3,311 matches
-
cuprinde așezări din epoca daco-romană (cultura Cerneahov, secolul al IV-lea e.n.), perioada Latène (secolele al III-lea-al II-lea î.e.n.) și Evul Mediu Timpuriu (secolele al VIII-lea-al IX-lea); situl de la „Fundul Gurbanului” (aflat pe un bot de deal, la 500 m de calea ferată Giurgiu-Videle) conține urme de așezări din perioada Halstatt și Evul Mediu Timpuriu (cultura Dridu); situl din „Valea Diului” de lângă Oncești are așezări din perioada Latène și din secolele al XIII-lea-al
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două mamifere: porcul-de-mare ("Phocoena phocoena") și delfinul cu bot gros ("Tursiops truncatus") și două specii de pești: rizeafca ("Alosa tanaica") și scrumbia de Dunăre ("Alosa immaculata"). Alte specii de pești aflate în sit: morun ("Huso huso"), păstrugă ("Acipenser stellatus"), nisetru ("Acipenser gueldenstaedtii"), cambulă ("Pleuronectes flesus"), calcan ("Scophthalmus maximus"), rândunica-de-mare
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
în rezervă), și cu 12 divizii de infanterie, înfruntând numai două divizii germane. Pentru a exploata efectul surprizei, s-a renunțat la pregătirea de artilerie, fiind lansat numai o perdea de fum care să mascheze tancurile. Mașinile transportau fascine pe bot folosite la umplerea șanțurilor antitanc germane adânci de 4 metri. Atacul inițial a fost un succes total pentru britanici. Britanicii au pătruns mai adânc în liniile inamice în timpul acestui atac decât reușiseră în ultimele patru luni, numărul celor căzuți în
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
și numele de sabiță. Capul este scurt, cu gura mică dispusă superior. Buzele sunt înguste și subțiri, cărnoase numai la capete. Dinții faringieni sunt dispuși pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar înotătoarea caudală bifurcată cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
marini litorali, din supraordinul acantopterigieni, de talie mică, cu corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, oarecum ciudată. Se caracterizează prin plăcile osoase, care la marea lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un tub, în vârful căruia se găsește gura mică, fără dinți, prin înotătoarele ventrale așezate înapoia pectoralelor. Ordinul include 5 familii, 64 genuri și aproximativ 365 specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
specii. Cele mai multe specii sunt marine, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția peștilor adulți din genul "Bulbonaricus" care nu au un bot tubuliform. În vârful botului se găsește gura. Gura este terminală, mică, mărginită în partea superioară fie de premaxilare și maxilare, fie numai
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
7 specii Sunt pești de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția peștilor adulți din genul "Bulbonaricus" care nu au un bot tubuliform. În vârful botului se găsește gura. Gura este terminală, mică, mărginită în partea superioară fie de premaxilare și maxilare, fie numai de maxilare. Falca superioară neprotractilă. Dinții lipsesc sau sunt reduși. Au una sau două înotătoare dorsale; în caz că sunt
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
de talie mică, cu un corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, în general aberantă. Botul este alungit în forma unui tub (tubuliform), cu excepția peștilor adulți din genul "Bulbonaricus" care nu au un bot tubuliform. În vârful botului se găsește gura. Gura este terminală, mică, mărginită în partea superioară fie de premaxilare și maxilare, fie numai de maxilare. Falca superioară neprotractilă. Dinții lipsesc sau sunt reduși. Au una sau două înotătoare dorsale; în caz că sunt două, prima are radii
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
au un organ incubator pe fața ventrală, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se deosebește de gasterosteiforme prin faptul că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
în registrul de limbă curent: "bébé", "maman" „mămică”, "papa" „tătic”. Un loc aparte îl ocupă sintagmele metaforice vizuale pentru a denumi unele lucruri: "œil de bœuf" „fereastruică rotundă sau ovală” (literal „ochi de bou”), "gueule de loup" „gura leului” (literal „bot de lup”), "patte d’oie" „riduri la coada ochiului” (literal „labă de gâscă”), "langue de chat" „prăjitură sau bucată de ciocolată subțire și lunguiață” (literal „limbă de pisică”). Prin conversiune (numită și derivare improprie) se formează cuvinte noi prin modificarea
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
că acestea reprezintă o dezvoltare mai proeminentă a oaselor vestigiale ale membrelor inferioare. Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt "Phocoena phocoena" (marsuinul, focena sau porcul de mare), "Tursiops truncatus" (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) și "Delphinus delphis" (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura Portiței, pe adâncimi cuprinse între 35-45 m și în zona Lacului Techirghiol pe adâncimi cuprinse între 30-40 m. Primăvara se apropie
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
și 400-600 exemplare delfin comun ("Delphinus delphis ponticus"). Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece sunt prinși în năvoadele braconierilor. "Delphinus delphis" are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenușii, abdomen albicios. Botul este potrivit de alungit, mandibula depășește maxila, iar fruntea este puțin turtită în partea anterioară. Se hrănește cu crustacei și cefalopode. Urmărește cârdurile de sardele, hamsii și pești zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m și o
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
până la 55 kg (în cazuri excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de viață a indivizilor acestei specii este de 22 de ani (masculi) și 20 de ani (femele). Trăiește de-a lungul coastei, la adâncime mică. Delfinul cu bot gros ("Tursiops truncatus") are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ aceeași lungime. Spatele și laturile corpului sunt negre, abdomenul având și o zonă mai deschisă, cenușiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenușie. Are o lungime
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de viață a indivizilor acestei specii este de 22 de ani (masculi) și 20 de ani (femele). Trăiește de-a lungul coastei, la adâncime mică. Delfinul cu bot gros ("Tursiops truncatus") are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ aceeași lungime. Spatele și laturile corpului sunt negre, abdomenul având și o zonă mai deschisă, cenușiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenușie. Are o lungime cuprinsă între 1,9 m
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
capului + trunchiului variază de la 35 cm până la 75 cm, iar lungimea cozii variază de la aproape zero la 86 cm, în funcție de specie. Greutatea corpului variază de la 1,25 kg ("Miopithecus talapoin") până la 31,6 kg (mascul speciei "Mandrillus sphinx"). Au un bot alungit, din care cauză se numesc și "maimuțe cu cap de câine", iar ochii destul de mari sunt orientați înainte. Fața aproape lipsită de păr. În creștetul craniului au o creastă longitudinală. Toate au buzunare bucale și stomac simplu. Buzunarele bucale
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
Șoarecele de casă (Mus musculus) este un mamifer rozător sinantrop mic, de culoare cenușie, cu botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și o greutate de 10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate. Are botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
rasa cu numărul de standard 240. Ogarul maghiar este un căine tenace, rezistent și neobosit la vănatoare. Corpul este viguros, totuși zvelt, suplu, de formă dreptunghiulară; capul este lung, în forma de triunghi alungit, craniul relativ lat, cu fălci puternice, botul lung, puternic, dar nu prea ascuțit, nasul și comisurile bine pigmentate, de culoare închisă; ochii de marime mijlocie, de culoare brună, au o privire deschisă, vie și inteligentă, urechile de mărime mijlocie, nu prea fine, atașate destul de sus, sunt purtate
Ogar maghiar () [Corola-website/Science/322352_a_323681]
-
-se numai în Dobrogea (Bugeac, Mangalia, Cernavodă, Techirghiol, Năvodari, Casimcea, Jurilovca, Elena Pavel, Atmagea, Măcin, Somova, Tulcea etc.). Este de mărimea gușterului. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 90-317 mm, lungimea cap + trunchi până la 137 mm, lungimea cozii 172-236 mm. Are botul conic, relativ înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și două postnazale). De cele mai multe ori există cinci perechi de
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin mai lung decât lat, ușor dilatat în regiunea temporală. Botul scurt și rotunjit. Gâtul este indistinct, trecerea de la gât la trunchi și de la trunchi la coadă se face treptat. Coada este lungă și ascuțită, de două ori mai lungă decât capul + trunchiul. Pe cap (pileus) se observă scuturi mari, dispuse
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic turtit dorso-ventral; terminat cu un bot scurt și rotunjit. Gâtul nedistinct din exterior. Pe fiecare latură a capului între narine și baza urechilor prezintă câte un șir de peri rigizi, probabil cu rol tactil. Coada rudimentară este foarte scurtă sau absentă. Pavilioanele urechilor sunt rudimentare, reduse
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
ochii și urechile de obicei mici și adesea ascunși în blană, capul mare și rotunjit. Coada relativ scurtă (mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună) este acoperită cu mici solzi și peri scurți, rari și aspri. În jurul ochilor și pe bot au peri senzitivi numeroși și uneori foarte lungi. Pungile bucale absente Blana este groasă, cu peri deși, subțiri și moi, de culoare brună, cenușiu-roșcată sau negricioasă pe spate și mai deschisă ventral. Cele mai multe specii au o culoare brună, mai deschisă
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg. Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are corpul alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, botul scurt și obtuz. Gura largă, prevăzută cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
reglate la unghiuri de 20°, 35 ° și 65°. Coada reglabilă are suprafețe cruciforme. Toate stabilizatoarele și platformele trapezoidale sunt conectate printr-o secțiune centrală înt-o singură unitate de bază. Trenul de aterizare cu retractare hidraulică este în triciclu. Roțile din botul avion au un sistem de protecție împotriva noroiului, zăpezii, mocirlei și a obiectelor străine care pot ajunge în motor. Cele 12 roți din trenul principal de aterizare sunt dispuse în două grupuri de câte șase roți dispuse pe fiecare parte
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
în amurg sau în zilele înnorate, dar și în timpul zilei. Lungimea obișnuită 6-11 cm, maximal 16 cm. Femele sunt mai mari. Poate trăi 5 ani. Porcușorul de nisip se aseamănă mult cu porcușorul de vad ("Romanogobio uranoscopus"). Spre deosebire de acesta are botul și mustățile mai scurte și opt radii ramificate în înotătoarea dorsală. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: III, 8 (9); înotătoarea anală: II (III), (5) 6 (7—8); înotătoarele ventrale: I, 7; înotătoarele pectorale: I, 13-15 (16); pe linia laterală 39-42 solzi
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]