1,995 matches
-
a prins să zâmbească. Super, a concluzionat el. În zona asta, râul era tăcut, domol și liniștit până la Elkhorn. Și sigur că viața era exact la fel. Kilometri întregi de apă fără nici o cută, apoi o succesiune de vâltori și bolovani, după care apărea o cascadă sau un vârtej chiar acolo unde nu te așteptai. O altă tragedie sau o altă victorie, urmate iar de-o curgere domoală. Cândva, Jina trăise pentru apa învolburată, acum însă simțea cu totul altceva. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e doar o continuare a copilăriei parcă vă aud cum murmurați veniți la apa izvorului și mă vindec
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai frumoase femei sunt femeile îndrăgostite. Dimpotrivă, bărbații se socotesc mai bărbați când sunt misogini, când merg la război și-și atârnă armele de ei ca niște testicule adiționale, când stau în cabinetele puterii și clocesc un complot, când ridică bolovani sau, în fine, când ctitoresc cultura națională. Toate substitute ale adevăratei puteri, cea din interior. Ascultați aici, purtători de penis: Și macaraua ridică bolovani, și nu e bărbat, și calculatorul citește și creează tot felul de modele teoretice super-sofisticate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ei ca niște testicule adiționale, când stau în cabinetele puterii și clocesc un complot, când ridică bolovani sau, în fine, când ctitoresc cultura națională. Toate substitute ale adevăratei puteri, cea din interior. Ascultați aici, purtători de penis: Și macaraua ridică bolovani, și nu e bărbat, și calculatorul citește și creează tot felul de modele teoretice super-sofisticate, și nu e bărbat, și un copil poate să ucidă dacă-i dai o armă, și nu e bărbat, cât despre cabinetele puterii, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca: e turbat! — Cine-i turbat? După el, domnule, nu sta la vorbă! ordon, domnule ordon! Câne turbat! După el! Și alergau după el. Cânele fugea îngrozit de strigătele sălbatice și bătut de bolovanii care alergau, sărind pe drum, în urma lui. A mușcat un băiet! — Pe cine l-a mușcat? — Un băiet al lui Horga, de zece ani... Ce spune? Ce zice că a mușcat? Pe cine? Nu știu!... aud că a mușcat zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajung acasă, de mâne încep a căra bârne... —Așa-i, rosti încet Băieșu, îți trebuie lemn din vreme... Stăteau amândoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pâslă. Din când în când, caru-i sălta prin bolovanii răzleți ai drumului. Treceau acuma și se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora din ochii lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini oameni. Sătenii parcă părăsiseră locurile. — Ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar trebui să fiu aici. Sunt o persoană normală și întreagă la minte, oamenii ăștia sunt duși cu pluta... Apoi Leisl a zis: — Am aici un bărbat - și mi-a sărit inima-n gât. A căzut de îndată ca un bolovan, însă, când Leisl a zis: Pe nume Frazer. Îi sună cunoscut cuiva? —Mie! a zis Mackenzie, exact când Leisl spunea: —E pentru tine, Mackenzie. Zice că e unchiul tău. —Unchi de-al doilea. Super! Așadar, unde e testamentul dispărut, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă să-și rănească adversarul până la sânge. Dacă în schimb pune mâna pe un bolovan de mărimea unui pepene verde, atunci poți pleca liniștit, căci omul ăla n-are deloc de gând să-l arunce; are doar nevoie să simtă o greutate în mâinile goale. Să ameninți că-i strângi de gât pe Zeruali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poți pleca liniștit, căci omul ăla n-are deloc de gând să-l arunce; are doar nevoie să simtă o greutate în mâinile goale. Să ameninți că-i strângi de gât pe Zeruali și pe șeicul leproșilor, asta înseamnă un bolovan la fel de mare cât un minaret, și dacă aș fi fost pe stradă, aș fi plecat dând din umeri. Fără să fi părut că bagă de seamă că mă făcusem roșu de rușine, Harun continuă, rostind rar cuvintele de parcă le trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
quazi, dar vorbesc foarte prost limba lor. Nu va fi așa cum a fost cu celții... Nu voi reuși să mă fac înțeles. Hai să plecăm! Valerius nu se putu ridica din cauza strânsorii gladiatorului, care-l obligă să se ascundă în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi gladiatori, mai puțin rapizi decât ceilalți, care nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți pe loc. Iarba se umplu de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi gladiatori, mai puțin rapizi decât ceilalți, care nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți pe loc. Iarba se umplu de sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi gladiatori, mai puțin rapizi decât ceilalți, care nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți pe loc. Iarba se umplu de sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care ni le-au dat nu ne protejează... — Nu te mișca! zise Valerius apucându-l de braț. Nu te teme, folosește-ți mai bine scutul, ridică-l deasupra capului. Încearcă să aperi colina împreună cu ceilalți. Eu, Marcus și... Un alt bolovan căzu. Din nou urlete, sânge, oase zdrobite. Valerius, Marcus și alți șapte-opt gladiatori alunecară în josul colinei, printre nori de praf, dincolo de locul liber dintre castrapila. Se strecurară printre alunii pe care Vitellius îi pusese la marginea pajiștii, ca să înfrumusețeze decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în spatele lui. Întinși printre aluni, Valerius și tovarășii săi așteptau să treacă de ei, pentru a-i ataca din spate. — Vin! strigă tracul, care stătea drept, în vârful colinei. Cu mâinile lui mari, ce păreau ale unui uriaș, luă un bolovan și-l aruncă în jos. Flamma și alți câțiva se feriră sărind în lături, dar printre cei din spatele lor bolovanul trecu lăsând în urmă o dâră de sânge. — Acum! îi șopti Marcus lui Valerius. În clipa următoare, gladiatorii othonieni ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vin! strigă tracul, care stătea drept, în vârful colinei. Cu mâinile lui mari, ce păreau ale unui uriaș, luă un bolovan și-l aruncă în jos. Flamma și alți câțiva se feriră sărind în lături, dar printre cei din spatele lor bolovanul trecu lăsând în urmă o dâră de sânge. — Acum! îi șopti Marcus lui Valerius. În clipa următoare, gladiatorii othonieni ieșiră din tufișuri și se năpustiră cu săbiile ridicate asupra mașinilor de război. Soldații erau înarmați cu scuturi și săbii. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aproape de vârful colinei, ordona ca douăzeci dintre oamenii săi să coboare și să-și croiască drum printre castrapila, pentru a le veni în ajutor soldaților. El și ceilalți aveau să cucerească vârful colinei. — Acolo sus e Orpheus! strigă. Catapultele aruncară bolovanii, și săgețile zburară din scorpiones. Deși aveau armuri grele, vitellienii fură masacrați. Unii coborâră panta în fugă și se înfipseră în vârfurile ascuțite ale castrapila, contorsionându-se în aer. Mulțimea sări în picioare, exultând. — Mă înșel eu, sau asistăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se eliberă furios din strânsoare, cu ochii închiși, horcăind, strigă niște ordine, încercând să-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
politică a romanilor. Dolabra: un fel de târnăcop, a cărui parte anterioară seamănă cu o secure, iar partea posterioară - cu o sapă lungă. Dolabra îi permite soldatului să taie sau să rotunjească pari, să sape pământul și chiar să scoată bolovani din pământ. Domus: vila romană prin excelență. Cu o secțiune pătrată sau dreptunghiulară, are patru laturi și o mare grădină interioară, în care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
densa este diferită de cea în câmp deschis, în care scuturile sunt îndreptate, oblic, doar în direcția dușmanului aflat în față. Ordinea de luptă în formă de semicerc îi ajută pe geniști să se apropie de ziduri și să scoată bolovani din pământ, să verifice starea porților și să sape galerii. Ordinea de luptă în câmp deschis are drept unic scop să protejeze legiunea în timp ce se apropie de frontul dușman. Thraex (trac): forma substantivului se datorează asemănării dintre armamentul acestei categorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]