38,363 matches
-
Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu-ți mai spăla De mine matricea. Căci chipul mi-e abia la început Iar ziua scormonește pământul După divinitatea care sunt. Nici măcar imaginea unei furtuni Nu mai trece prin cartea unde am fost hărăzit. Vag trăiește pământul
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe, pentru că a fost și este un redactor răbdător și cu fler și e ministrul nostru de Externe. Pentru că ține cu binele și cu bunii. Pentru că bucuria ei cea mai mare este să citească și nu începe nici o carte fără s-o ducă la capăt. Pentru că descoperă noi talente. Pentru că influențează (corect) premiile revistei noastre. Pentru că e conștiincioasă și drăguță cu lumea, dar, când se supără, nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
de secol ș...ț Volumele I și II au fost salutate la timpul lor. Boala a încetinit ritmul, fără a afecta calitatea. Mircea Eliade se luptă cu un început de orbire și cu o artrită rebelă care transformă în tortură bucuria fizică de a scrie. I-am admirat întotdeauna inteligența, să-i cinstim acum și curajul". (p. 638) Mai sunt alte câteva zeci de captivante caracterizări, reproduse fără reținere de Florin Țurcanu, în pofida concluziilor cărții sale. Am verificat citatele și am
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
nu mai are nici o importanță frămîntăm și noi cu picioarele chirpicii din mațe de bou participăm la ridicarea istoriei noastre naționale / zonale răceala zilei o alungăm prin umezeala sîngelui eram la nuntă eram fericiți oamenii au tras cu arma de bucurie nu au făcut nimic rău atunci au căzut bombele atunci am rămas fără brațe eu nu o să pun niciodată mîna pe armă copiii ascultă noaptea cîntece de război o istorie străbătută de la un capăt la altul de țipete te-am
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
context românesc și european, cartea lui Ovidiu Pecican intitulată Sânge și trandafiri. Cultură ero(t)ică în epoca ștefaniană (Chișinău, Editura Cartier, 2005), care oferă o sinteză asupra cotidianului din epoca lui Ștefan cel Mare, prin femeile acestuia, sfetnici, boli, bucurii, războaie etc.: avem de-a face cu un excelent studiu de mentalitate care radiografiază epoca prin social și politic, dar și prin culorile și sonoritățile vremurilor respective. Ovidiu Pecican concretizează o investigație la nivel de imaginar istoric, printr-o narativitate
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
urce apoi Plânsul nu-mi e de folos odihna de-o clipă în genunchi propria vecinătate bolnavă era atât de aproape de intrarea în basilică pizzeria și magazinul de genți și nici un muritor nici o limbă n-ar fi putut înțelege ce bucurie îmi aduse colierul cu mărgele de sticlă ofranda la îndemâna ochiul rătăcit, mercurul-cynabrul E ocrotită Roza în cârca lumii lujer însemnat cu mușcătură de floare în pacea celei fără de pace am stat de pază lângă neprihănire M-am rugat Ție, Maică
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
aplaudat vreme de aproape un secol, de la Apenini până la Urali și de aici mai departe până la Marea Galbenă și până în Kamciatka. Multe popoare au cântecéle și jocuri prin care proaspătul om e incitat să învețe acest exercițiu al admirației, al bucuriei, al entuziasmului. Sau, cum de atâtea ori a fost cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către ei a fi gândurile noastre. Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
mă poartă pe patru, cinci picioare. în spinii frunții, fragezi, dau muguri și licori, De presărat pe ramuri și-n cărți, arareori. Dar mi le-a smuls, cu-n fugler, din carne vijelia, Și-acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe din pâslă și rubine, Și parcă-nsuflețite cu-o rază de la Tine. Mă simt străin și slab, ca robul prins în fiare, Legat de brațul ei cu trei tulpini de floare. Ieri, când am vrut
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat pe toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
observație făcută explicit asupra artei. Ce este arta? O spune Caragiale în O conferență: ,încercarea spiritului omenesc de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc". Or, în lume, Caragiale vede aceeași ,gratuitate": identitatea ei, fără vreun înțeles; singuru-i rost, bucuria. Oricum, căderea în materie oferă prilejul unui sens, fie el și de grad secund. Se-ntreabă într-un loc Caragiale: , Dar e oare un mijloc mai puternic ca să scăpăm de toată haotica năvălire a lumii întregi în bietul nostru suflet
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
ceva foarte serios. Schimbarea produsă din cauza suferințelor la care sînt expuse bietele corpuri îl întrista și i-ar fi fost mai ușor să comunice cu o cunoștință nouă, decît cu cei ce l-am frecventat pe vremea cînd era o bucurie să stai de vorbă cu el. Apăsarea pe care o resimțea era accentuată și de faptul că nu mai putea să citească. Lucru de la sine înțeles, dacă ne gîndim că viața lui erau cărțile. Pînă la urmă a acceptat totuși
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
a mă înțelege și a compecta începutul acestor memorii, ce eu singur nu le-am putut sfârși, viața devenindu-mi prea amară. În așteptare ca să-ți vină și ție gustul a te împușca, al tău T.N.N.ť Am primit cu bucurie amicala însărcinare și m-am grăbit a aduna din suvenirile mele și din hârtiile postume (subl. mea) ale lui Toderiță, știri despre ulterioarele sorți ale Duducăi Mamucăi ș.a.m.d." (Duduca Mamuca) Ulterior, în Micuța : ,ŤPrietene, / Sinuciderea mea este un
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
e foarte natural de a muri vorbind de rețete! Tu ai cunoscut toate personajele Micuței; deci adună-ți suvenirile (subl.mea) și sfârșește singur acest scurt epizod din scurta mea viață! Al tău - vorbă să fie - Ghițăť. Am primit cu bucurie amicala însărcinare a nenorocitului meu - vorbă să fie - Ghiță și, cu ajutorul hârtiilor sale postume, am reușit a complecta Trei zile și trei nopți din viața unui student". Un evident plus textual (singurul!) în al doilea caz și un mai puțin
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
ele au apărut la Editura L'Arbre ŕ paroles, din Amay, Belgia, sub titlul Il arrive, le froid. Marin Mincu își exprimă în mod derutant - dar nu fără umor - recunoștința: "Poetului Ilie Constantin, parizianului oltean care m-a franțuzit, cu bucuria de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
tale Se sprijinea în înălțare însuși Mesia. Să fii Apărătorul casei Domnului Ocrotitorul ceresc. Să fii unul din cei ce Poartă harul divin, Tronul lui Iisus reînviat. Să treci De la Pământ la Cer, Să împlinești Lucrarea începută-n rai Cu bucuria unui suflet viu întors înăuntru ca un ochi Strălucitor în afară. Perseu împăratul pășește Pe Calea Laptelui în lumina ei Capul său e împodobit cu coif Aripi are la glezne. Ca Mielul ce-i vrednic să rupă Cele șapte sigilii
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
altul trimite prietenilor scrisori din locuri inventate copilului îi scapă felia de pîine în canal în poiana mierlelor brutarul mut fărîmițează pîine chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
lacrimei spre ceruri aprinde și inima din carne și roua pămîntească - înviere. Printre zgomote ca printre buruieni înaintez la răsărit. Pînă dau de începutul din iarba senină. Cînd ceara și rugăciunea laolaltă viețuiesc una scăzînd cealaltă înălțîndu-se - lumină și hrană. Bucuria învierii Bruma se așază altfel Pe urzici Și altfel pe crini. în ceai am pus Pe lîngă flori de tei Și cîteva măceșe Din via bunicilor de pe deal. Și în ger, Sub palidul cer Limba cea aspră a mieilor Caută
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
măceșe Din via bunicilor de pe deal. Și în ger, Sub palidul cer Limba cea aspră a mieilor Caută firele verzi. Tot astfel caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi. De rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
înmînat cămașa aceea lungă și albă el, palid, zîmbea în vîrful dealului. Fericit că va fi în sfîrșit botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Cîte puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul ei și ai rostit rar, solemn și cu bucurie: Uite, acum, am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o sută. Restul e taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu feciorelnice raze. Pe deal ei plopii, magnificii îmi aruncă
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
normalității pe care încerca să o învie pentru cei care nu o cunoscuseră. Deși totul pornea de la Dinu și se întorcea tot la el, mi se perindau prin fața ochilor zeci de chipuri din familia reunită a Brătienilor și Pillaților, cu bucuriile și necazurile lor, cu idealurile lor înalte care se suprapuseseră mereu cu cele ale neamului. Vorbea cu înflăcărare, dând detalii despre fiecare în parte, de parcă ar fi fost descendenta directă a ilustrei familii. Nu intenționase să scrie o carte. Începuse
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
revizuită și adăugită peste ani în Ofrande. În ultimul timp se luminase. În ciuda vârstei și a bolilor care nu o ocoliseră, în ciuda "vremurilor ieșite din țâțâni", se lumina pe zi ce trecea, lăsând în urmă zațul vieții și păstrând doar bucuria. În ultimul interviu pe care avea să-l dea, Horia-Roman Patapievici, ca de altfel toți telespectatorii, era uluit. O invitase să vorbească despre viața trăită în comunism și, când acolo, interlocutoarea sa radia de bucuria amintirii acelor ani: Am fost
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
zațul vieții și păstrând doar bucuria. În ultimul interviu pe care avea să-l dea, Horia-Roman Patapievici, ca de altfel toți telespectatorii, era uluit. O invitase să vorbească despre viața trăită în comunism și, când acolo, interlocutoarea sa radia de bucuria amintirii acelor ani: Am fost fericiți!" Îmi spunea în ultimul timp că bătrânețea își are partea ei bună, dacă știi să o deslușești. Începi să înțelegi multe din câte ți s-au întâmplat, regreți unele, accepți altele, înveți să ierți
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]