630,907 matches
-
smead al fetei nu însemna că e negresă; copiii erau indieni, din India, și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
negrișori au așteptat autobuzul ei, declarînd că acum a ieșit o lege nouă și că aveau voie și ei să meargă la aceeași școală ca și ea, numai că șoferul a refuzat să-i lase să se urce în autobuz. Cînd a urcat Nissy, i-a auzit cum îi aruncau vorbe de ocară și niște insulte legate de familia ei de cabritos, cînd, de fapt, ea era copil de cabronito. Le-a aruncat o privire ucigașă. Cabrito înseamnă ied, iar cabronito
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aceeași școală ca și ea, numai că șoferul a refuzat să-i lase să se urce în autobuz. Cînd a urcat Nissy, i-a auzit cum îi aruncau vorbe de ocară și niște insulte legate de familia ei de cabritos, cînd, de fapt, ea era copil de cabronito. Le-a aruncat o privire ucigașă. Cabrito înseamnă ied, iar cabronito înseamnă homosexual. A doua zi au așteptat-o din nou la autobuz, de astă dată împreună cu tatăl lor, iar lui Nissy i-
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără tragere de inimă, pentru că știa că voința fetei era mai aprigă decît a lui. Ca urmare, a început să o ignore și nu a însoțit-o pe Hellen cînd aceasta s-a dus la cei din conducerea școlii să-i implore să n-o dea pe fiica ei afară din școală, s-o lase să capete și ea o educație și să scape de capcana sărăciei, așa cum sperase cîndva
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Jefferson Lick era bau-baul orașului, folosit pentru a speria copiii neascultători și, la balul mascat anual din timpul Tîrgului de Primăvară, apăreau întotdeauna și cîte unul sau doi "Omul-țap" din Lick, - zeul Pan picat în Virginia și înveșmîntat în zdrențe. Cînd copiii se găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
înveșmîntat în zdrențe. Cînd copiii se găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat. Trepidează, vibrează, rostogolește-te
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat. Trepidează, vibrează, rostogolește-te! Aceasta era marea ei taină, acest glas ca o țîșnire de rachetă a puterii. Uneori, cînd John Poe era plecat la lucru și copiii lui nu erau acasă și deci nu o puteau pîrî - John Poe era, într-adevăr, nepărtinitor cu toți ai casei, dar copiii lui erau cu totul altceva - Hellen deschidea aparatul de radio
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat că ar mai fi putut întîrzia, deoarece toți ai casei erau morți. Copiii fuseseră omorîți în paturile lor, înjunghiați în inimă cu un cuțit mare de bucătărie. Muriseră aproape fără să se trezească din somn
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
s-a întrebat de ce oare alesese maică-sa tocmai momentul acela ca să clacheze, acea zi memorabilă în care fiica ei mijlocie adormise în pădurea Jefferson Lick. Poate că nu fusese chiar un impuls de moment. Poate că Hellen așteptase pînă cînd ea, Nissa, s-a găsit în afara pericolului. Poate că ea fusese aleasă să supraviețuiască, poate că mama ei o selectase ca pe unicul membru al familiei care merita să trăiască. Poate că mama ei văzuse sau auzise ceva la ea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
o mai lungesc, am să vă dezvălui de la bun Început că e vorba despre un parfum. Parfumul unei femei...(Știu, mărturisirea asta duce cu gândul tot la un film. Numai că... Deși, naiba știe...) Oricum, nu era un parfum oarecare... Când am Întâlnit-o, cu ani În urmă, la o conferință de presă, În Macedonia, habar n-aveam că există un parfum care se numește la fel ca filmul acela. Ea s-a apropiat de mine, surâzătoare, și mi-a Întins
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
acum n-o mai simțeam numai În nări, ci În toată ființa mea. Mă cotropise, ce mai... Nici nu mai știu cum am răspuns la Întrebări, cu ochii ațintiți În foaia de hârtie. Îmi amintesc doar că, Într-un târziu, când i-am căutat privirea, n-am mai găsit-o... Schimbase locul? Plecase? Nu puteam să-mi dau seama... N-a venit nici la cocktail-ul de la Închiderea Festivalului. Dar mireasma mă urmărea, chiar dacă pe ea n-am mai Întâlnit-o
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
ea stă foarte puțin În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se auzise de Internet, și, firește, nici de Google. Așa că...) ... Și vreme de câțiva ani am sunat, din când În când, la redacție. Fără succes. Mi-a trecut prin cap și ideea că i-aș putea scrie. Apoi am renunțat. La urma urmei ce i-aș fi putut spune? Într-o primăvară, eram la Brno, la un Festival internațional
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
foarte puțin În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se auzise de Internet, și, firește, nici de Google. Așa că...) ... Și vreme de câțiva ani am sunat, din când În când, la redacție. Fără succes. Mi-a trecut prin cap și ideea că i-aș putea scrie. Apoi am renunțat. La urma urmei ce i-aș fi putut spune? Într-o primăvară, eram la Brno, la un Festival internațional, am intrat
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
parfum este acela.«DOLCE VITA», mi-a răspuns vânzătoarea, În vreme ce blonda mă privea cu un reproș mut, vizibil deranjată de indiscreția mea... Mi-am cerut scuze și am cumpărat și eu un flacon de parfum. Iar În camera de hotel, când am deschissticluța, m-a Învăluit iar boarea aceea dumnezeiască de la Skopje. Și o clipă am avut chiar iluzia că Floriana Flower e lângă mine... Eram hotărât să pun flaconul Într-un mic colet și să i-l expediez pe adresa
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
transparent, Ochii materiei, Focul, Apa, Pămîntul ș.a.m.d. Totuși, cu riscul de a repeta, trebuie să precizez că nu neapărat acest aspect conferă cărții un aer de ușoară desuetudine (în paranteză fie spus, ea a fost scrisă între 1985-1986, cînd altele erau trend-urile principale în teoria literară), ci mai degrabă folosirea inadecvată a resurselor de erudiție, de altminteri foarte bogată. De ce ar fi nevoie, de pildă, ca în analiza versurilor "Oamenii umblă amețiți de lumină/ și se-ntorc întotdeauna
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
ar fi nevoie, de pildă, ca în analiza versurilor "Oamenii umblă amețiți de lumină/ și se-ntorc întotdeauna dintr-o veghe;/ Mersul lor e ca un dans al vîntului./ De la soare învață să se urce pe munte în zori/ și cînd sînt osteniți să se-ascundă în mare", să se invoce concepte ca acela de sensus comunis aristotelian și Sein-zum-Tode heideggerian ? Incursiunile în diverse ontologii și argumentările filozofice, sociologice, psihanalitice devin în asemenea situații inadecvate, iar erudiția exhibată cu ostentație, riscă
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel mai mare al acestui volum - rămîne însă încurajarea schimbului cultural între literaturile romănă și maghiară, deschiderea extraordinară pe care o dovedește autorul cînd este vorba de cunoașterea "celeilalte" realități. "Explorările" sale sînt cu atît mai îmbucurătoare cu cît avem de-a face cu un univers poetic prea puțin cunoscut, chiar în interiorul culturii noastre. în egală măsură îmbucurătoare este inițiativa revistei Familia din Oradea
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă îmi place la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă indispune sărăcia de vocabular din sondajele de stradă, mai ales liceenii care nu sînt în stare să-și exprime o părere favorabilă decît în exclamații argotice (cool, super, marfă) sau chiar nearticulate: uau! E un sunet
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
vocabular din sondajele de stradă, mai ales liceenii care nu sînt în stare să-și exprime o părere favorabilă decît în exclamații argotice (cool, super, marfă) sau chiar nearticulate: uau! E un sunet pe care îl scoate și motanul meu, cînd vede cutia de Kitekat. Am citit că în SUA fac bani buni niște specialiști numiți accento-terapeuți, solicitați de cei ce vizează o carieră în teatru, film, radio și televiziune, de diverșii "purtători de cuvînt", dar și de parveniții care, schimbîndu-și
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
la pisici. Ne-am așezat în fotolii și am început o conversație româno-franceză de teatru absurd, ocazie cu care s-a dovedit că musafirul meu avea o slăbiciune pentru cuvîntul românesc plac. îl plescăia cu satisfacție una-două, echivalîndu-l cu plăcere. Cînd i-am mulțumit pentru cutia cu bomboane pe care mi-o adusese, a spus "cu plac", adăugînd că "îi face plac" să mă întîlnească fiindcă avea despre mine excelente referințe. A folosit și un plural: "Placurile mele sînt jocurile logice
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
Heidegger, acuzat - pe nedrept, crede Theodor Cazaban - de antisemitism. Or, "Heidegger a fost înscris în partidul nazist, dar pe alte motive, cert, decît rasismul, pentru că în Introducere la metafizică există o frază capitală prin care Heidegger concediază rasismul împreună cu marxismul. (") Cînd însă evreii au fost dați afară din Universitatea din Freiburg a demisionat din funcția de rector. Deci este o obrăznicie să-l condamni mereu pe Heidegger pentru ceea ce a numit el mai tîrziu "o prostie imensă", dar fără să fie
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama lor dacă se julesc la cot sau fac buba la deget" (monitorul.ro /bomba/arhiva, 1.01. 2001). Deviantă e sintagma papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX apare însă ca feminin, în forma papă); formula infantilă e totuși curentă, atestată de mai multe ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat în presă: "gastronomia (...) se
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
cu mândrie, la ieșire - o tai pe Gioconda de pe listă, c-am văzut-o... Altă categorie de turiști o formează semidocții, parveniții cu pretenții, în felul unui primar proletcultist care, la o expoziție, mobilizase astfel asistența: Aia-i artă, tovarăși, când faci un măr, să-ți vie să muști din el!... Recomandare neghioabă, canibalică. O dată, pe vremuri, un mare pictor român trecea cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se să vadă
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]