2,101 matches
-
de nevastă, și ani de zile îi dăduse târcoale, făcându-i scandaluri monstruoase, dar acum e totuna, să nu mai vorbim despre asta, și să nu-mi mai bat capul, că oricum ajungem imediat. Într-adevăr, ne apropiam de catafalc, boxele mari și negre, așezate pe stative, răspândeau, ușor distorsionat și hârâit, un marș funebru, cu cât ne apropiam, cu atât mulțimea era mai compactă, însă era de-ajuns ca noi să spunem, pardon, fiți amabili, lăsați-ne să trecem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gînd să i-l arunc pe scenă la final, dar sînt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lîngă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină. — Așa că i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făcută țăndări chiar În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru de care avea oroare Rosamund era să vadă noaptea șobolanii stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-tu. Că le avea Sofronică cu istoria de ziceai că-i profesor, nu șăibar. Era abonat și la Magazin istoric, ce crezi. Când a plecat să moară la Revoluția de la Județeană tocmai citea ultimul număr... Am și-acu revistele în boxa de la subsol. Legate în pachete, pe ani, așa cum le ținea el. Le mai țin, că mă gândesc că poate oi avea și eu odată și odată nepoți care să le placă să citească la istorie. Da cu tine... Îl ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici unul. Probabil că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele pe genunchi și își țineau bărbia în palme, aplecându-se în față. Sigur că da, spunea el aproape țipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul de vulpe descoperit în brațele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am deosebita plăcere de a asista la un eveniment de excepție pentru cultura noastră. E vorba, după cum bine știți, de lansarea celei de-a douăzecea cărți a renumitului profesor doctor docent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
situația reintrase în normal și nu aveam de ce mă teme. Lumina palidă a becului cădea pe un coș de răchită spart, pe un frigider vechi și pe un contor de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o atmosferă plăcută, iar praful de pe jos era gros și răcoros, așa încât dacă te descălțai și scormoneai un pic cu piciorul gol ai fi zis că stai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am găsit-o și am descuiat. A mers mult mai ușor decât m-am așteptat și am pus asta în seama bunei dispoziții a lui Platon, care putea, aparent, să facă asemenea mici trucuri când voia. Am aprins becul din boxă și am închis ușa după mine. Nu voiam să-și bage nasul vreunul de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și cu acea ocazie scosese ultimele rafturi care l-ar fi deranjat pe Platon, și acum boxa era goală-goală. Pe un perete era o ferestruică mică ce dădea în stradă, dar fusese acoperită și ea. — Platon, am șoptit. Ești pe aici? Nu mi-a răspuns. Mă așteptam să-l văd ca de obicei, cu crengile mari răsfirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai faci, Platon? l-am întrebat vesel. Crescuse până la stadiul de puiet și se vedea c-o făcuse în grabă. Unele crengi erau uscate, ceea ce era cu totul nefiresc pentru el. Dacă voia și se concentra, putea să acopere întreaga boxă. Era o mândrețe de brad în zilele alea,àcele îi luceau și conurile păreau atât de grase, încât ziceai c-o să-i plesnească. - Ce să fac, uite, pe aici. Plecați la mare? — Da, ne pregătim. De unde ai știut? — Păi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
castraveți murați, iar taică-meu a simțit mereu lipsa vinului pe care îl făcea în câteva damigene. Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iar taică-meu a simțit mereu lipsa vinului pe care îl făcea în câteva damigene. Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care sunteți. Capitolul întâitc "Capitolul întâi" Bărbatul care se afla în fața mea stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât să nu auzi nimic altceva când ți se adresează o persoană. —Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de grav, chiar știu. Philip Cantley se apropie de primul rând de scaune și urcă pe scenă, pe o scară mică, pe jumătate camuflată de frontonul uneia dintre boxe. Dominând scena nu numai în virtutea rolului său de actor, dar și a întregii autorități conferite de statutul său de director artistic, parcă ar fi purtat un colan de aur în jurul gâtului, asemenea unui primar. Cum era și normal, MM fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă lume. Amfiteatrul, construit pe la 1880 și restaurat de minune cu bani din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să aibă un copil. Capitolul 4tc " Capitolul 4" — Ne dă în judecată? a repetat Amanda Hardwick la capătul ei de fir, în Londra. Da, a replicat Alice cu un calm pe care nu-l simțea. Va trebui să apari în boxa martorilor. Alice și-a înfipt unghiile în palme din cauza frustrării. Ultima șansă de salvare fusese epuizată. Actorul refuzase o sumă generoasă oferită înainte de a se ajunge cu procesul la tribunal. Alice își dăduse seama că tipul era chitit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se obosea să nu o jignească pe Hardwick. De fapt, știa de ce. O făcea de dragul Intercorpului, pentru ca nenorocita de ziaristă să-și joace rolul cu cât mai mult talent posibil pe parcursul procesului. Cu cât Amanda se descurca mai bine în boxa martorilor, cu atât se reducea suma de bani pe care compania avea s-o plătească pentru recompensarea daunelor. Până la urmă, încă îmi pasă, s-a gândit Alice. Dar și eu sunt al naibii de cunoscută, a tunat Amanda de la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
totul lui Hugo. În exact aceeași clipă, în birourile J. Bond, Agent(ție Imobiliară) Special(ă), 007 Islington High Street, se deschideau sticlele de șampanie. Ca de fiecare dată la ocazii triumfale, tema muzicală a seriei James Bond urla prin boxele companiei. —Felicitări, bătrâne! Toby, de la Închirieri, a ridicat un pahar de plastic cu șampanie călduță în direcția lui Hugo. —Superagentul de vânzări triumfă încă o dată! Deci înțeleg că Astonul rămâne la tine. Gluma tradițională a biroului era că Aston Martinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pernă. —O să ne jucăm ca la o petrecere. O să dăm perna din mână-n mână și, când muzica se oprește, persoana care ține perna în mână scoate ceva afară, da? Hugo s-a uitat de jur împrejur după niște boxe uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a repetat Lotti, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
afle o posibilă continuare, un sfîrșit potrivit. În bar, nu prea multă lume; nu era bine, de la o masă la alta puteau fi auzite chiar și șoaptele. S-au mutat În alt local; aici gălăgia era prea mare, iar din boxele agățate de-a lungul pereților muzica Întregea vacarmul. Ar fi trebuit să strige unul la altul pentru a se putea, cît de cît, Înțelege. După două-trei votci, ar fi fost și mai greu. Thomas ezita; nu faci oriunde o asemenea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton și asfalt, aveam și noi nevoie de liniște, cei de la suprafață nu pricepeau nimic, spuneau că o se ne asfixiem În abatajele noastre de atîta fum, o să și surzim din pricina boxelor date tare pînă la refuz, de rock-ul ce zguduia, din adînc, dormitoarele lor În care făceau copii legali, că o să murim În vizuinile subpămîntene inundați de alcool, pentru că or să pleznească odată toate sticlele care, la un moment dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vorba nici pe departe de un act de caritate fața de cliente sau față de viitorii bebeluși, În prealabil spermatici, vîrÎți o vreme În azot lichid, congelați, ce i-a mai trecut, Doamne, prin gînd omului! Thomas ar fi stat În boxa acuzaților, ar fi venit mamele prejudiciate, nu toate, unguroaica din Sopot, caz aparte, ar fi strigat În instanță că nici măcar nu știa ce i se Întîmplase! Cryos ar fi cerut daune, de unde să plătească Thomas? Mai ales dacă ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]