6,158 matches
-
sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata norocului și să te lepezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii, aureole de rouă împodobeau creștetul îngerilor, cerul își rupea apele peste tâmplele munților. Noaptea, în prag, cântec de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de cal mort, destinul un intestin putred. Copăcel, puiule, copăcel! Vei sfârși ca orice lehamete a cerului, copăcel! Iisus a dus în spate crucea neputincioșilor, lui Petru, după ce a învățat pașii, pe umeri i-a crescut o grindă. Mântuitorul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau cerul. Rogozul aducea a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum o rupere de ape, apoi ca o cernere de prunci. Trei zile, pe valea Bârgăul, Dumnezeu a semănat prunci de ploaie, până când iarba de sub tăciune a încolțit în culoarea focului. Iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și încă îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
guler și-l trăseseră după ele. Eu aveam să mă arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta pe carte. Mi-am activat franceza pe care o stăpîneam destul de bine și am Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei Floare și am putut să mă prezint la examene la franceză și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
caracterul docetist al textului. În plus, la fiecare cer i se cere câte o parolă de intrare. Dar cel mai șocant episod, pentru un creștin ortho-dox, îl constituie nașterea. La două luni după ce rămâne însărcinată, Maria constată cu uimire că burta i s-a retras, în timp ce Iosif are viziunea nașterii fiului său, Isus. Prin urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut mare șef la regiune, pe linie politică. De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
democrație, hai? îi șuieră în ureche celălalt securist și, scoțându-și fulgerător din buzunar mâna stângă îl lovi cu un pumn greu în plină figură, apoi, la fel de fulgerător, îl izbi de câteva ori, precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate, Victor își duse instinctiv mâinile la față și se clătină pe picioare, dar nu se prăbuși. De ce nu ți-ai văzut de școală, mă? îl auzi și pe portar apostrofându-l, cu o mânie tipic proletară. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că el avea dreptatea lui, asta-i altă socoteală. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
două-trei săptămâni îl dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni buni, îs ca niște trântori de chiaburi! Aiștia ne bagă în sărăcie, că mai mult mănâncă decât lucrează... Trebuie să scăpăm de ei cât mai repede cu putință... Chiar de astăzi îi scoatem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni buni, îs ca niște trântori de chiaburi! Aiștia ne bagă în sărăcie, că mai mult mănâncă decât lucrează... Trebuie să scăpăm de ei cât mai repede cu putință... Chiar de astăzi îi scoatem din porție și fânu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dă cârr în loc de cârnaț și cum cea mare i-a dat bucata lui, dar i-a spus să nu mai cârâie ca cioara și să zică seleam, mai mare dragu, măi Giovan... Ia uite-i cum dorm toți patru cu burțile pline de franzele și seleam... Lasă-i să doarmă, Bianco! Să facă și ei câte un caca mare de român, ca să mă pot bucura și eu la vederea unor țuguiați cu adevărat gospodărești, că când văd pe prispă numai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în pene, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu burta aceea de toate zilele, a ajuns și la noi în casă, și-o tot întreba pe mama dacă s-a întâlnit cu vrăjitoarea aceea vânzătoare de pietre, care vorbește, de parcă ar avea draci în ea, despre raci, scorpioni și berbeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nou. Mama toarnă vin în pahare... Dumnezeu să-l ierte... Că bun om a mai fost! Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de cartier, Burtă Multă, cum îl alintam noi, au mai sosit niște figuri cu genți mari și grele, pălării negre trase la indigo și moace foarte serioase. Devotatul șef s-a uitat nemulțumit către pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei de pe scara noastră stau lângă No 11, cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei de pe scara noastră stau lângă No 11, cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul șef devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]