12,392 matches
-
revoltat. Ia te uită la ce-i stă dumneaei capul când țara arde!”. Episodul 186 CONCEDIU MEDICAL PE 7 ZILE Episodul 187 PE TEME GENERAL-UMANE (Iî Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte slugi n-au aruncat de-a lungul vremurilor priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă. O mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum nu se poate mai bună, ca un boboc de trandafir pe cale de a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic, de la 15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se îndrăgostise de urâtul și calmul boier ne este greu să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se îndrăgostise de urâtul și calmul boier ne este greu să ne pronunțăm, căci de obicei se întâmplă invers. Să fie oare la mijloc tendința nemărturisită, istoricește determinată, de a ieși din limitele clasei sale și a accede, printr-o căsătorie spectaculoasă (căci de o răscoală nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a ieși din limitele clasei sale și a accede, printr-o căsătorie spectaculoasă (căci de o răscoală nici nu putea fi vorba, ca să nu mai vorbim de revoluțieî la o condiție superioară și la un statut social îmbunătățit? Posibil, deoarece boierul, cum spuneam, era urât din cale-afară, nefavorizând Ia prima vedere - o primă vedere groaznică - apariția firească a unor sentimente de dragoste. Sau mai degrabă să fie vorba de unul din acele inexplicabile capricii feminine prin care dintr-un număr dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a-l complexa și a-l domina astfel mai bine? Posibil. Cert este că Măriuca era topită după Radu Balcâzu și făcea tot ce e omenește posibil ca acesta să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
188 PE TEME GENERAL-UMANE (IIÎ Dar nu numai prin promptitudinea și punctualitatea cu care-și trezea dimineața stăpânul își mărturisea Măriuca sfielnica dragoste, ci și prin alte corvezi zilnice, la care se înhăma cu plăcere, doar-doar o băga de seamă boierul focul ce i se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând mai ales asupra uneia ce în condiții grafice de excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând mai ales asupra uneia ce în condiții grafice de excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de a vrea ceva situat mai sus. Extrapolată la scară mai mare, mica, aparent inofensiva tendință a Măriucăi va provoca peste numai câteva luni o substanțială răscoală a țăranilor din ținutul Bârladului. Episodul 189 ARĂTĂRI DIN CRONICI în vreme ce la conacul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu se punea la cale. precum am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
A DOUA VENIRE îN SCAUN A LUI BARZOVIE-VODĂ (Iî în vremea când vestea fugii lui Sima-Vodă se preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imediat și ridicară cortul, așezându-se la sfat. După un ceas și mai bine, hotărâră să trimită doi slujitori înainte la Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat, iar dacă el se adeverea, să-ncerce să afle cum ar privi boierii pământeni o a doua venire în Scaun a lui Barzovie-Vodă. Zis și făcut: slujitorii încălecară și a doua zi dimineață spătarul Vulture și Cosette, ieșind să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața slugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l făcuse în fața slugilor „ciumete”, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, care-l afurisise în Vinerea mare numindu-l Antihrist; paharnicul Surdu, ce-i pusese ardei iute în vin, vel-postelnicul Gherman, ce-i schimbase iapa, și alții și alții. — Bine v-am găsit, boieri! - zise Barzovie, stând în picioare. — Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-Ta! - strigară învălmășit toți. — Și ce treburi v-aduc la mine, boieri, de-ați bătut atâta cale pe zăpușeala asta? - întrebă Barzovie-Vodă. Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vin, vel-postelnicul Gherman, ce-i schimbase iapa, și alții și alții. — Bine v-am găsit, boieri! - zise Barzovie, stând în picioare. — Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-Ta! - strigară învălmășit toți. — Și ce treburi v-aduc la mine, boieri, de-ați bătut atâta cale pe zăpușeala asta? - întrebă Barzovie-Vodă. Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte și dădu să deschidă gura, dar atunci Vodă spuse cu blândețe: — Da’ de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boieri, de-ați bătut atâta cale pe zăpușeala asta? - întrebă Barzovie-Vodă. Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte și dădu să deschidă gura, dar atunci Vodă spuse cu blândețe: — Da’ de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii se uitară neliniștiți unii la alții, apoi îngenuncheară. — V-ascult - spuse Barzovie-Vodă. — Măria-Ta - zise venerabilul Samoilă - mă știi că n-am vorbă lungă. Vremurile sunt grele. Suntem acuma o turmă fără păstor și zice-o vorbă de-a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nelalocul ei a domnului - n-o lua chiar așa... Țara e mică, dar dorința ei e mare... Șezi și matale mai blând... Episodul 197 A DOUA VENIRE A LUI BARZOVIE-VODĂ îN SCAUN (IIÎ — Să știți, dragii mei - zise Barzovie-Vodă către boieri - că mi-ar fi foarte ușor să vă iau capetele. Te credem, Măria-Ta! - încuviințară boierii. — N-aș avea a face decât un semn - continuă Barzovie - și oricare din slujitorii de-aici cu mare drag și-ar vârî sabia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie Vodă vorbăraia. Să venim la ale noastre. Atunci, înainte de a fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul vel-logofăt Samoilă - dac-aș ști cine-a făcut nemernicia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai una fumegă. — Văcăritul? — Vai de mama lui! Te sperii când îl vezi. — Lăcustele? — Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul domnesc al lui Barzovie-Vodă pătrunse în Ieși în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mergea Barzovie, călare pe un admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui, puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri de rang. în spatele alaiului alerga un numeros public de copii și slujitori pedeștri. Când Vodă ajungea în dreptul lor, oamenii de pe margine se descopereau, fluturau mâinile sau își făceau cruce. Câțiva slujitori răzlețiți în mulțime începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui, puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri de rang. în spatele alaiului alerga un numeros public de copii și slujitori pedeștri. Când Vodă ajungea în dreptul lor, oamenii de pe margine se descopereau, fluturau mâinile sau își făceau cruce. Câțiva slujitori răzlețiți în mulțime începură să strige „Să ne trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit. — Săracu’ om - medită moșneagul - ce-o fi fost atunci în sufletul lui! Bine că l-au pus la loc. Copii are? — De unde vrei să știu eu, bre? Ce, eu sunt boier, să stau cu el la masă? - se supără târgovețul. — Așa e, că nu prea arăți a boier - zise moșneagul. Da: ia ascultă, nu vrei să cumperi niște ceapă? Am ceapă roșie, de la Soroca. — Vezi-ți, omule, de treabă - făcu târgovețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]