3,270 matches
-
1828 la 1866 (Zeletin, 1925/1991, p. 48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile revoluției burgheze în România semnifică transformări în structura social-economică, politică și culturală a societății agricole primitive, declanșate de un agent social nou - burghezia apuseană - și apoi desăvârșite împreună cu „nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în societatea românească. Cele mai spectaculoase transformări mercantiliste generate de programul pașoptist sunt Unirea Principatelor, Reforma Rurală, Constituția liberală, Independența de Stat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile revoluției burgheze în România semnifică transformări în structura social-economică, politică și culturală a societății agricole primitive, declanșate de un agent social nou - burghezia apuseană - și apoi desăvârșite împreună cu „nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în societatea românească. Cele mai spectaculoase transformări mercantiliste generate de programul pașoptist sunt Unirea Principatelor, Reforma Rurală, Constituția liberală, Independența de Stat, Regatul, Statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică. Mecanismele schimbărilor sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul secolului al XIX-lea, în plin Ev Mediu. Burghezia apuseană uzează de două „arme” redutabile pentru disoluția vechiului sistem social: cumpărarea unor produse agricole cu prețuri ridicate și oferirea unor produse manufacturate la prețuri scăzute (Zeletin, 1925/1991, p. 64). Rezultatul este spectaculos: în circa trei decenii proprietarii funciari
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creșterea valorii pământului, unealtă redutabilă de distrugere a vechiului regim cu proprietatea sa uzufructuară (Zeletin, 1925/1991, p. 67). Acest proiect de factură raționalist-liberală a început opera de modernizare prin apariția în cadrul societății românești a câtorva fenomene noi: a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor, „plămădind pas cu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de rezultate de succes ale proceselor de dezvoltare sau de patologii ale schimbărilor. După răspunsurile oferite, putem desprinde câteva tipuri de strategii ale dezvoltării sociale românești. Proiectul neoliberal etatist. Unul dintre cei mai prestigioși teoreticieni ai procesului formării și evoluției burgheziei românești a fost Ștefan Zeletin (1882-1934), care a elaborat o lucrare de referință pentru analiza teoretică a modernizării societății românești (1925/1991). Analiza sa ține seama de contextul socioeconomic particular al societății europene și românești de după 1829, care a generat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizării societății românești (1925/1991). Analiza sa ține seama de contextul socioeconomic particular al societății europene și românești de după 1829, care a generat procese fundamentale ale dezvoltării sociale: sciziunea clasei boierești în boierii mari și cei mici (boiernași) și emergența burgheziei române ca clasă stratificată în grupul agrarienilor comercializați, grupul cămătarilor, birocrația și oligarhia politică. Teza pe care o susține și o validează Zeletin se referă nu la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie, ci la transformarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
boiernași) și emergența burgheziei române ca clasă stratificată în grupul agrarienilor comercializați, grupul cămătarilor, birocrația și oligarhia politică. Teza pe care o susține și o validează Zeletin se referă nu la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie, ci la transformarea vechii clase stăpânitoare prin sciziunea acesteia și prefacerea micii boierimi comercializate în burghezie. În esență, este vorba despre legitimarea eforturilor de modernizare a societății românești de către burghezia încă minoră (ea își clădise doar baza economică cu sprijinul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oligarhia politică. Teza pe care o susține și o validează Zeletin se referă nu la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie, ci la transformarea vechii clase stăpânitoare prin sciziunea acesteia și prefacerea micii boierimi comercializate în burghezie. În esență, este vorba despre legitimarea eforturilor de modernizare a societății românești de către burghezia încă minoră (ea își clădise doar baza economică cu sprijinul burgheziei apusene), nevoită să-și asocieze suporteri puternici în „forța centrală” - „oligarhie liberală”, centralizare administrativă, birocrație
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie, ci la transformarea vechii clase stăpânitoare prin sciziunea acesteia și prefacerea micii boierimi comercializate în burghezie. În esență, este vorba despre legitimarea eforturilor de modernizare a societății românești de către burghezia încă minoră (ea își clădise doar baza economică cu sprijinul burgheziei apusene), nevoită să-și asocieze suporteri puternici în „forța centrală” - „oligarhie liberală”, centralizare administrativă, birocrație și militarism, în condițiile ruinării vechii clase stăpânitoare (Zeletin, 1925/1991, p. 94 și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ci la transformarea vechii clase stăpânitoare prin sciziunea acesteia și prefacerea micii boierimi comercializate în burghezie. În esență, este vorba despre legitimarea eforturilor de modernizare a societății românești de către burghezia încă minoră (ea își clădise doar baza economică cu sprijinul burgheziei apusene), nevoită să-și asocieze suporteri puternici în „forța centrală” - „oligarhie liberală”, centralizare administrativă, birocrație și militarism, în condițiile ruinării vechii clase stăpânitoare (Zeletin, 1925/1991, p. 94 și urm.). Veriga lipsă în mecanismul social al modernizării societății românești era
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost sociologul care a înțeles cel mai bine funcțiunea statului național român în „era mercantilismului” (din 1866 până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară, scria Ștefan Zeletin, îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, Constantin Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba despre poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, Constantin Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba despre poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accentuate a țărănimii în anii de după reforma agrară din 1864, a unei restratificări sociale în sânul țărănimii: țărani fără pământ, țărani cu pământ insuficient ce-și închiriază munca altora, țărani cu pământ suficient pentru nevoile existenței și țărani înstăriți sau burghezia sătească (Costea, Larionescu, Tănăsescu, 1996, p. 341); cea mai interesantă contribuție teoretică a autorului neoiobăgiei, pusă în evidență de Ilie Bădescu, are în vedere stilul său de argumentare neoevoluționist, anticipând teoria lui E. Service a „efectului de răsturnare” al secvențelor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Eugen Lovinescu (1881-1943) și Ștefan Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1924/1972, p. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1922, p. 19). O critică incisivă a perspectivei sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul tezei dezvoltării sociale normale și legitime a societății românești din perioada avută în vedere, Ștefan Zeletin aduce argumentul conform căruia la începuturile burgheziei și ale capitalismului sufletul rural rămâne peste tot în urma vremii. Nicăieri în lume, consemna Zeletin (1925/1991, p. 260), instituțiile burgheze nu au izvorât din nevoile sufletești ale popoarelor, ci din nevoile capitalismului. Iar armonizarea instituțiilor moderne cu psihologia poporului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o activitate treptată, dificilă și îndelungată (în care s-a recurs, nu de puține ori, la mijloace de constrângere). Delegitimarea procesului de modernizare a societății românești este echivalentă cu tăgăduirea rolului istoric al principalului agent social al dezvoltării, și anume burghezia română, asistată în epoca mercantilismului de burghezia străină și de puterea de stat. Pe marginea celor prezentate până acum, rezultă că sociologia românească din epocă a acordat un spațiu larg și a mobilizat energii semnificative pentru diagnosticarea fenomenelor și proceselor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care s-a recurs, nu de puține ori, la mijloace de constrângere). Delegitimarea procesului de modernizare a societății românești este echivalentă cu tăgăduirea rolului istoric al principalului agent social al dezvoltării, și anume burghezia română, asistată în epoca mercantilismului de burghezia străină și de puterea de stat. Pe marginea celor prezentate până acum, rezultă că sociologia românească din epocă a acordat un spațiu larg și a mobilizat energii semnificative pentru diagnosticarea fenomenelor și proceselor dezvoltării sociale, devenind ea însăși parte a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1972, Istoria civilizației române moderne, Editura Științifică, București. Madgearu, V., 1936, Agrarianism. Capitalism. Imperialism. Contribuțiuni la studiul evoluției sociale românești, Editura Bucovina, București. Madgearu, V., 1940, Evoluția economiei românești după războiul mondial, ISSR, București. Manoilescu, M., 1942, Rostul și destinul burgheziei românești, Editura Cugetarea, București. Mărginean, I., 1989, „Modernizarea structurilor socio-ocupaționale și profesionale”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Routledge, New York. Zamfir, C. (coord.), 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Zamfir, C., 1990, Incertitudinea. O perspectivă psihosociologică, Editura Științifică, București. Zamfir, C., 1999, Spre o paradigmă a gândirii sociologice. Texte alese, Cantes, Iași. Zeletin, Ș., 1925/1991, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Editura Cultura națională, București. Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu Teoriile dezvoltării sunt consemnate de istoricii sociologiei ca reprezentând cel dintâi răspuns al științei schimbărilor sociale la marea problemă a tranziției de la tradițional la modern
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apariția unei Școli neomarxiste - „Marxiștii clasici priveau imperialismul din perspectiva metropolei (a «centrului»), ca stadiu al capitalismului monopolist”, „neomarxiștii văd imperialismul d.p.d.v. «periferial», centrându-se pe acuzarea imperialismului privitor la dezvoltarea lumii a treia” (So, 1990, p. 94). „Neomarxiștii percep burghezia ca incapabilă să îndeplinească rolul de eliberator al forțelor de producție” (So, 1990, p 94); apariția teoriei dependenței și a schimbului inegal: A.G. Frank - primul pas pe care-l face Frank este acela al unei severe critici la adresa Școlii și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai aproape decât în alte părți de nivelul de însemnătate al familiei. Partea de centru-vest a Europei cunoaște o istorie similară, având și tradiția istorică a unor relații sociale intense desfășurate mai întâi la curțile aristocraților, iar apoi a includerii burgheziei în ascensiune în viața mondenă adesea eclatantă, care servea și ca mijloc de a face afaceri și politică sau de a intermedia căsătorii. Conservatorismul regiunii, exprimat astăzi și în opțiunile politice, ca și istoria totalitară relativ recentă (vezi, în acest
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regiune la jumătatea secolului XX, dar și cu înapoierea relativă a majorității țărilor din zonă încă din Evul Mediu: aristocrații erau puțini și dezvoltau mai rar instituții similare ca profil și/sau extensie curților regale din Vest; mai târziu, nici burghezia nu era prea bine reprezentată, exceptând cele câteva mari aglomerări urbane (București, Varșovia, Cracovia, Kiev etc.). Cehia și Ungaria sunt relative excepții de la regulă, însă nici aici comparația cu Vestul nu este una care să fi favorizat în trecut dezvoltarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi debutat în secolul al XVII-lea). Bernard Smith (1945) a caracterizat mișcarea realismului socialist în pictură ca „postmodernism”. Charles Olson (1950), Irving Howe (1959) și Harry Levin (1960) au folosit conceptul pentru a descrie declinul „culturii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Numai că psihologia oamenilor începuse destul de repede să se schimbe, ideologia „comunistă” impregna treptat unele minți șubrede sau împingea la comportamente de invidie, răutate, uitare a bunei-cuviințe; se adăugau atmosfera generală de batjocorire a vechilor valori, a proprietății individuale, a «burgheziei» (chiar de mijloc, ca a familiei mele) sau transformarea bunelor relații anterioare în «lupta de clasă», încercarea de a pune stăpânire pe bunuri individuale, dar care - așa înțelegeau unii acum - deveniseră publice, ale tuturor. Acestea au făcut să apară disensiuni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]