1,895 matches
-
Frig, frumos. Înainte de amiază Consiliu de miniștri. După-amiaza audiențe. Alegerile din Germania au ieșit în favoarea lui Bismarck. Leopold nu a fost ales la Düsseldorf. Lucius în locul său, de centru. Ora 10 balul comerțului, cu tombolă, foarte plin, eu dau un bufet frumos. Foarte plin. Rămas până la ora 12, vorbit cu multă lume. Joi, 12/24 februarie Frumos, deloc rece. Înainte de amiază miniștrii. După-amiaza plimbare cu sania. Ora 5½ Kretzulescu, care s-a întors de la Paris. Cei de acolo se străduiesc tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
au sosit ieri seară împreună cu Baudouin. Seara iluminație. Ploaie. Ora 9 mare soarea în castel, teatru în sala mare. Enorm de aglomerat. Eu o conduc din nou pe kronprințesă și stau în primul rând, alături de Carola. Foarte cald. După aceea bufet, vorbit cu ambasadori etc. Schuvalov antipatic. Ora 12, se încheie, înghesuială enormă și foarte cald. În locuința noastră, prin toate apartamentele. Miercuri, 11/23 martie. Berlin. Înainte de amiază, între orele 9 și 11, promenadă în oraș, singur, în civil, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Și cu c) ai luat-o complet razna? Și de ce naiba ai vrea să te măriți la Plaza? — Fiindcă... fiindcă... Închid ochii preț de o secundă. Suze, trebuie neapărat să te duc să vezi. O să avem o ditamai orchestra filarmonică, bufet cu stridii și caviar... rame foto de la Tiffany pentru toți invitații... șampanie Cristal... și locul va deveni o pădure fermecată, o să avem mesteceni și triluri de păsări... — Mesteceni adevărați? Suze face o față mirată. Ce nevoie ai de ei? — O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pretinzând că și acestea le-a aruncat Olga Popescu în Parcul Sf. Maria, în timp ce ea, Alexandra Nohineanu, lipsea de acasă. A văzut de asemenea odată printre niște hârtii de calcule ale lui Traian Popescu, o schiță reprezentând câteva străzi din jurul Bufetului la Șosea, pe care erau indicate câteva legații și ambasade. Alexandra Nohineanu pretinde că deși a aflat de la Traian Popescu despre activitatea sa legionară din trecut, totuși n-a bănuit că desfășoară și în prezent vreo activitate subversivă după cum de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
realismului. <<Dacă nu erau lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă (...). Bufetul Hallipa era un parvenit. >>" (7) În sens larg, pătrunde în roman o formă de alteritate discursivă, care este vocea interioară a personajului în plin proces de analiză și nuanțare a modalităților de înțelegere. Pe o intuiție care nu este altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acum, căreia, fără să știe de ce, îi făcea un loc aparte." Singulare sînt, pentru lumea Hallipilor, forma de dezinteresare materială și acceptul fericit al noii situații. Evenimentul primește, din partea Elenei, prescurtarea paradoxală pe care o exprima Mini, în alte condiții (" Bufetul Hallipa era un parvenit..."). Abrevierea judecății, graba spre concluzia paradoxală se citesc și aici: "Țața Gramatula, bătrîna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian (...) se reînnoise de două-trei ori." Importanța moștenirii se verifică prin intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aer, cei de la șes nu au nicio treabă cu coasa adevărată. „Am la mine în sat pe unul care începe să coasă’ la cinci dimineață și nu se oprește toată ziua. Spune că așa cum le place altora să stea la bufet, așa-i place lui să coasă tot timpul.” Vânzătorul de gresii vine aici la Suceava de mulți ani, le-a pierdut numărul, dar nu crede că va mai tăia gresie mult timp, spune că „l-au omorât motocoasele și drăciile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cont propriu nu găsește o cameră la munte sau la mare, în plin sezon? Sigur, țara are nevoie de valută dar credeți că acest sistem de circuit închis va funcționa la infinit? Până când vor mai fi secțiile de miliție și bufetele întreprinderilor de partid și ale Comitetului Central aprovizionate cu tot ceea ce este necesar, în timp ce poporul nu are carne, săpun de toaletă, cafea, hârtie igienică etc.? Trebuie să vă spun că politica dvs. va trebui să-și arate roadele într-o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vorbeam că un obiect nu e doar un simplu obiect. Ne gândeam cum o duc străinii, ce bine e la ei dacă își permit să arunce așa minunății de cutii, atent lucrate, artă fină bizantină. Io le pusesem pe un bufet. Obiectele de serie căpătau aură, unicitate. Le aranjasem frumos, deși nu obișnuiam să fiu ordonat, chivernisit. Era iarnă atunci. Mergeam acasă și aveam așa, un gol în stomac. Asta simt de fiecare dată când văd dealurile din preajma satului meu. Pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
coborât de pe biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să mâncăm, sau măcar să bem un suc rece. Pe hartă era trecut un han care, când l-am găsit, s-a dovedit a fi un bufet, spre ghinionul nostru, închis. În urma insistențelor pe lângă personalul care era totuși acolo, sa găsit și ceva de mâncare. Panta se mărea, am început urcușul pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
abia-și mai trăgea sufletul, însă continua să latre, aproape incontinuu. Noroc că nu i-am dat atenție, și noroc de vale, că mult n-a mai putut fugi după mine. După ce am scăpat de el, la un fel de bufet am luat covrigei Liliput și un suc. În glumă, l-am apostrofat pe vânzător că aveau câini răi pe acolo, la care el m-a consolat că dacă nu m-a pișcat, e bine. În această a doua parte a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-i îndemnam și pe alții să intre în ea, dar iarăși nu convingeam pe nimeni. Nichita nu doar că ne refuzase, dar ne și ironiza. Aceasta până într o dimineață când, ieșind noi să ne luăm doza terapeutică la un bufet lacto din Brezoianu, ne-am întâlnit cu el. Era ostenit, tras la față, după o noapte în care se vedea cât de colo că preocuparea principală nu-i fusese dormitul. L am îndemnat, bineînțeles, să ia și el un pahar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
până la jumătate, cu lemn maroniu și fru moasele oglinzi ovale), Pescarul, Mercur și altele din zona Universității, mai făcând și câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în drumul spre cămin, la Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin aceste locuri, ba chiar ne ironiza auzind că le frec ventam, până când, împrietenindu-ne mai mult, l-am tras după mine într-una dintre acele escapade totuși benigne. Se vede
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl întreba: — Dar ce se întâmplă acolo, Buțule? Nu știu, zău, ce i-a apucat! îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât am fi putut bănui, se băură vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu în noapte... — Nu știu, nu știu ce au! râdea fericit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuia păstrată de ambele "Părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări, cu ocazia zilei naționale, Corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ușă. La saloanele de toamnă erau mereu invitate personalități cunoscute în lumea artelor, la care se alăturau conducătorii locali ai instituțiilor statului, iubitorii de artă și snobii. Fiecare expoziție mai importantă, și slavă Domnului erau destule, se sărbătorea cu un bufet rece și ceva băuturică pentru dezlegarea limbilor, care era și cel mai bun ajutor în dezbaterile pe teme de artă și literatură. Totul se termina în binecunoscutul nostru atelier. Uneori aceste dezbateri luau sfârșit seara foarte târziu sau alteori abia
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice, atât de deosebite de cele ale actorilor de pe scenă. * Eram foarte beat când am aflat că a murit Tudor Vianu. Trăsesem un chef la Snagov, la bufetul din centru, cu niște prieteni, care veniseră cu mașina să mă ia de la Gruiu, unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-am oprit, după cum fusese planificat, să mâncăm și să bem „ceva”. Acest „ceva” s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creștină”. „N-ar fi trebuit să spuneți invers, părinte, « o bună creștină (mai întâi) și (apoi) o bună româncă...», obiectez eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru comun îmi povestește (sunt mulți ani de atunci): într-o zi, la bufetul restaurantului Uniunii Scriitorilor s-au pus în vânzare chifteluțe proaspete și ieftine. Când i-a venit rândul să comande, nesinchisindu-se, cu tupeul său obișnuit, de cei din spatele lui, strălucitul poet, bun familist, a cerut 40 de bucăți, epuizând stocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Coada s-a destrămat, dezamăgită, dar fără a îndrăzni să protesteze. După această întâmplare memorabilă, mozartianul poet, mare amator de chifteluțe, a scos alte excelente cărți, a avut alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică. * Nichita era capabil, ca să citez dintr-un alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În zadar veți căuta la aceste femei vreo fărâmă de persona litate proprie, subiectivă, originală, simplu egoistă. Sunt ca niște automate, o turmă de automate, dotate cu niște meca nisme la dispoziția [a]celuia care plătește; așa cum erau pe vremuri bufetele automate din București: băgai o anumită monedă și primeai, printr-un orificiu la fel de simplu și de ingenios, tot ce voiai, un sandvici cu carne sau cu brânză, o țuică sau un șpriț. În programul dumitale de călătorie printr-un oraș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i năravul. Mascată, ea s-a dat pe lângă Costică și acesta a invitat-o la dans. Toată noaptea i-a făcut curte soru-sii fără să știe că este ea! Lucreția n-a scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică turba de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era! Bineînțeles că n-o puteam mânca pe toată... dar nici înapoi n-o dam, căci mi-era rușine. O ascundeam sub bundiță și-o luam acasă. Țin minte, că, odată mama a văzut o bucată de pâine coaptă pe bufet și m-a luat la rost: De unde ai adus pâinea? Nu-i a mea! Mințeam eu cu ochii în pământ. Ba să-mi spui adevărul! De la Maria lui Iliuță. Ție nu ți-e la obraz oleacă de rușine să mănânci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe ea. S-a supărat așa de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui i-am cerut voie să merg la cimitir. N-am înțeles, nici atunci, nici multă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care, chipurile, dădea bine, mai ales pe ecranele "celor ce muncesc de la orașe și sate". Nu puteam să uit, totuși, reprizele consacrate consumului de crenvurști calzi și cu sos de muștar puțin acrișor, care erau servite, la prețuri rezonabile, de către bufetele instalate pe traseele dinainte stabilite de organizatori. Serviciul stradal era prompt, improvizat la un nivel de minimă igienă, folosindu-se o parte din fila unui maculator pe care se punea în fugă perechea de crenvurști și dramul de muștar. Foamea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]