988 matches
-
adânceau în somn. De partea cealaltă, mormanul de gunoi respira și el, aburii lui se scurgeau pe povârnișuri. Visele urcară și deveniră atât de încăpătoare, încât contururile lor desenară un munte mai mare decât cel de alături. Marginile atinse de boarea nopții se alungiră ca niște pene, luând chipul unui înger uriaș, mai înalt decât orice înălțime. Iar îngerul morții, cu degetele desfăcute, veni mai la urmă. Și, neputând să se așeze în altă parte, pentru a-și întinde aripile, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea și crăpătura pământului, furnicăturile, încurgerile și junghiurile, păienjeneala, zgârcii și poceala ! Ologeala și urzicătura... Să te lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a cărei substanță să constituie atmosfera ei emoțională, fără metafore rare, căutate, lipsite de podoabe stilistice. Senzual, poetul întinde mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar muri el, chiar mort și încă ar iubi-o. Noaptea, cînd ea se va simți atinsă de "trista aripă a unei șoapte" și va auzi "o aripă vuind plîngătoare", ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el ar plînge-o "ca vîntul ce fluieră-n ruină"; i-ar cînta numele, "ca rîul cel scuturat de spume
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în artă. Importantă este corectitudinea ideologică a replicilor, care nu trebuie alterată de modul în care sunt filmați actorii în timp ce le rostesc. Distanța „teatrală” a planului mediu frontal previne eventualitatea ca pe chipul actorului aparatul să surprindă o umbră, o boare de zâmbet, o mișcare din ochi care să nuanțeze sau să contrazică ceea ce spune, transmițând alt „mesaj” decât cel dorit de autorități. O altă regulă preventivă nescrisă este mișcarea neîntreruptă, dotată cu sens. Nici un personaj nu are voie să se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că de n-ar sori, / Lumea n-ar mai fi. / Sora Vântului, / Ea așa zicea / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare, / Că de n-ar bori, / Oamenii-ar muri..."126 O altă prezență mitologică feminină a soarelui este Floarea Soarelui, aflată, de cele mai multe ori, în conflict inițiatic cu alte flori, cu floarea crinului sau cu floarea trandafirului, dar asumându-și, în cele din urmă, rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Postdoctorală a Universității din Chicago și pot spune că nimic nu mi s-a părut mai greu în viață decât să țin în frâu o clasă de elevi neastâmpărați de la un liceu industrial, bine hrăniți, cu energie, neatinși de vreo boare de educație și bună cuviință, lipsiți de cei șapte ani de-acasă. În plus, sunt scandalizat cum de nu sunt dați afară din învățământ impostori pensionabili, plagiatori sau indivizi dovediți pentru hărțuire sexuală (toate trei, delicte pentru care, în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sofisticate și sigure pe sine. Acest parfum are o exuberantă notă inițială de trandafir marocan, iar tuberoza, iasomia și lăcrămioarele o completează cu armonii complexe. Cele două surprize, care îi dau aerul de aventură mistică, sunt coriandrul de Rusia, cu boarea lui intensă de ierburi și mușchiul de copac din Balcani, ce amintește de păduri nesfârșite. Estée ademenește în călătorii, departe de lumea dezlănțuită, fără destinație dinainte stabilită, în care mintea să rămână deschisă noilor experiențe și gata să le accepte
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
de Nina Ricci (1948) este un succes legendar, mărturie a romantismului peren, parfum prezentat în celebrul flacon cu dop în formă de porumbel. Nici un alt parfum n-a atins vreodată un asemenea echilibru delicat între flori puternic înmiresmate și o boare gingașă de mirodenii, care aduc o notă de exotism în splendidul buchet de trandafiri, garoafe, iasomie, gardenie, violete și ylang-ylang. Notele de lemn de santal, vetiver și ambră îi conferă acestui parfum o persistență blândă. L'Air du Temps este
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Salustius. Excelent versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și triste. Un pic de umor, o boare de melancolie emit aceste stihuri care, pe alocuri, îl imită vioi pe G. Topîrceanu. Proza, cu înțepături satirice, se căznește să silueteze două personaje, Guță și Cănuță, din speța comicului zevzec. Între surâs și lacrimă, poemele din Isvoade (1943), cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
și clocitor așișderea! Să bage la cap toți cei care se frămîntă să ne arate că sîntem aici aduși de vînt! Termenul de boreas în limba greacă are sensul de vînt rece sau vînt din nord. Limba română are cuvîntul boare cu sensul de vînt rece sau care răcorește. Mai avem cuvîntul bură cu sensul de ploaie de scurtă durată ce apare cînd aerul este foarte cald și răcorește atmosfera, negură, furtună și boresă cu sensul de mireasă(cea care răcorește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
japonez pasionat de Occident ; o poveste de iubire pură și albă ca muntele Fuji, imposibilă ca topirea zăpezilor veșnice... Altfel, întreaga vibrație erotică face să tremure doar carnea cuvintelor și nu trece de bariera limbajului, ceea ce, să recunoaștem, aduce o boare proaspătă de inocență în marea de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pahar A lăsat și-un drob de har. Amîndouă-s ale tale, Zise Domnul: Ia-le, bea-le. După ce m-a-mpărtășit Insul mi s-a risipit, L-am pierdut jur împrejur, Ca o ceață dintr-un ciur. Și-am rămas pribeag în boare Ca un miros fără floare, Al căreia lemn uscat Rădăcina și-a uitat. Ca un foc fără cărbune, Ca un fum fără tăciune. Sfintele sale potire Au intrat în clocotire, Sufletul îmi umblă beat Pe subt veac și peste leat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu toate că În spatele lor stă umbra unei mari tristeți. Conrad aruncă o ultimă privire lumii („o privire și fie cea din urmă!”) și privirii se arată o lume de corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce vasul și boarea suflă-n vele; Scînteie-albastră mare sub ploaia sa de stele. Și luncile-eterate cu florile de foc Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se-nalță Către ceru-ntunecos A pădurilor podoabe Așternutu-s-a pe jos. Buciumul nu mai răsună, Câmpurile sunt puștii; Nu se mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor Cu acorduri lungi de lira I-au răspuns fânețile Toate florile șoptiră, Întorcându-și fetele Un salcâm privi spre munte Mândru că o flamura. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
et dissidence, introduce în scenă nume la fel de cunoscute. Cât de exact se va vedea imediat: Nicolae Labiș cântă iubirea solului natal, mutilat de năvălitorul străin (se citează și o strofă din Moartea căprioarei, alături de versiunea franceză: Seceta a ucis orice boare de vânt etc.; este, de altfel, și singurul citat în limba română din întreg volumul Lettres Europeennes). Cariera de poet blestemat a românului Ion Caraion, autor de Cântece negre (Chants Noirs, 1946) se va dezvolta mai ales după dezghețul anilor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea pe mare, deși aceasta nu avea aspectul pe care-l capătă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii care-mi bîntuie pînzele boare cenușie începute acum cincisprezece ani. Din motive... necunoscute. Un singur regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorata asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și schimbarea gărzii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
da cu părerea acolo unde nu e cazul (cum aceiași esteticieni "bahluvioți", vreun prozonimeni de-o cinzeacă-n plus, o fac adesea). E vorba de artele plastice. Chiar dacă paradigma unora din manifestările anului încheiat contravine, cumva, gusturilor noastre, credem că boarea aceasta de noutate face oricum bine simțirilor pîndite, endemic, de năclăială. Medi(a)terra 2000. Festival și Simpozion Internațional de Artă și Tehnologie. Organizată anual la Athena, manifestarea s-a impus deja ca una dintre cele mai importante platforme de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din București) era o imensă boare gri, pe mari suprafețe, în care, dreptu-i, bîntuie desculții lumii, nefiind convins atunci, ca și-acum că demersul meu era unul de aplecată compasiune peste cei desculți, cît mai degrabă o rece pliere pe un motiv atît de bătut plastic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]