1,323 matches
-
putut stăpâni lacrimile. Dragostea pentru câini, dragostea pentru animale, ideea că niște dobitoace pot să aibă un asemenea curaj, să înfăptuiască o asemenea ispravă, ideea că au, la fel ca noi, suflet și sentimente, făceau să-i curgă pe obrajii brăzdați de timp lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care nici nu se mai străduia să și le șteargă. 10. Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
grupa în tiparul clasic al "filosofiei practice". Separarea ulterioară și diviziunile repetate pot fi un indiciu al progresului speculativ, dar și semn al risipirilor fără număr sau al dezunirii ireversibile. Filosofia s-a scindat radical, dar și economia și-a brăzdat dezarmonic teritoriul, uitînd fundamentele dar și rațiunea originară. Epistema recentă este una care desfide orice formă de "speculație", alta decît cea mercantilă. Îndemnul la regăsire nu poate fi decît salutar, adap-tînd sau ajustînd discursul celuilalt la propriile exigențe paideice. Lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
financiare, ce a transformat spațiul arab în ultimele patrucinci decenii dintr-o periferie într-un pol regional intermediar, dar a și mărit discrepanțele interarabe, reliefând o lume arabă cu două viteze, una dezvoltată (cea deținătoare de hidrocarburi) și una pauperă, brăzdată de conflicte interne (țările arabofone saheliene: Mauritania, Ciad, Sudan). Condițiile mediului economic au fost deosebit de favorabile acumulării rezervelor de capital în special în perioada ce a urmat “șocurilor” petroliere din 1973 și din 1981-1982, când prețul hidrocarburilor a crescut dramatic
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
care l-am văzut ( Madame Tristesse, tocmai citisem saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată-n piatră, împietrită-n suferință. Era mai slabă decât numita Avarice, chipul era brăzdat de urmele unghiilor sale, rochia-i era sfâșiată iar coafura nu scăpase nici de furtuna "courroux"eeee, mai strașnică decât un uragan cu nume feminin. Punea tot sufletul și întreaga ei putere să vadă lumea cât e de disperată, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
eului liniștea dorită, dimpotrivă îndoielile și tulburarea par a se adânci. Armonia dorită se află, în opinia sicilianului, în natură primordială, mitică, supusă ritmurilor ciclice, armonie ce se păstrează în fiecare plantă a Siciliei, în fiecare fir de apă ce brăzdează sau înconjoară insula, în fiecare bulgare de pământ. În acest univers vegetal, acvatic, păgân și pur eul aspiră să găsească liniștea; încercarea este creionata în vers alternând elemente creștine și păgâne, plasate într-o lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
James Joyce. Textul literar își asumă, prin intertextualitate, locul geometric în care texte străine îl străbat și îl informează. El încetează să se bucure de frontiere stabile și de instanțe clare ale enunțării. Lasă să se vadă o configurație deschisă, brăzdată de rețele de referințe, reminiscențe, conotații, ecouri, citate, pseudo-citate, paralele, reactivări. Citatul a avut, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un statut preponderent ilustrativ, adică un rol auxiliar consideră autorul articolului "Contrepoints joyciens". Orice sistem clasic de citare se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior înghițită, după o confruntare directă, de balena albă! și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile autocrații). Căpitanul privește marea (cu un concept al lui Gabriel Liiceanu) ca "limita de depășit" și, de aceea, arogant, îi sfidează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mă-ntreabă dacă-s bine. la rândul meu i-ntreb de sănătate și ce mai știe Tuzla despre mine... de mult mă poleiseră-n legendă. cine să stea cu timpul la taifase când ciuma se perindă paparudă prin Țara mea brăzdată de crevase... îi spun și eu că știu că geme Țara. că au secătuit-o șarlatanii și știe toată lumea, lumea mare că la destine trîndăvesc golanii. ...mă tângui lângă Marea mea cea Neagră. de după nori a evadat o rază. e
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
nemulțumiților și al opozanților de tot felul. Tinerii emigrează "voioși". Mulți dintre cei rămași sunt cuprinși de lăcomie invidioasă, alții eșuează în fățărnicii, înșelătorii, prostituție. Din abstractizări (mai mult sau mai puțin justificate) izvorăște grandioasa convingere că "magistralele modernității" vor brăzda nu numai planeta-mamă, dar și alte corpuri astrale pe care visătorii speră că le vor "teraforma" de îndată ce vor ajunge la ele. Mai întâi, propriul satelit natural al Pământului, Luna, iar apoi ar urma invazia planetei Marte. Deocamdată, sunt doar proiecte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
privirea o parcurge, urmând trăsăturile care se arată și care compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să ne dăm în sfîrșit seama de imensa noastră fragilitate: trăiam de multă vreme sub perfuzie, cu totul dependenți de sondele și conductele exotice, iar sîngele nostru, care venea din mări îndepărtate, depozitat într-un șir de nave cisterne ce brăzdau apele oceanului, străbătea mii de kilometri înainte de a ajunge în stocurile de la Hamburg, Rotterdam, Dunkerque, Fos, Genova, Veneția... Atunci, odată cu această prăbușire uluitoare de la extrema putere europeană de la începutul secolului la extrema neputință de acum, ne-am putut da seama
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de stat dar bine făcut. Purta părul pieptănat În cărare, avea ochii albaștri și privirea blândă. Se mânia foarte rar, dar când se Întâmpla, Îi dispărea de pe chip orice urmă de zâmbet. Fața, mereu rasă proaspăt, Începuse să-i fie brăzdată de două cute, iar la tâmple Îi răsăreau deja fire albe. Era Încălțat cu cizme bürgher și În loc de suman purta un căput din stofă, cusut de un croitor priceput. O căciulă brumărie de astrahan Înclinată pe o parte Îi dădea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
căutare. Iată griji pe care le discută părinții seara la gura sobei. Cum trăiau oamenii acestor locuri marile sentimente Sărbătorile de peste an Momente mai importante ale vieții Te uiți la oamenii aceștia ai muntelui veniți din alte vremi cu fețele brăzdate de urmele timpului și vezi pe chipul lor o liniște interioară, o liniște izvorâtă dintr-o secretă sursă lăuntrică. Credința lor răzbate dinlăuntru În afară și nu i deloc năvalnică, ci atât de firească. Satul fiind Împrăștiat pe văi și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ele și vă luminați, și pre Domnul lăudați!" (2, p. 199 ) Cuvintele au avut ecouri în mințile și în sufletele celor prezenți, printre care și humuleșteanul Nică, înscris între primii școlari ai instituției: „Aceste vorbe, rostite de gura domnească, au brăzdat adânc inima norodului adunat acolo, și fără întârziere școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu.” (2, p. 199 ). La Școala Domnească va lua contact Creangă și cu Isaia Teodorescu, preotul ce-i învață
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fulminante. Lecturând cele trei romane Veghea (1985), Lucrare de control la istorie (1989) și Vinovatele meandre (2011), vom remarca plăcerea scriitorul de a oglindi viața în toată complexitatea ei, fără falsuri, necosmetizată, obiectivă, deși reflectă o epocă numită „socialistă”. Ceea ce brăzdează, diagonal, firul epic în cele trei romane este iubirea. Partenerii de viață (cei căVătoriți), protagoniștii însă, nu au atins acel grad de sinceritate care să le confere trăinicia mult dorită. Pentru niciunul dintre ei, dragostea „nu mișcă soarele și celelalte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
izolare și siguranță, inclusiv în l956, când rușii și-au stabilit aici o tabără militară înainte de retragerea ocupației lor, iar la Căbești (atestat în l505) exista, pe deal, de la război un observator militar cu proiectoare puternice care, pe 16 km. brăzda cerul cu un fascicul de lumină și îngrozea pe toată lumea dimprejur! Istorie zbuciumată și pentru acest sat de răzeși (incluzând și Răcușana cu care a făcut corp comun în toată istoria lor) care s-au ocupat cu creșterea vitelor, a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Țiganca și decorat de regele Mihai în spitalul militar. SECETA. Seceta din anii 1946 1947, a fost cea mai cumplită de pe parcursul acestor 70 de ani. Închipuiți-vă, privind din dealul Giurgioana, spre Răsărit, peisajul coborâtor în trepte spre Zeletin brăzdat de fâșii de semănături, în special porumb, grâu, mei, orz, floarea soarelui, cânepă și pe ici pe colo pârloage. În capătul lor fânăriile cât se vedea cu ochii de la Podu Turcului spre Berheci, în mijloc Zeletinul, care s-a revărsat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
numit exilat. Mi-a fost frică de toate aceste pedepse, pentru că îmi dădeam seama că le meritasem; dar furia ta a fost mai blândă decât greșeala mea. Tu mi-ai ordonat să plec ca relegat în teritoriile pontice și să brăzdez cu o navă de fugar marea Scitică"111. Într-un alt pasaj, adresându-se soției lui de data aceasta, reia: "Cezar nu mi-a luat nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi meritat să pierd
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
profundă a lui Rufus la durerea lui Ovidiu, în momentul în care, lovit de furia lui Augustus, acesta a fost abandonat de toți prietenii lui numeroși de dinainte: "le consider a fi un mare merit declară sulmonezul lacrimile care-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului meu îndurerat pe care mi le ofereai mie și ție în același timp"171. Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mult decât de obicei, globul ocular; e) ridicarea pleoapei superioare poate deveni mai accentuată formând mai mult decât simpla curbare; f) ridicarea pielii mai jos de pleoapa superioară produce o protuberanta în pleoapa inferioară; g) poate face că linia care brăzdează pleoapa inferioară să devină mai evidentă că linie sau rid, sau, dacă acea linie este permanentă, să devină mai accentuată. h) când este la nivelul maxim, UA7 da aparentă strabismului. 7A) o urmă vagă de în-gustare a aperturii ochilor; 7B
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
protuberanta celor inferioare sunt prezente și marcate sever. 9 a) împinge în sus pielea din zonele laterale ale nasului, catre rădăcina acestuia, provocând apariția ridurilor (de-a lungul părților laterale și la rădăcina nasului); b) împinge în sus triunghiul infra-orbital, brăzdându-l cu riduri...; c) coboară porțiunea mediala a sprâncenelor, care tinde să ascundă orice ridicare a colturilor interioare ale sprâncenelor...; d) poate largi și ridică aripile nărilor; e) poate adânci ridul naso-labial dacă acțiunea este puternică; 9A) schimbările în apariție
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
celălalt", tânărul e surprins de violența patimii ce schimonosea demonic obrazul de "icoană" al femeii: "[...] părea în adevăr o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intens decât în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse odată alături de Mab, la un spectacol cu Oedip Rege numai că (oroare!) în locul femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram în rucsacul cu care merg la pescuit o lingură de lemn și când, pe baltă, ne așezam să mâncăm, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ani, prea mulți ani, până voi încerca să vă cunosc cu adevărat, dacă va fi asta vreodată.. Jimy nu a trecut pe acolo. Și dacă a trecut, a lăsat dâră! Lucru rău pentru el, iar pentru mine... Îmi aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în palma mea ești mică și dacă te-aș strivi, în tine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]