1,347 matches
-
vorba și despre asta. La rândul său, Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putut fi integrate în noul sistem ideologic al lui Augustus. Dintr-odată, înlăuntrul întunericului care o înconjoară simte neliniște. Chiar pericol. De ce tac fetele? Și Domitia și-a vârât din nou palma într-a ei. — Ce se întâmplă? întreabă. — Fulgere brăzdează cerul, i se răspunde. Uite altul! se înalță o voce speriată. — Să ne grăbim atunci, zice oarba încercând să se liniștească. Se apleacă spre fetiță. — Regia..., începe, când copila o întrerupe nerăbdătoare: Acolo mergem, nu? — Da, e chiar în fața ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptat de proaspăt. Observă că în jurul gâtului i se încolăcește un lanț gros de un deget din filigran de aur. Femeia îi remarcă privirea și zâmbește. Atinge bijuteria cu unghia: — Exact aici trebuie să privești, nu... Ridică mâna spre fața brăzdată de linii fine: — Nu aici. Herodes Agrippa se destinde. Alături de văduva lui Nero Dru sus are întotdeauna impresia că a întâlnit un spirit pereche. Păcat că nu o poate cere în căsătorie. Antonia îl îndeamnă cu un gest scurt să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e mai mic decât cel din Ithaca, dar același stil, cu tot ce trebuie vieții a 3 - 4000 studenți. Nu-i lipsește stadionul, bine întreținut, prevăzut cu tot ce e necesar manifertărilor sportive. Seara, lacul universității, în lumina reflectoarelor, e brăzdat de lebede grațioase. Pe strada mea locuiesc familii modeste. Majoritatea închiriază camere pentru studenți. Vecini cu mine, o pereche de studenți veniți din statul Indiana. El studiază medicina veterinară, ea agronomia. Micul lor automobil nu diferă de primele exemplare scoase
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de vestitul lor șef Sitting Bull. După Mandan traverăm Missouri. Pe Missouri l-am mai întâlnit și-l vom mai întâlni ca pe un bun prieten. Aici are lărgimea Siretului sau a Prutului. Din nordul Montanei până la St. Louis, el brăzdează multe state, lăsând în urma sa sumedenie de localități. Intrăm în Bismarck, capitala statului. Cel mai mare oraș e Fargo, cu 28.000 locuitori. Bismarck are 11.000 locuitori. Orașul e impunător prin străzile sale animate, prin clădirile, instituțiile și monumentele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
lui Clark și Lewis pornit-au de aici, din St. Louis, în susul lui Missouri, care de aci până la izvoarele lui are o lungime de 4.720 km. De aici în jos, Mississippi devine pe cât de maiestuos, pe atât de furios, brăzdat de numeroase vapoare și alte ambarcațiuni până la New- Orleans. Statul Missouri are o suprafață de 17.979 km2 și o populație de 4 milioane locuitori. St. Louis e mare centru industrial și comercial, cu o populație de 900.000 locuitori
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ajungem la Fort Smith. Toate localitățile cu „Fort”, sunt foste forturi din secolul trecut, unde garnizoanele militare țineau ordinea. În ziua de 10 iunie continuăm călătoria în munții Ozark, după numele tribului de indieni ce populează regiunea. Văile mari, fertile, brăzdate de șosele bune, cu mulți pomi fructiferi și de bună seamă ferme frumoase, sunt în posesia albilor. Partea deluroasă, mai săracă, este ocupată de indieni. Problema învățământului și problema sanitară dau mult de lucru autorităților. La o cotitură a șoselei
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida, relicvarii cu prepuțul lui Hermes Trismegistul, și ciocanul de tapițer lung și subțiratic pentru a bate Începutul unei foarte scurte zile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trebui să capteze undele ce plutesc În spațiu, dar operatorul - cu panglică - trebuie să fi făcut o eroare, căci mai Întâi auzim muzică disco și pe urmă intră pe fir Radio Moscova. Brambilla deschide sarcofagul, scoate din el un grimoire, brăzdează aerul cu o cădelniță, și strigă „Doamne, vie Împărăția ta”, și pare să obțină ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un cântec ca de cazaci beți, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
voiam să iau un pic, pentru că nu cinasem, dar am avut impresia că observ un fel de urmă de picior care presase În mijloc cubulețele de fructe, făcând din ele un pavaj omogen. Nu era imposibil, deoarece podeaua era acum brăzdată de dâre de vin alb, și câțiva dintre invitați se mișcau de pe acum cu greutate. Belbo pusese mâna pe un pahar și se mișca indolent, fără o țintă vizibilă, bătând din când În când pe umăr pe câte cineva. Căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta. În jumătate de oră, praful s-a transformat în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul că, probabil, a făcut o greșeală. Lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oului de bibilică, un dar din partea strămoșului său, împăratul Aurungzeb. Cu toate că Nababul Murad, Slujbașul Domnului, Tatăl și Mama Poporului, Apărătorul Adevăratei Credințe și Scutul Imperiului este un bărbat tânăr, ochii îi sunt duși în fundul capului și fruntea îi este adânc brăzdată de riduri. O atmosferă de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile uriașe trec adesea peste puntea corăbiei... 12. COMPOZIȚIA CU SFÂRȘIT DAT Ca și compoziția cu început dat, compoziția cu sfârșit dat prezintă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ipotești. Cetate de vise, de dor și de cântec. Aici, în prag de legendă, noi am stat de vorbă cu Luceafărul. Simțeam că am pătruns într-o împărăție. Ochii mari și luminoși ai poetului ne priveau întrebători. Fruntea lui era brăzdată de gânduri. Ne-am apropiat cu pași timizi de el și i-am spus: Din palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul, cu nemurirea. Sufletele noastre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe drum. Veneam de la bunica. Era dimineață. Nu se vedea nimic la cel puțin cinci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]