2,232 matches
-
a fost atins în 40 minute (Kiran și al., 2006). Dintre modelele cinetice studiate, modelul cinetici de pseudo-ordin doi a obținut cel mai bun coeficient de corelație al datelor experimentale. Procesul de imobilizare al fungului Trichoderma viride în matrice de burete loofa a condus la intensificarea sorbției la echilibru a colorantului bazic Methylene Blue cu 30% comparativ cu biomasa liberă (TVFB). Capacitatea maximă de biosorbție a colorantului pe T. viride immobilizat (TVILS) și a TVFB a fost de 201,52 și
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
32% când a fost utilizat ca eluant NaOH 1 N. Aceste studii sugerează că alcalinitatea medie și compușii organici asemănători etanolului pot fi utilizați ca eluanți eficienți pentru desorbția unor coloranți (Kaushik și Malik, 2009). Capacitatea T. viride imobilizat pe burete loofa (TVILS) de a adsorbi colorantul basic Methylene Blue (MB) a fost determinată prin cicluri de adsorbție-desorbție repetate, comparativ cu biomasa nativă (TVFB). Întrucât biosorbția maximă a MB s-a produs în condiții apropiate de pH neutru la bazic, MB
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
a colorantului cu TVFB după cinci cicluri de adsorbție-desorbție. Această decreștere în capacitatea de îndepărtare a colorantului pentru TVFB poate fi datorată pierderii masei de biosorbent TVFB (15,69%), după centrifugări repetate. Biomasa immobilizată de T. viridi pe discurile de burete loofa (TVILS) a fost stabilă și s-a produs o pierdere numai de < 4,0% a masei după cinci cicluri consecutive (Saeed și al.,2009). După ce biomasa protonată de C. glutamicum a fost utilizată pentru sorbția Reactive Orange 16 (RO16
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
ușor. Aceste valori devin direct proporționale cu stabilitatea și cu certitudinea zilei de mâine a societății. Primul contact cu valorile morale sunt în familie, de unde viitoarele destine își construiesc structura, pe baza la ceea ce preiau, bune sau rele. Ca un burete se absoarbe totul, ca mai apoi sunt absorbite de la societatea din jur. Într-un fel ne năștem de la Dumnezeu, iar ceea ce adăugăm noi pe parcursul vieții este alta, începând încă din perioada intrauterină, aducând modificările noastre de multe ori la destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și anual primea plocon, printre altele, o mie de scoici pentru zilele de post (informația apare în Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători). O mărturie la fel de importantă a fost culeasă de către Elena Niculiță-Voronca: „Peștele, demult, se mânca în post ca bureții.“ În continuare, anonimul povestitor găsește explicații mitico-fanteziste ale renunțării la acest obicei: „Dar, de un post mare, au făcut jidanii pâine cu sânge de vită, să cumpere oamenii, și Sfântul Toader le-a poruncit să nu mănânce. Ei au tăiat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
apărut în 1957, la doar un an după o lungă perioadă de tăcere editorială impusă de regimul comunist. „Bucătăria noastră populară nu se reduce la mămăligă, borșul de chitici, pe care atât de pitoresc îl descrie Calistrat Hogaș; nici la bureții copți în spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi până și pe cel mai sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
originea și să le urmărim românizarea, vom aborda un domeniu în care românii par a fi experți bucătari și pasionați consumatori: grătarul. Într-un pasaj citat anterior, Păstorel Teodoreanu enunța câteva repere ale „bucătăriei populare“ românești: mămăligă, borș de chitici, bureți copți în spuză și „halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec“. La aceasta din urmă, noi, românii, suntem maeștri, afirmă Păstorel: „Ne-am dovedit meșteri în ce e mai greu de realizat la foc: friptura. [...] Tot românul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cuvinte sunt spuse în tragediile lui Shakespeare, că muzei tragice franceze sau Melpomenei i-au trebuit nouăzeci și opt de ani ca să se decidă să spună cu voce tare: un mouchoir (o batistă), ea care spunea chien (câine) și éponge (burete), fără ocolișuri? Iată treptele prin care a trecut cu o pudibonderie și o jenă destul de nostime. În sfârșit în 1829, datorită lui Shakespeare, ea a pronunțat vorba cea mare, spre spaima și starea de leșin a celor slabi de înger
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să nu se gândească la trecut. Întotdeauna făcea parte din prezent, își zise ea, întinsă pe spate și privind la stelele fosforescente pe care le lipise Martin de tavan când ea avea zece ani. Nu puteai să ștergi întâmplări cu buretele și să uiți de ele de parcă n-ar mai fi contat deloc. Deși se străduia câteodată, mai des încerca să rememoreze momentele din ultimii zece ani când pierduse controlul evenimentelor, când făcuse alegeri greșite sau când alții aleseseră în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
treaba mea ce punea el la cale. Dar cred că avea și ea bănuielile ei, că nu era o femeie proastă. Nici pe departe. Mă gândesc că asta o fi Împins-o la băutură. — Obișnuia să bea mult? — Ca un burete. Dar de el, ce știi? Lucra la Ministerul de Interne, nu? Femeia ridică din umeri: — Lucra undeva la guvern, dar n-aș putea să vă spun unde anume. Era ceva care avea legătură cu dreptul - avea o diplomă pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aminte de Frau Heine, clienta mea, și de fiul ei. — Ia stai nițel, cum Îl cheamă pe evreu? Neumann Îmi spuse numele și rânji, oferindu-mi o priveliște dezgustătoare: făcea parte dintr-un ordin de animale nu cu mult deasupra buretelui de calcar. Mi-am Îndreptat degetul fix spre nasul lui: — Dacă aflu că acel U-Boat a fost săltat, o să știu cine l-a denunțat. Îți promit, Neumann, că vin și-ți smulg afurisitele alea de pleoape. Da’ ce vă pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pierdute. Văzu o luminiță și se îndreptă spre ea. Dar de ce se apropia, lumina se făcea tot mai mică, dispărând, uneori, cu totul. Dar, deodată, se trezi la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă simțeam cumva singur, totul era îndepărtat și rarefiat, de aceea aveam sentimentul că pot face orice, ca și când aș fi fost pe un câmp pustiu. Am început să recit versuri în gura mare, căci mintea mea nu era decât un burete îm-bîcsit de versuri, curgeau din mine inepuizabil, golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se vede cerul întunecat, pe cer trei luni uriașe, rotitoare, se deplasează una după alta, sar după ele să le prind, reușesc s-o agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că nu mai este ceasul. Ai apă caldă, dar nu o poți programa dinainte. O să îl repar eu. Hai să vedem baia. Spre surprinderea ei, baia a trecut testul. Spălatul nu trebuia neapărat să fie un raid fulgerător, cu un burete într-o mână și cu un cronometru în cealaltă. —Drăguță cadă, admiră ea. — Și un raft destul de folositor acolo, deasupra, aprobă Jack. Numai potrivit pentru două pahare cu vin și o lumânare parfumată. Privirea Lisei era plină de semnificații. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timp afară, la joacă, cu prietenii mei, îmi inundă sufletul și mă face să țopăi de ici - colo, să nu-mi găsesc locul. Pe holul spațios de la intrare, unde îmi permit deseori să mă joc cu mingea cea mică, de burete, oglinda de pe perete mă face să pricep că totuși nu sunt atât de singur. Mă privesc în tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela drag. Și se va așterne uitarea... buretele cu care Timpul șterge marile pasiuni ale oamenilor... Așteaptă-mă la o răscruce de drumuri... Să nu mă-ntrebi de unde vin, nici unde mă duc. Poate că nici n-aș ști să-ți răspund, tu n-ai crede că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înregistrate pe banda (pe memoria benzii) ce nu se mai derulează, nu mai emite impulsuri. Intru În ritmul cotidian și, deodată, simt aerul camerei ce mă apucă, mă strânge, mă sufocă, mă dispersează, pulbere fină pe suprafața obiectelor devenite un burete absorbant al eului, al Vocii. Ies În stradă cu sentimentul straniu că locuiesc În alt corp sau că sunt locuit de altcineva, un alt ins ce mă folosește, mă Întrebuințează vulgar fără să asculte acele semnale, acele S.O.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Când se uita la sânii Adrianei, Emmy se gândea la sertare pline cu sutiene sexi, din dantelă; la rochii cu șiret pe după gât pe care să ai cu ce să le umpli bine; la o lume plină de bustiere fără bureți; la faptul că n-ar mai putea să-și cumpăre de la raionul pentru copii fiindcă pieptul ei nu ar mai încăpea niciodată într-o cămașă de fetiță. Visa să nu mai audă în viața ei expresia aia „cât o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru copii fiindcă pieptul ei nu ar mai încăpea niciodată într-o cămașă de fetiță. Visa să nu mai audă în viața ei expresia aia „cât o mână”, să poarte rochii fără bretele și fără să le pună mai întâi bureți, să vadă un bărbat care se uită la decolteul ei înainte să se uite la ochii ei, măcar o dată. Bineînțeles că ea n-ar avea niciodată curajul s-o facă. Chiar acum când se uita cu atenție la pieptul Adrianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ești o monogamă, nu te mai purta ca o petrecăreață imatură și tot așa.) Revino-ți, își zise Emmy în timp ce trase pe ea cu hotărâre niște bikini trainici, din bumbac, și un sutien cu cupe mari, cu întărituri groase din burete, gen moartea pasiunii. Pe urmă se îmbrăcă într-un costum cu pantaloni de culoare albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se încălță cu mocasinii ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți de călăreți sau de scutieri, sau de pedestrași. De știut că amintitele vase de aramă, unse pe dinăuntru cu terebentină și care poartă Înăuntrul lor un burete Îmbibat În alcool, ard cu repeziciune; și caii sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atingem. Fac câțiva pași și mă așez în camera medicilor. Alfredo se pregătește pentru operație. Îi urmăresc în gând gesturile, acel ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru gunoi plină cu apă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]