1,819 matches
-
intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară vreo cinci femei/ M-au atras într-un bordei.. /', urlau acum cu toții, în mașina în care aerul devenea tot mai greu. Dar, slavă Domnului, totul se terminase. Am luat-o pe Dimitrov, apoi pe Viitor și ne-am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a avertiza că aici Oltul devine aproape un mare fluviu, s-au aciuat acei țigani blonzi ce se ocupă cu prelucrarea lemnului moale, de prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse el sănătos, mușcând cu sete mărul ce-l luase de pe o poliță a bordeiului. Pe rampa de la Antrepozite se descărcau vagoane cu sare. Cu portocale și mirodenii. Își apucă prietenul cu brațele pe după umeri, strângându-l protector ca un frate. „Aici se muncește, domnule, se muncește pe brânci și indiferent de tăria vântului marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
facă din el, mânuși și ruj de buze. Cică din grăsimea de câine se face cel mai bun ruj. Nu poți face două lucruri deodată. Din diverse cauze. De 1 Mai, domnișoara Any a fost cu tine În Herăstrău, pe la Bordei și În mașina 47 barat ți-ai pierdut canadiana din doc care era nou-nouță. Seara trebuie să mergi la Teatrul de vară 23 August. Intrarea este liberă. Ca să ocupe locuri mai bune, oamenii se duc la teatru În jurul orei două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a slobozit pe meleagurile noastre. Purtând bărbi până-n poale, marele poiat agrăiaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cuvânt!.... Cine? Cine vrea să mă omoare? Dar de afară nu-i răspunde decât mugetul vântului. VII Întins pe zăpada imaculată și rece, von Streinitz trece binoclul însoțitorului său, Sturmbannführer Schultz. Fără nici un cuvânt, acesta privește concentrat către tabăra partizanilor. Bordeiele joase, acoperite cu crengi, sunt construite într-o mică depresiune, perfect camuflate în peisajul dominat de numeroși arbori seculari. Dacă nu ar fi avut descrierea exactă a locului, ar fi putut trece la numai câțiva metri de ele fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar asta e o altă problemă. Abia din 1820 se înregistrează o fragilă ritmicitate, destul de sincopată, în apariția traducerilor. În 1820 apare Istoria lui Numa Pompilie de Florian, în traducerea lui Al. Beldiman, singura din acel an. În 1821 apare Bordeiul indienesc de Bernardin de Saint-Pierre, tradus de Leon Asachi, tot singurul volum apărut într-un an. E pauză până în 1830, când apare Viața contelui de Comianj... de Marchizul de Tencin, tradus de Simion Marcovici. În 1831, apar pentru prima dată
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
un asemenea beneficiu vor să plătească alîm îndoit; 6) că li se dă permisiune, însă să n-aibă voie a zidi lăcaș sau sălaș, nici a bate par sau țăruș în pământ, ci numai sub cort să poată locui. Făcând bordei pentru iarnă, să-l ridice primăvara, căci altfel diregătorii Domnului moldovenesc vor da foc bordeielor și-i vor alunga; 7) că fără voia dumisale serdarului și a căpitanului de codru să n-aibă voie nici să-și viziteze vitele; 8
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să n-aibă voie a zidi lăcaș sau sălaș, nici a bate par sau țăruș în pământ, ci numai sub cort să poată locui. Făcând bordei pentru iarnă, să-l ridice primăvara, căci altfel diregătorii Domnului moldovenesc vor da foc bordeielor și-i vor alunga; 7) că fără voia dumisale serdarului și a căpitanului de codru să n-aibă voie nici să-și viziteze vitele; 8) că, îndată ce li s-ar porunci să părăsească pășunea, s-o și părăsească fără întîrziere
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la Noua Silistră a trebuit prin forța lucrurilor să se retragă și să se așeze la Cernavodă, căci în locul dîntîi impiegații, începînd de la prefect până la cel din urmă, nu aveau nu o casă unde să șează, dar nici chiar un bordei. Nici o masă, nici un scaun, nici un registru, nici un sigiliu, nimic nu au autoritățile cu cari să-și poată începe lucrările lor. Pînea chiar și carnea lipsesc cu desăvârșire. La o parte din trupe li se trimite pentru hrană pesmeți de la Rusciuc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
virtute, ci pur și simplu o trebuință contractată, ca oricare alta. Cumcă omul poate fără fumat nu-i nici o dovadă pentru viciozitatea și răul obicei al fumatului, căci omul poate fără multe. Dacă nu-și poate face casă șade-n bordei, dacă nu poate frige carnea o mâncă crudă, în fine dacă nu se poate îmbrăca umblă și-n hainele lui moș Adam. Toată mișcarea economică a omenirii consistă în crearea de trebuințe nouă și numai escesul acestor trebuințe e un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spațiile care trebuiau umplute. Te simțeai privit, observat, ca în „Mapping the Earth“ al lui NASA. După terenurile virane, garajele ilegale și zonele din jurul lacurilor și patinoarelor, nu mai rămăsese aproape nimic neacoperit. Herăstrăul fusese tocat, IOR-ul parcelat, Grădina Bordei scoasă din domeniul public și retrocedată, Parcul Carul cedat Patriarhiei și-apoi revândut pe bani grei unor investitori. Nici nu puteai să mai vezi lacurile, darămite să calci înăuntru: gardurile verzi, supraânălțate, ascundeau defrișările masive. Se zvonea că, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gardul de piatră gri (pe care îl escaladau muncitorii, în drum spre sticlele de băutură), plopii de pe vremea lui Carol al II-lea și, desigur, câinii vagabonzi. Primarul schimba porțiuni din oraș, ca piesele de Lego, dezinvolt, între ele: dăduse Bordeiul unui escroc, și-acum îl vroia înapoi, la schimb cu jumate din depoul Victoria. Strivise Armeneasca sub o clădire de birouri, iar lângă Sfântu Iosif aprobase un building modern, robotic, ca cyborgul din Aviatorilor: 19 etaje, 75 de metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta; știu și eu că aici nu se poate; m-aș duce undeva, unde mi-ai arăta dumneata, pentru că am această deprindere și n-am mai fumat de trei ore. De altfel, cum crezi dumneata, pentru că doar se zice: câte bordeie... Hai, spuneți și dumneavoastră, cum să vă anunț? mormăi valetul aproape fără voie. Mai întâi, n-ar trebui să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți vizitator, adică musafir, și o să fiu luat la rost... Și-apoi, aveți de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
epoca naivă a electivității judecătorilor; căci codificarea e un semn cumcă cunoștința obiceiurilor pământului și statornicia aplicării lor au dispărut din conștiința poporului, că părțile au început a contesta însăși esența juridică a datinilor. Când încep a se naște "cîte bordeie atâtea obiceie " trebuie să existe o normă obiectivă, neschimbată, pentru regularea raporturilor dintre oameni, ș-aceasta-i colecția de legi scrise, imutabile, cari nu se pot modifica decât prin o anume manifestare a voinței naționale. Dar noi, la cari nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
În căutarea fetei; după 9 am ajunge Într-o pădure frumoasă, În care vede trei fete În jurul focului. Acestea Îi știau numele. După ce le spune pe cine caută ( Margareta cu ochii de marmură , fata Împăratului), Ursitoarele-l Îndrumă spre un bordei, unde se află Ursoiul. Acesta Îl asigură că Margareta Îl va recunoaște, deoarece l-a visat, și-l sfătuiește cum să procedeze pentru a scăpa de zmeu. La un moment dat, lui Simon i se pare că aude o fetiță
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de aur (Cât creșteau alți copii Într-un an, el creștea Într-o lună), care Întreabă părinții unde-i sunt frații. Cum află, Își alege un cal cu care ajunge la o vale semănată cu mac, după aceea la un bordei, ținut parcă Într-o gheară de cocoș. Baba Îi spune că frații lui, care au refuzat să-i asculte povețele, sunt Încremeniți sub o stană de piatră, din vremea când semăna macul. Baba Îl avertizează asupra pericolului ce-l așteaptă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Flori În revărsat de zori este un basm, În care eroul pleacă În căutarea celei promise la naștere: Fata Brună, Cu Fața Rumenă, cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă. Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, Într-un bordei, unde zărește două oale fierbând pe foc. Își amintește, brusc, o vorbă din bătrâni: dacă găsăști două oale la un foc că fierbe, una s-o spargi și-ntr-una să scuipi. Da' nu-i frumos. Stau așa. Intră pe ușă o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
partea, dacă pustiul de noroc n-a știut să-l găsească pe dânsul. Pe drum se Întâlnește cu un moș (Dumnezeu) care făcea haragi pentru vie. Află că s-a născut În ziua celor ce au să trăiască trai de bordei și nu a celor care să trăiască În curțile Împărătești. De asta n-avea noroc. Se Întoarce la tatăl său și, după ce-i istorisește povestea Întâlnirii cu Dumnezeu, acesta i-a dat o treabă de făcut pe la țarcul oilor. Feciorul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și-ți mănâncă bucățica ta; ia și te Însoară, că poate va avea femeia ta sau vreun copil noroc, și vei trăi de pe norocul lor. Un Împărat Își alungase fata de-acasă să-și caute singură norocul; fata ajunge până la bordeiul băiatului și se ascunde pe cuptor. Eroul se Însoară cu ea. De-amu tu ești al meu și eu sunt a ta! Tânărul pleacă În târg să vândă basmaua fetei. O cumpără un boier care-i dă o pereche de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]