusă dintr-un tricou vechi bleumarin, cu mânecă lungă, pantaloni de călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care să semene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza mea, nu e singură. Cu ea se află o femeie cu păr castaniu tăiat drept, cu taior bleumarin și geantă Coach. — Rebecca, dă-mi voie să ți-o prezint pe Robyn de Bendern, zice Elinor. Una dintre cele mai renumite organizatoare de nunți din New York. — A, zic, luată prin surprindere. Bună... ziua! — Îmi pare bine, Rebecca, spune Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ai programare? — Nu. Dar cred că Becky are ceva pentru mine... — Hai! zic, grăbindu-mă la ușă și căutând-o din priviri. Uite-o și pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael Kors și un blazer bleumarin, care se potrivesc ca nuca-n perete. De câte ori i-am spus? Pe bune, cred că ar trebui să le fac vizite de control la clientele astea. Cine știe cum se-mbracă, atunci când le scap din ochi? — Uite-o, spun, arătând din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oglinzi în partea de sus, pline cu argintărie, porțelanuri și sticlărie fină. E o lume a luxului pașnic. O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată în bleumarin se uită cu atenție la un sfeșnic de sticlă. Alta, în stare avansată de graviditate, privește o zdrăngănea pentru bebeluși, din argint de cea mai bună calitate. Aici, nimeni nu are nici o problemă. Singura dilemă majoră pe care o poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cancelarie să descopere dacă o bârfă a școlii are temei: este eleva X însărcinată? Eleva, o nonconformistă standard, la urechile căreia ajunseseră șoaptele de pe culoare, venea deliberat, zi de zi, fără cordon la uniformă (de, era pe vremea tristelor sarafane bleumarin!), expunându-se ostentativ pe toate culoarele instituției. La presiunile cancelariei și direcțiunii, diriginta a optat pentru o formulă atipică. A încredințat problema unei colege de clasă a elevei X, având certitudinea discreției și eficienței. Demersul său a avut happy-end și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din greu, cureaua aparatului foto mă strânge de gât, bretelele de la rucsacul North Face la fel, bocancii grei, militari, mi se par a cântări 10 kilograme fiecare, fire subțiri de apă mi se preling pe frunte din capușonul hanoracului meu bleumarin impermeabil, achiziționat în Canada, care m-a slujit credincios până acum. Mai port sub haine un alt rucsac foarte mic, în care țin actele personale și pass-urile de trecere, am învățat repede că pelerinajul este la fel de formal ca și administrația
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un traseu prestabilit, cu „tactică operațională” de jandarmerie. Chiar și trupele de jandarmi s- au schimbat : personalul are acum în dotare veste de protecție speciale din Gore-Tex, cu un design atrăgător și practic. Îi văd cum descarcă celebrele garduri metalice bleumarin dintr-un camion parcat nu departe de zidul de incintă al bisericii. Parcagiii, foarte numeroși de obicei în zonă, au dispărut complet ; anul trecut ei se făceau remarcați prin ajutorul informal pe care-l dădeau polițiștilor locali în organizare, ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai puține tablouri reprezentându-i pe cei doi, deoarece sportivii aveau de întrebuințat mâinile în alte scopuri, i-am văzut pe oamenii de ordine care au asigurat buna desfășurare a paradei pe tot traseul. Oameni de tot felul, în pantaloni bleumarin și cămăși albe, obosiți de atâtea zile și nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să continui. Ne vedeam zi de zi, dimineața la școală, iar după masa la mine-acasă, unde citeam împreună Proust. Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund din dantelă albă, și-mi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea și mata, tata! c’est dommage!” (p. 24). Fapt de netăgăduit, întrucat fotografiile din acea perioadă îl arată a fi un domn distins
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]