1,029 matches
-
bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată.): Trei oameni! BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu se poate în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muzicuță. O mângâie ușor, de parcă ar vrea să o încălzească, apoi și-o duce la buze. Trage puternic aer în piept. — Chiar nu mai cântă nimeni în noaptea asta? voi repeta nedumerit. Ca și cum, până atunci, o ținuserăm numai într-un cântat. SubTexttc "SubText" „Mare este geniul durerii și priceperea naște în împrejurări grele“ Ovidiu, Metamorfoze, Cartea a VI-a Nu mi s-a prea întâmplat să-l simt pe Ioan Es. Pop atât de entuziasmat din pricina unei proze românești in progress
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vecin cu noi. Un tip foarte nostim... Îi plac, șprițul și femeia vopsită. Are o colecție întreagă: roșii, galbene și, mai cu seamă, indigo. Când îl cauți, e la dame! ― La ce oră se întoarce? ― De obicei, pe la al treilea cântat al cocoșilor! Acu-i în concediu. ― A plecat de mult? ― Azi-dimineață, înainte de... Ce mai! Are fler flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreau ca Lucy să-i mai asculte tembelismele. Dar, la ora aia, David era deja convertit și nici n-a vrut să mă asculte. Două sau trei luni după aia, reverendul Bob hotărăște că din slujbele de duminică trebuie eliminat cântatul. E o jignire pentru urechile Domnului, zice, iar de acum va trebui să-l slăvim în tăcere. Pentru mine, asta a fost ultima picătură. I-am spus lui David că eu și Lucy părăsim biserica. El n-avea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui, nu luase nici trăsură, nici birjă, în toate drumurile lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mei și în special de la bunici, am înțeles că țăranii aveau o demnitate a lor și erau mai fericiți. Deși munceau din greu, munceau cu drag, deoarece munceau pentru ei. Munca începea devreme cum se crăpa de ziuă. La primul cântat al cocoșului, fără excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, flăcăi și fete, adică toți erau în picioare, pregătiți pentru o nouă confruntare cu munca. Ei munceau fără a pleca în concediu, pe tot parcursul anului, cu excepția sărbătorilor creștine. Tocmai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de multe ori, acolo, în ceardac, îi prindea cântatul cocoșilor, lângă dereg, - uitându-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că numai o amenințare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne recunoscut, încercam să adorm, dar nu se lipea somnul de mine
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l ascult și am lăsat, ca de obicei, degetele să-mi zburde, iluzoriu, pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dreapta, sfințite. În seara aceea am adormit destul de greu. Mă urmărea gândul că bătrânul se gândește la Zâna și la mine, fapt ce bate spre viitor, dar... Dar întrebarea e când acel “viitor” ar putea deveni “prezent”? Pe la al doilea cântat al cocoșilor, m-am trezit de-a binelea. Și, fiindcă nu mai voiam să stau în așternut, mi-am luat cele necesare pentru a sta de vorbă cu izvorul și am plecat, cu gând ca până la ceasul potrivit să mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fericirii. Văpaia din ochii Zânei rămânea uneori uitată asupra mea. Îi răspundeam cu aceeași măsură. Bătrânul și Sevastița nu ne pierdeau din ochi. Le citeam bucuria de pe chip ca într-o carte... Nu știu ce și dacă am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile Omului-Memorie, iar inactivitatea forțată a făcut ca nostalgia să cuprindă iarăși, discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o insuliță în chip de modern Robinson voluntar. Poate că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui hodorogit velier de cabotaj. Poate, dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
astea surprinzător de răbdătoare. Între timp chibzuiește cum să‑l impresioneze pe Hans cu diverse performanțe intelectuale, atunci când vor ajunge mai târziu amândoi în camera pe care ea n‑o împarte cu nimeni. Își va arunca în luptă, dibace, și cântatul la pian. Artileria grea: Hans începe să aprecieze arta fără să știe ce înseamnă ea, de fapt. Că o să ajungă amândoi în pat, e clar, Sophie oricum n‑are de gând s‑o facă. În schimb ea o face. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toate răspunsurile pe dinafară. De-atunci, de cîte ori ne amintim de domnul Singvogel, ne distrăm grozav. — Mă numesc Singvogel, adică „cirip de peserel“. Cirip dupe nume, Cirip dupe fire. Daca voi cu mine frumos purtat, poate eu pentru voi cîntat. Acum noi la turn ajungem. Acesta la una mie șase sute și douăzeci și noua construit cu contribuțion de la locuitor din oraș. Acoperis este din aur și argint construit, din bizuterii de la domni, din podoabe și alte lucrur de preț. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în București. A trebuit să îmbătrînesc pentru a mă întreba ce sunt eu, de fapt. Un "dezrădăcinat" autentic? Nu cred; n-aș mai putea suporta de bunăvoie pacea unui sat. Un "adaptat" la oraș? Nu cred nici asta; un simplu cântat de cocoș ruinează toată experiența mea de intelectual. Și cum se face că, născut într-o lume extrem de practică, am ajuns să trăiesc aproape somnambulic? E adevărat, nu-mi pot închipui un Dumnezeu burghez sau un Dumnezeu intelectual. În schimb
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea. — O sticlă de Sion, ceru Nick. E bine așa, Gidge? Sigur, spuse George. Tu te pricepi mai bine ca mine la vinuri. Mie-mi plac toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
logica gândirii. Te ai gândit pe unde și cum îi putem surprinde? Întâi trebuie să ne alegem bine momentul... Și care ar fi acela? Cam pe la patru ceasuri după miezul nopții sau, cum se spune la noi, după al doilea cântat al cocoșilor. De ce atunci și nu mai devreme sau mai târziu? Pentru că atunci îi somnul mai dulce și atunci o mâncat lupoaica iapa, cum se spune. Abia m-am abținut să nu râd și să-i spun: <Bravo, Toaibă!Ă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mâlc. Am trimis trei băieți înainte spre ieșirea din sat, să vadă ce și cum, iar eu cu unul - așa cam pe măsura dumitale, sergentule - îl însoțeam pe neamț... Când am ajuns în liniile noastre, era cam după al doilea cântat al cocoșilor... Întrebarea îi ce au spus cei de la comandament? - a întrebat ofițerul. Doar un „brava”. Dar după atacul de peste o zi, ne-au citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căuta să se convingă că na pierdut sticla cu fiertură de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu un măr al lui Adam pronunțat, pe care-l știam pentru că lucra la cenzură, și lîngă alte două persoane pe care nu le cunoșteam. Masa era În centru, puțin spre dreapta cum intrai. Nu te puteai Înțelege de atîta cîntat, așa că am cerut un gin cu Angostura, pe care l-am dat peste cap ca să-mi scot frigul din oase. Chiar că era aglomerație și toată lumea era veselă - poate că oamenii erau puțin prea veseli de la lichiorul catalan pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]