KorAP: Find »[drukola/base=bufon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...45 >

1,108 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

intelectuale și artistice, acum. L-am invitat la Sibiu să cunoască din interior Festivalul, Teatrul Național, Școala de teatru și Management cultural a Universității Lucian Blaga și i-am răspuns provocării care mi-a făcut-o, de a monta Noaptea bufonilor. Din mâinile domniei sale, Lev Dodin a primit însemnele stelei oferite de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu pe Aleea Celebrităților, iar laudatio pe care l-a rostit în spectacolul de Gală, l-a determinat pe marele regizor rus să facă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
este foarte apropiat, fiind minunatul regizor de teatru Felix Alexa. Felix mi-a oferit prilejul unor importante biruințe actoricești. Urări de sănătate, noroc și însemnate izbânzi în tot ce pun la cale acești prieteni minunați! Mircea ALBULESCU Eu și "Noaptea bufonilor" Sunt un actor care a avut multă șansă în meserie. Am jucat ce mi s-a oferit de catre regizori. Nu am vrut vreun rol anume. Am avut norocul să întâlnesc mari creatori de teatru și să joc alături de cei mai

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
mult în aproape toate teatrele din țara. Ce mai aduc nou? Ce mai pot inventa? Ce nu am înțeles? Întrebari care ma frământau. Aceasta era starea mea când am ajuns la Sibiu. Fusesem invitat să particip la repetițiile scenariului Noaptea Bufonilor în regia lui Alexa Visarion. Nu mai lucrasem niciodată pe scenă împreună. Câteva tentative de a ne întâlni mai avuseseră loc în timpul filmărilor la filmul Luna Verde dar timpul scurt nu ne prilejuise o mai temeinică legatură teatrală. Folosesc acest

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
în mine toate înțelesurile. Cert este că după această experiență am mai făcut trei premiere de-a lungul întregii veri, iar siguranța, puterea și bucuria facerii a venit după întrgul demers de la Sibiu pentru că demersul este cel mai important. Noaptea Bufonilor, un spectacol care mi-a dat încredere în mine pentru un alt început, pentru care îi mulțumesc Regizorului și Pedagogului Alexa Visarion. PS: Dacă vi se pare ca știți prea multe despre meseria de actor vă recomand să-i dați

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
începutul unui șir lung de alte... întâmplări. Și ce-a urmat a urmat și mai urmează încă: La începutul lunii mai am asistat, vreme de câteva zile, la repetițiile unei noi producții a Teatrului Național "Radu Stanca" din Sibiu Noaptea Bufonilor, un spectacol în regia lui Alexa Visarion, care urma să aibă avanpremiera pe 16 în aceeași lună, iar premiera în octombrie, chiar la început. La acele repetiții am descoperit că teatrul, în viziunea regizorului Alexa Visarion e un motor al

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
trimisă mai departe-n lume, sub fel de fel de chipuri. Ea nu se epuizează și continuă să fie dincolo de finalul spectacolului. Despre acest tip de teatru vorbește Alexa Visarion și acestui tip de teatru îi aduce drept argument Noaptea Bufonilor. Plecând de la Cântecul Lebedei (Calhas) scrisă în 1887 de Anton Pavlovici Cehov și adăugând monoloage importante din repertoriul shakesepearian, regizorul Alexa Visarion îmbină două feluri de a sintetiza și reprezenta temele fundamentale ale existenței, într-o poveste care vorbește despre

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
de niciun folos. Unul singur îi lipsește timpul. Și faima poate. Dar mai mult ca orice, putința de a rămâne pe scenă. Pe cât de amar gustul și intensă drama, pe atât de caraghioasă forma ei în plan concret. E un bufon ca aceia din textele lui Shakespeare, o paiață înțeleaptă care îndărătul fiecărui giumbușluc ascunde singurătate și contemplare a singurătății, dar și dorința nemărturisită de comuniune și de completare. Apariția Sufleorului (Marian Râlea) îl întremează și-l animă. Urmează să-și

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care-l ridică din costumul de bufon la înălțimea stelelor. Cuvântul este cel care urmărește acțiunea, care o completează, care dansează printre acțiuni și zboară între realitate și vis asemenea cuvintelor scrise cu cerneală din filmele lui Greenaway. Cuvântul intră în armonie cu imaginea de pe scenă și

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
pe care o determină,ca-ntr-o rugăciune și care deschid înțelesuri mai profunde, cuvinte care răscolesc, cuvinte fără de care liniștea n-ar fi posibilă și n-ar avea mângâiere. 1 octombrie, 2015, la cinci luni distanță de repetițiile Nopții Bufonilor la care am asistat întâia dată. Doar că acum port rochie și ruj, mi-am lăsat foile și pixul acasă și pe langă mine mișună necunoscuți curioși și nițel agitați. Cei mai în vârstă schimbă locurile ca să vadă mai bine

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Cei doi colegi, nicicând prieteni poate, se regăsesc în rolurile oamenilor care au deschis timpul ei doi singuri pe pământ, ei doi gata și de început și de sfârșit. "Celălalt" crezut un iad în captivitățile lui Sartre, devine-n Noaptea Bufonilor rai și alinare, isbăvire și putere. Actorul află secretul Sufleorului, Sufleorul îi este partener de ultim drum Actorului. De-aici viața se reia, fricile stau în loc, amintirile revin și jocul se mai joacă o dată. Teatrul gol începe să vibreze sub

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
lui Șostakovici, nălucile (una albă, alta neagră, două nonculori care au sens fiecare pentru că cealaltă există) se strecoară printre mișcările de dans ale celor doi de-acum prieteni și lumea văzută se împletește cu cea nevăzută. Dacă v-au placut bufonii..." și liniștea. "Suntem atât de singuri" și ultimul gest al Actorului mâna dreaptă ridicată cu arătatorul ușor în sus spre frunte și-apoi cele la care se cuvine a cugeta, rostite fățiș, la rampă, ca un epilog la un clinchet

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
acea seară a fost forma desăvârșită a teatrului, cu tensiunea maximă, dramatică a vieții... (Irina Budeanu) Schițe de decor și costume de Eugenia Tărășescu Jianu " În Pescărușul domnește risipirea întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
spre Ranevskaia, Varia fiind de la început percepută ca un înlocuitor ieftin, dispensabil. Textul cehovian a fost exploatat astfel cu mare finețe, încercând să se sugereze o eventuală pasiune timpurie nepermisă a lui Lopahin pentru doamna casei. [...] De cealaltă parte, doi bufoni la vârste diferite: Gaev și Trofimov; sunt oameni care nu-și găsesc locul în lume: un veșnic copil și un pururea student. Într-o formă a artei care conține viața reflectată și revelată aproape în clipa imediat următoare mișcării ei

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
se joacă" cu propria existență. Rolul la care aspiră este mai mare decât forța lor și asta îi face să fie tragicomici. Neîmpliniți si neputincioși, nu pot să-și acopere partiturile. De aici burlescul, ridicolul. Gaev Valer Dellakeza e un bufon pe care bufonada îl plictisește. Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie ce să facă cu el. Neuitatul interpret al Unchiului Vania, Dellakeza îsi reafirmă prin această creație remarcabilă vocația pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie ce să facă cu el. Neuitatul interpret al Unchiului Vania, Dellakeza îsi reafirmă prin această creație remarcabilă vocația pentru partiturile cehoviene. Firs este un bufon al morții. Interpretat de Ilie Gheorghe, el e îmbrăcat în costumul lui Agamemnon (o manta roșie uzată) din Orestia lui Silviu Purcărete, un citat asimilat prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Iulian Negulescu) Filmul lui Alexa Visarion, un ecou al sufletului de artist, de creator, a răsunat diferit pentru mine în atmosfera New York-ului, unde trăiesc de treizeci de ani. Îți mulțumes, Alexa, pentru acest film!..(Daniela C. Kamiliotis) 2015 NOAPTEA BUFONILOR A.P. Cehov W. Shakespeare Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu Ideea prezenței Shakespeare Cehov împreună în aceeași reprezentație și explorarea universurilor teatrale prin perspective ce se întâlnesc am simțit-o prima dată în urma unei discuții cu Toma Caragiu în ianuarie

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și talent cu o lume seducătoare care susține universul existențial. Mă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
seducătoare care susține universul existențial. Mă bucur că am lucrat din nou și această bucurie vreau să o împărtășesc, cu emoție și neliniște prin spectacol, celor care întregesc prin privirea și gândul lor reprezentația scenică. Alexa Visarion Lumina amintirilor Noaptea Bufonilor, un spectacol care ține de fragilitatea emoțională a actorului. Un spectacol ca o respirație nocturnă care așteaptă lumina zilei. Am avut de multe ori senzația că un spectacol de teatru este un organism care trăiește și se săvârșește sub lumina

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
zilei. Am avut de multe ori senzația că un spectacol de teatru este un organism care trăiește și se săvârșește sub lumina reflectoarelor. De puține ori spectacolele de astăzi provoacă iluminări ale gândului. In spectacolul propus de Alexa Visarion doi Bufoni ai scenei retrăiesc cuvinte și gesturi ale marelor spectacole jucate și susținute pe scena teatrului în care sunt captivi. Din noaptea scenei umbrele bufonilor prind lumina amintirilor și încep să respire teatru. Poate că pentru spectator nu contează numele actorilor

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
puține ori spectacolele de astăzi provoacă iluminări ale gândului. In spectacolul propus de Alexa Visarion doi Bufoni ai scenei retrăiesc cuvinte și gesturi ale marelor spectacole jucate și susținute pe scena teatrului în care sunt captivi. Din noaptea scenei umbrele bufonilor prind lumina amintirilor și încep să respire teatru. Poate că pentru spectator nu contează numele actorilor ci doar măiestria întruchipării, dar pentru mine întâlnirea în suferința culturală de acum, cu Ilie Gheorghe, marele histrion al anilor noștri, a venit ca

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
măiestria întruchipării, dar pentru mine întâlnirea în suferința culturală de acum, cu Ilie Gheorghe, marele histrion al anilor noștri, a venit ca o gură de oxigen. Gândul regizorului a facut ca inima unui spectacol să pulseze iar noi, cei doi bufoni, să coexistăm ca doi plămâni legați unul de celălălt prin gesturi, rostiri și emoții, ca și cum am fi un singur trup. Cehov și Shakespeare, umbra și lumina, trecut și prezent, sunet și tăcere, gest și nemișcare, acesta era organismul în care

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
doi plămâni legați unul de celălălt prin gesturi, rostiri și emoții, ca și cum am fi un singur trup. Cehov și Shakespeare, umbra și lumina, trecut și prezent, sunet și tăcere, gest și nemișcare, acesta era organismul în care noi, cei doi Bufoni, ne jucăm frumoasa noapte. Un spectacol ca o inspirație în așteptarea zilei și a soarelui binefăcător. Ziua în care spațiul captiv al teatrului se va deschide pentru spectator. Am avut șansa să lucrez cu mare bucurie la acest spectacol "marca

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
zilei și a soarelui binefăcător. Ziua în care spațiul captiv al teatrului se va deschide pentru spectator. Am avut șansa să lucrez cu mare bucurie la acest spectacol "marca Alexa Visarion" și am înțeles astfel că Ziua în care vin bufonii este întotdeauna noaptea în scenă. Marian RÂLEA O revelație Am jucat multe roluri în cariera mea, roluri importante, în spectacole semnate de mari regizori. A fost un privilegiu pe care l-am primit, ca o dată cu cei nouă ani de Faust

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ilustrează searbăd textele. Avem din ce în ce mai mulți interpreți și ne pleacă Actorii... Dacă ar fi să vă (auto)definiți, în câteva fraze, propriul parcurs biografic și artistic, cum ați face-o? Trăiesc, gândesc, lucrez. Trăiesc, visez, aștept... trăiesc, încercând în Noaptea bufonilor, text de Cehov și Shakespeare, gândit pentru Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu, pentru Ilie Gheorghe și Marian Râlea să trăiesc cu adevărat teatrul... Ana scenariul de film prin care trec mitul Meșterului Manole pe ecran, cu suferința că nu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
al morții, al disperării... iar Vodă, gras și slinos, nu mai are răbdare cu Manole, care se gândește la lumină și frumusețe, la înalțarea bisericii... Mai era și un măscărici, nebun ce își permitea multe și lua în derâdere totul." Bufon la palat? Și poporul în spate?", au comentat colegii, cei înregimentați. Da, scenariul nu a avut nicio șansă. Și totuși cine mă poate distruge cu adevărat sunt doar eu... Și am rezistat... Ei nu vorbeau despre scenariul meu, ci despre

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]