1,211 matches
-
primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru, și începu a uda, bolborosind rugăciuni învățate de la bunica Nastasia, lavița, șervetele, chiupul de umplut borș, împinse motanul spre cuptor și se repezi, afară, în bătaia vântului, spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sunase. Acum Îmi revenea totul În minte. Chipul lui, așa cum Îl văzusem prima dată. Lacrimile. Visele. Îl iubisem și eu, chiar de la Început. Fusesem meniți să fim Împreună. ― Îmi pare rău, trebuie să cobor, scuze, stația mea, am Început să bolborosesc ca o nebună Împingându-i pe toți cu coatele. Sunt aproape sigură că m-au Înjurat apoi cu toții, dar nu-mi păsa deloc. Am Început să alerg pe stradă, Împiedicându-mă de emoție. Când am ajuns acasă m-am repezit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
schimbului cultură-natură, dacă mă gândeam la ce-am ajuns să fac în loc să-mi scriu doctoratul despre Dimitrie Cantemir și cartea cu amazoanele, mi se punea un nod de plâns în gât. Treceam prin parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar despre circuitul cărnii în și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică o să aflu eu de ce mai târziu, când o să le aflu pe toate. Mama a venit, apa - ba. A bolborosit la un moment dat ceva prin țevi, m-am dus în baie cu sufletul la gură, am spus și vreo două rugăciuni, dar Dumnezeu probabil s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-o zi, nemaiputând îndura chinul de a n-o vedea, i-a aținut calea pe stradă. Ea a refuzat să-i vorbească, dar el a insistat. I-a bolborosit tot felul de scuze pentru orice păcat pe care l-ar fi făcut împotriva ei. I-a spus că o iubește cu patimă și a implorat-o să se întoarcă la el. Ea n-a vrut să-i răspundă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
opreliștile au stimulat forțele creatoare. Concluzia ar fi că sperietoarea cenzurii ne-a adus imense servicii! Ne-a silit să fim asemenea lui Ulise, abili, ne-a obligat să învățăm cum se construiește un cal troian. Ne-a ajutat să bolborosim ca Pythia. Ce profesor de ambiguitate mai bun decât cenzura puteam avea? Acum, am rămas, nu-i așa? fără profesori. Putem spune ce vrem. Drept care ne-am trezit într-o curioasă lehamite. Ce rost mai are să scrii, dacă marea ocazie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete pe tăblia mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi cere să telefoneze la firmă în numele lui și când comportamentul său impune astfel de măsuri. — Mă las de băut, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic, îl auzea cum bolborosește ceva în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să fie alcoolic, probabil ar fi petrecut o grămadă de vreme căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unul plin, așa cum am mai spus, de lacune remarcabile. Nici măcar n-a apucat să-i simtă vaginul sau chestia. Degetele lui ca rădăcinile de ghimbir abia dacă-i atinseseră sfârcurile ascuțite, în timp ce ea manevra recipientul de plastic sub orificiul ce bolborosea. Dave 2 terminase înainte chiar să i se fi întărit ca lumea, un astfel de efect avea afrodisiacul asupra unui bărbat pentru care idealul sexual era Jenny Agutter în Railway Children. Simțise mâna expertă a lui Carol jucându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa și se extazia, bolborosind cele mai îngrozitoare porcării și incantații. Un amestec răutăcios de acuzații cu care își presărase deja povestirea: împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nevoit să petreacă o groază de timp ca să-i câștige încrederea, să scoată sunete empatice până când ea se hotăra să-i mărturisească ce lucru neînsemnat din ziua aceea o supărase într-atât. — Am avut o zi de rahat. Bull încă bolborosea deasupra paharului de sherry. Picăturile care îi umezeau buza de sus erau complet neatrăgătoare și la fel erau și ochii mici și roșii, ca de porc. După ce ai plecat, am sunat-o pe o prietenă de la Londra. Plănuisem să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o ai scrii în pizda mă-sii mai bine decât mine oricând, ăsta nu ți se pare un motiv suficient de bun? Tu ce-ai fi făcut în locul meu? - Așadar, asta era? se întristă copilul. Mă temeam eu... - Asta era, bolborosi Cârpenișteanu, aproape dându-și duhul. Asta era, acum ești mulțumit? - Departe de a fi mulțumit... Pentru că acum m-ați dezamăgit profund, domnule Cârpenișteanu... Pentru mine erați un idol... Cel prăbușit făcu ochii mari. - Dar acum... continuă Elefterie. Acum nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia acum observă rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de ce să existe, iar cel care a delapidat planurile clepsidrei într-un moment de supremă inconștiență ar fi făcut bine să nici nu se fi născut. Cine să fi fost acela?... Ce făptură fremătând ca și mine de durerea existenței, bolborosind blesteme împotriva celor de deasupra lui, asemenea cărora nu putea să fie? Ce spirit străbătut de neliniști și de ură împotriva celor ce l-au creat?... Degeaba, degeaba îmi mai pun astfel de întrebări atât de târziu, poate dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunt laș, și atunci Szabi a zis că e-n regulă, mai discutăm după săritură, și am pornit-o amândoi spre șantierul părăsit. Nu puteam merge prea repede, burțile ne erau umflate cu apă, la fiecare pas simțeam cum îmi bolborosește apa-n burtă, a trebuit să oprim o dată, pentru ca Szabi să facă pipi, și a doua oară pentru că mie mi s-a-ntors stomacul pe dos, era să și vomit, dar am ajuns, în fine, la șantier, Szabi știa o trecere prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-sii faceți voi aici, cărați-vă dracului acasă, că vă omor în bătaie pe toți, mai auzisem vocea asta odată, dar atunci râzând, am recunoscut-o totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]