1,790 matches
-
în saltea, pentru că, la fel ca mai toți cei care dormeau prost, gusta din plin ultimele clipe petrecute în pat. Dinspre bucătărie, unde tatăl lui pregătea micul dejun, veneau sunete slabe. Sute de mii de bărbați în haine murdare și bocanci grei călcau greoi pe străzile cenușii, spre porțile turnătoriilor și atelierelor de mașini. Se gîndi cu groază la cantitatea de energie necesară pentru a menține civilizația, la rutina implacabilă pe care o solicita zilnic de la muncitorul din fabrică la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
raport și grădinile din spate ale cartierului Riddrie. în jurul lui trei gospodine pitice întindeau frînghii între stîlpii de rufe, și le desenă amintindu-și de cele care se îngrijiseră de gospodăria lor cînd maică-sa era pe moarte. Purtau basmale, bocanci bărbătești și fuste, ceea le dădea o înfățișare asexuată, chirurgicală. în partea de sus a tabloului, cea mai înaltă creangă a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-o luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi, amărâții dracului...“. și poc ! îmi trase și mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi, amărâții dracului...“. și poc ! îmi trase și mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe niște baghete uriașe. Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele mai ciudate sunete pe care le-am auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a abucat be toți să vă bateți, ca be Lahovary și Filibescu, să vă omorâți în duel, care cu sbada, care cu bistoalele! Să dea dracu’ dacă știu ce-i cu lumea asta! A bătucit un timp zăpada cu botul bocancului, fără să mă scape din ochi: — Te duc la Boliție, să facă ce or ști. Deși am văzut că la sfârșit de săbtămână nu-s brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să te ducă-n arest și be
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Roman , unde îmi amintesc că am făcut trei luni de zile instrucție desculț de zbârnâiau pietrele când băteam pasul de dșefilare. Ce se întâmplase, fiind contingentul 1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu niște bocanci rșeformă care nu m-au ținut decât două săptămâni, dar instrucția trebuia făcută. Mai târziu am aflat că bocancii noi cu care trebuia să fim încălțați fuseseră vânduți prin intermediul unui evreu pentru că se căuta atunci încălțăminte. Îmi amintesc că în timpul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de dșefilare. Ce se întâmplase, fiind contingentul 1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu niște bocanci rșeformă care nu m-au ținut decât două săptămâni, dar instrucția trebuia făcută. Mai târziu am aflat că bocancii noi cu care trebuia să fim încălțați fuseseră vânduți prin intermediul unui evreu pentru că se căuta atunci încălțăminte. Îmi amintesc că în timpul stagiului militar, într-o noapte fiind de planton împreună cu soldatul Afrășinei, și fiind oboșiți de la instrucția pe care o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care trebuia să fim încălțați fuseseră vânduți prin intermediul unui evreu pentru că se căuta atunci încălțăminte. Îmi amintesc că în timpul stagiului militar, într-o noapte fiind de planton împreună cu soldatul Afrășinei, și fiind oboșiți de la instrucția pe care o făceam fără bocanci, am hotărât să ne culcăm, punând foraibărul la ușă. Dar, înainte de culcare, i-am spus colegului să mai verifice încă o dată ușa. Acesta s-a dus și a mai răsucit încă o dată foraibărul descuind-o. Si astfel, pe când dormeam mai
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de teamă, mi-a zis că sub patul ei a intrat un animal feroce. Am luat un toiag și am încercat să-l scot ,ieșind un dihor destul de ager, alergând prin cameră. Lam tot urmărit până ce am pus piciorul cu bocancul pe capul lui, strivindu-l. De fericire, cucoana m-a sărutat, simțindu-mă în al nouălea cer, apoi m-a servit cu o cafea și o gustare. O doream tare mult, dar n-am făcut nici un gest necugetat, doar eram
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Silviu care citind decizia de încadrare, a chemat pe subofi țerul de la magazia de îmbrăcăminte și armament și a dat ordinul să mă echipeze și să dea armamentul din dotare. Amș fost echipat cu ce au găsit. O pereche de bocanci mari de hârâiau pietrele pe trotuare încât și pisica data de mama ca zestre, de pe prispa casei mă auzea de departe când mă apropiam de casă. Și astfel, în loc să ajung învățător după dorința mamei, am ajuns milițian (cum se zice
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată, la pușcărie, mă lovisem de ceva și căzusem. Nu era nimeni în jur. Cum stăteam întins pe burtă, am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de obrazul meu și m-a întors cu fața în sus. "De ce...?" Dar n-am apucat să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de obrazul meu și m-a întors cu fața în sus. "De ce...?" Dar n-am apucat să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu zicea nimic, mă privea doar și citeam în ochii lui o ură mută pe care nu mi-o lămuream. Apoi, cu un gest de silă m-a împins cu piciorul spre zid. Aproape totdeauna după ce-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
retrași În lumea lor lăuntrică au lucruri mai bune de făcut decît să dialogheze cu medicii, mai ales cînd medicul se adresează de preferință mamei. În camera mea, Înconjurat de cărțile mele din colecția „Biblioteca alpinistului“, după ce Îmi fixasem la bocanci crampoane care mușcau din straturile de gheață și de zăpadă Întărită, dialogam pe versantul dinspre nord al Annapurnei cu Maurice Herzog și cu Lachenal. Am petrecut ceasuri bune pe creasta aceea de gheață, vîrful Annapurna, adîncit În gînduri, cufundat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată, la pușcărie, mă lovisem de ceva și căzusem. Nu era nimeni în jur. Cum stăteam întins pe burtă, am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de obrazul meu și m-a întors cu fața în sus. „De ce...?” Dar n-am apucat să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de obrazul meu și m-a întors cu fața în sus. „De ce...?” Dar n-am apucat să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu zicea nimic, mă privea doar și citeam în ochii lui o ură mută pe care nu mi-o lămuream. Apoi, cu un gest de silă m-a împins cu piciorul spre zid. Aproape totdeauna după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans și cizme de piele pînă la coapse. Se fac prezentările și toți se apucă să studieze imensul glob din fața pavilionului ungar. Concepute de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi: am lucruri mai bune de făcut. De pildă să editez un ziar. Sophie clătină din cap. — Sper să n-ajung niciodată la treizeci și patru de ani. — Deci... Henrietta se scufundă în cretonul moale al canapelei, dând la o parte bocancul fiică-sii de pe pernă. — Deci, ați, hâmm, știi tu...? — Nu, sigur că nu. — Ei bine, nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă, explică Sophie, asta a fost de-abia prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
N-o să mai fiu când o să ai vârsta mătușii Fran. Se întoarse spre prietena ei. — Deci când e următoarea întâlnire? — De miercuri într-o săptămână. E plecat la o conferință în weekendul ăsta. — Oh Doamne, mătușică Fran. Sophie își izbi bocancii greoi de podea, lăsând urme de noroi în zigzag pe covorul bej. — În locul tău, aș fi vrut să mă îngroape sub buchete de flori, să-mi cânte serenade sub balcon, să mă sune din oră în oră să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
versuri. În primăvară, îi apăruse un volum, subvenționat de Ministerul Culturii, evident, cu ajutorul lui Andrei Ionescu. Îi plăcea din când în când să stea cu ea. Era deschisă, prietenoasă și incapabilă de legături trainice. Flori stătea cu picioarele întinse, cu bocancii lustruiți, ieșiți de sub rochia lungă, și îl privea întrebător. Știa că Andrei voia să-i spună ceva și așa și era. - Hai, vrei să te duc undeva cu mașina? Bineînțeles că voia, știa că e doar un pretext, era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]