1,259 matches
-
4); spune (4); trăiește (4); adie (3); ajutor (3); cald (3); fluieră (3); încet(3); plămîni (3); praf (3); a spune (3); umflă (3); viață (3); ușurare (3); (2); a șopti (2); ajută (2); aur (2); balon (2); bătea (2); briză (2); copiat(2); efort(2); expiră (2); foc (2); frige (2); fuma (2); ger (2); gură (2); iute (2); împinge (2); lup (2); miros (2); nai (2); ofta (2); putere (2); puternic (2); răcoare (2); răcori (2); răsuflă (2); scuipă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
visător; viuț; voinic; voios; vorbește; zbucium; a zîmbi; zvelt (1); 804/219/79/140/1 vînt: frig (130); puternic (68); rece (63); adiere (58); aer (40); furtună (35); ploaie (25); curent (14); bate (13); răcoare (13); suflă (10); toamnă (10); briză (7); mare (7); praf (7); soare (7); suflare (7); vijelie (7); aspru (6); crivăț (6); fenomen (6); primăvară (5); sufla (5); tornadă (5); vreme (5); cald (4); frunze (4); putere (4); vuiet (4); aprig (3); cer (3); colb (3); copac
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și ideea "Dreptului la timp", adică la existență. și timpul devine materie, dragostea este aceea care materializează: "Mai lasă-mă un minut,/ Mai lasă-mă o secundă./ Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip./ Mai lasă-mă o briză, o undă." ("Viața mea se iluminează") Metaforele frunză, fir de nisip, briză și undă explică trecerea, trăirea unui sentiment de iluminare, pe care poetul îl definește ca o alergare, ca un salt, ca o curgere, ca un zbor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dragostea este aceea care materializează: "Mai lasă-mă un minut,/ Mai lasă-mă o secundă./ Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip./ Mai lasă-mă o briză, o undă." ("Viața mea se iluminează") Metaforele frunză, fir de nisip, briză și undă explică trecerea, trăirea unui sentiment de iluminare, pe care poetul îl definește ca o alergare, ca un salt, ca o curgere, ca un zbor pe care ar vrea să-l stăpânească, măcar cât existența unei frunze, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui sentiment de iluminare, pe care poetul îl definește ca o alergare, ca un salt, ca o curgere, ca un zbor pe care ar vrea să-l stăpânească, măcar cât existența unei frunze, a unui fir de nisip, a unei brize, a unei unde; cucerit de sentiment, va reveni, în ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ora prînzului. Recunosc, eram emoționat, căci nu ai ocazia să vorbești în fiecare zi cu o personalitate de un asemenea calibru. Mi-a propus să discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă de... pofta sa de mîncare). Atunci am realizat că ipoteticul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
hrană bună... mai ales liniște... la Berck, de pildă, pe malul oceanului, într-un sanatoriu de acolo... Curios lucru sanatoriu pe care îl pronunțase medicul aduse deodată în Emanuel o amintire suavă și plină de soare, ca o adiere de briză răcoroasă în atmosfera înăbușitoare a cabinetului medical. Anul trecut la Tekirghiol, unde stătuse o lună să-și îngrijească presupusul reumatism (așa diagnosticaseră toți doctorii durerile de spate), tot timpul fusese obsedat de ideea că foarte curând va trăi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lider de partidă cu miză metafizică. Ireproșabilă ni se pare traducerea semnată de Florin Galiș, chiar dacă n-a avut tăria să renunțe la latinismul hebetudo, preferând forma "hebetudine" echivalentului românesc "idioțenie". Cât despre tufișurile rare de erică din pustia Lüneburg, briza continuă și acum să le învioreze. Zgomot și furie în stil italian Niccolò Ammaniti (n. 1966, Roma) a abandonat studiile de biologie pentru a se dedica definitiv literaturii. Se face cunoscut în anii nouzeci ai veacului trecut, nu doar ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mereu În schimbare, aidoma cărții de nisip borgesiene. Este un text care generează, și care se generează Încontinuu, este un enunț, este un text care face conexiuni, are biografie, posedă propria scenografie și actorii proprii, el pune În scenă, orișice briză a vîntului Îi modifică textura, este capabil - cum spunea Barthes - să primească oaspeți, el putîndu-se auto-imita la nesfîrșit. În acest registru al oglindirii Chaucer, primul poet oficial al Angliei, avea să-și desăvîrșească În catoptric vehicolul phantasmatic cugetul-oglindă capabil sa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
zi cu zi a grefierului); teroarea determinată de posibilitatea ca fiecare poem nereușit să funcționeze, pentru soarta Poeziei, ca o piatră tombală; "Cancerul ereditar al cuvântului/ care mă locuiește" ș.a. În special Încercare asupra cuvântului și Cântecul de noapte al brizei, primul dedicat memoriei lui M.U. (Mihai Ursachi), celălalt memoriei lui V.M. (Virgil Mazilescu), postulează o personală și cât se poate de profundă criză a limbajului, resimțit până în cea mai secretă fibră a cărnii textuale de un poet care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noapte plină/de vise pregătitoare/ fără vin sau femei// (o imagine mărită microscopic/ a unei molecule/cu bastonașe infuzori plasmă ocrotitoare// un ocean de libertate/ cât hăul/ unei lacrimi// o imagine vie)// bucurie liniștită/ când pieptul ți-e liber în brizele mării/ când sărată aripa vântului îți intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor sfredelește-n/ urechi/ în rest... așteptarea". Pe aceeași linie, apare câteodată imaginea simbolică a unei "încercări de atac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
YOU BEVERLY HILLS DISIRE LAW = LIES. Acesta este un oraș prin care rătăcesc Caterpillar și autocamioane uriașe cu șase roți, azvîrlind fum negru, care acoperă cu zgomotul lor infernal rîsetele copiilor. Ei tușesc din cauza prafului înecăcios și-și revin la briza de aer sărat dinspre Mediterana fetidă. Bătrîni și tineri împing cărucioare încărcate cu plăci de carton. Grămezi de cabluri, încurcate, de telefon și electricitate, se adună la fiecare colț de stradă. Air France este deasupra; sînt și avioane de vînătoare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o regiune numită Forez, care, deși destul de mică, are ceea ce rar găsești în tot restul Galiei. Munți bogați și cîmpii atît de mănoase și aflate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
storurile, vreau să văd marea. Și lasă-mă singur. Am auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel al valurilor mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a găsit o slujbă la cancelarie. Astă seară m-a chemat să fiu tălmaci pentru turci și francezi. — Exaporitul, Alexandru Mavrocordat, te... cunoaște bine? — Aș, de unde, azi mă vede prima oară. Nicos Mavromatis a pus chezășie pentru mine. Dinspre mare, briza răcorea orașul toropit de arșița zilei. — Chiar a doua seară după nuntă îți începi slujba de tălmaci? se miră colegul, zâmbind. Tăcură un timp, apoi ca la un gând năstrușnic, prietenul spuse râzând: — Tu mustață, eu mustață, tu smead, eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniști nefirești. Cei doi fugeau, iar sutanele fluturându-le în părți lăsau să se vadă cizmele neobișnuit de scumpe pentru niște oameni ai bisericii. Nu mai este mult și ajungem. Uite, la gardul acela, spuse gâfâind Ianache. Se simțea acum briza dinspre mare ca o respirație binefăcătoare. În spatele ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Câteodată mi se pare că atunci când o să fie gata mânăstirea pe care te-ai legat la Sfânta Ecaterina să o faci nu o să mai putem sta de vorbă împreună. Ce mai este și părerea asta? Tăcură un timp. Dinspre mare, briza rece ajungea până la ei, așa că Lavinia își ridică șalul ca să-i acopere umerii. Nu te înțeleg. Exact asta pot să-ți reproșez și eu. De fapt ce urmărești? Mereu am avut îndoieli, dar cât trăia unchiul Ianache el venea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei să nu se ridice nici o moschee, nici un minaret? Fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și la stânga de alei laterale presărate cu nisip fin, de partere, de boschete, de chioșcuri și de lacuri artificiale, Șoseaua ar fi o promenadă extraordinară, chiar și în cele mai frumoase orașe din Occident. Se respiră aici un aer pur; briza nordică alungă miasmele grele ale orașului; nu doar plăcerea e de găsit la Șosea, ci și sănătatea. Aici se schimbă tandre confidențe, se leagă și se dezleagă legături amoroase. E Cișmigiul claselor înalte. Orașul plăcerii nu-și poate dezavua numele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vom încerca să-l explicăm. E mistralul, dar fără soare, cu, în plus, un praf fin, înghețat, care pătrunde prin toți porii și se insinuează în locuințele cele mai bine închise; e o ciocnire între asprele vânturi ale Moscovei și brizele călduțe ale Peloponesului; sunt vânturile regiunilor polare care se năpustesc asupra bazinului Mediteranei, în urma ruperii echilibrului din oceanul atmosferic; e urletul Ursei septentrionale; e uraganul care ridică acoperișurile, răstoarnă hornurile și înghite sub avalanșă tot ce îi iese în cale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Întâmplat. După ce a făcut cunoștință cu noua colegă de cameră, care era din Maramureș, și-a așezat lucrurile În dulap, apoi, au plecat Împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, Încât simțeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă doar două ore ; doreau să facă și un tur al stațiunii, să simtă și freamătul acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns În camera hotelului le-au Înviorat; plimbarea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu litere mari: ATERIZARE. Pilotul lui Marin ateriză cu aerotaxiul pe o pistă de beton și opri sub un șir de copaci. Marin coborî pe pământ în tăcere. Era greu de crezut că se afla în inima cartierului Pripp. O briză blândă îi mângâia obrajii; se auzea foșnetul ușor al frunzelor arborilor. Pacea acestui peisaj pastoral din proprietatea plină de verdeață punea în evidență o anumită simplitate a vieții Marelui Judecător. Poate că această simplitate era afectată, dar ea îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii, pieptul deveniră libere, ușoare, uitarea cuprinsese trupul și timpul pierise. Târziu, cât de târziu, umerii fură atinși de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele ardeau, grele, fierbinți, fu zgâlțâit cu vigoare. Străinul se apleca asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc, cineva îl tot trăgea la suprafață. Clipi, buimăcit. Necunoscutul îl ținea strâns, să nu-l scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele primării nu mai fac trotuarele. La lasă doar în grija damelor. Principala mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau de la praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi o circumstanță agravantă. Răutatea debutează cu cenzurarea admirației. Comoditatea ne obligă să mizăm pe frivolitate. La noi, capra vecinului nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mare așa că se pregătiseră pentru orice fel de întâlniri neprevăzute! Vara încinsă și nopțile scurte păreau interminabile, temperaturile de zi și noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință de evadare din cotidian obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]