2,562 matches
-
ea, de ce să nu mă uit, dacă era în parohia mea. În pungă, un pachet într-un tișlaifăr de-ăsta folcloric, da’ nu cu specific din zonă. Mai mult ardelenesc sau oșenesc, ceva în felul ăsta, cu dungi. Și-n cârpă, un alt pachet, în hârtii de ziar. Scânteia, 28 octombrie 1985. Țin minte ca acu’ toate astea, că prea au fost de pomină. Noi eram în nouăștrei. Deci ziar vechi, ceaușist. Îl desfac, era legat cu scoci gros, verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a ostoit rănile care au înroșit pânza. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mult de un creion, ai s-auzi de mine. — La ordinele dumneavoastră. Aveți cuvîntul meu că azi nu voi ridica nici măcar o bănuială. Fără să mai stea pe gînduri, Fermín Își spuse halatul albastru și se Înarmă cu o cîrpă și o sticlă de alcool, cu care se instală În spatele tejghelei, În intenția de la face ca noi copertele și cotoarele celor cincisprezece exemplare uzate care ne sosiseră În dimineața aceea dintr-un titlu foarte căutat, Tricornul: Povestea Jandarmeriei În versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care merită efortul să-l vizitezi. — TÎrfele? — Nu. TÎrfe sîntem cu toții, mai devreme sau mai tîrziu. Eu vreau să zic oamenii buni la inimă. Și nu te uita așa la mine. Pe mine nunțile mă Înmoaie ca pe-o cîrpă. Am rămas acolo, În brațele acelei liniști ciudate, catalogînd reflexe pe apă. În scurt timp, zorii presărară chihlimbar pe cer, iar Barcelona se aprinse de lumină. Se auziră În depărtare clopotele de la bazilica Santa María del Mar, care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apucă degetul de la piciorul stâng și, ungându-l cu iod, Îl apăsă pe formularul pe care i-l Întinsese Între timp sub tălpi. Stomatologul dădu să se Împotrivească, dar simțurile nu-l mai ascultau. Picioarele i se făcuseră ca de cârpă. „Acum totu-i În ordine”, Îl informă acela, „așa că vom putea trece la treabă... Putem Începe sau v-ați răzgândit?” Noimann nu se răzgândise, deși, la drept vorbind, amprenta pe care o pusese pe formularul prezentat de medic Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
revedere. Pe curând...” Medicul aruncă o privire În direcția vocii, dar deja era prea târziu. Profitând de o clipă de neatenție, arătarea de jos, adunându-și forțele, se puse, cum se spune, pe picioare. Acum grămada de piele și de cârpe deschisese ușa și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l preia cealaltă, aducându-l În stadiu de fetus, pentru a dispărea cu el În hău și a se Întoarce de acolo cu un alt Oliver, lipsit cu totul de vlagă, și pentru a-l lepăda apoi, ca pe o cârpă, noaptea, sub un pat străin. Nu, astfel de evenimente trebuiau evitate cu orice preț. Masterandul știa ce-i poate pielea. Sub ochii săi, femeia, toată numai zâmbet, toată numai ochi, jucându-se cu cei șapte pisoi pe care cineva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai e loc,to’ar’șu pedagog!“ Atunci pune mâna și desfund-o și pe urmă te speli“. Doi Într-un pat care Încă mai dorm. Grințu dând jos pătura de pe ei și descoperindu-i Îmbrățișați. „Luați imediat teul și cârpele și spălați scările! Când ați terminat, mă chemați!“ Impuls suplimentar cu piciorul În fund ultimului care iese pe ușă. „Ia uite-i, mă, și p’ăștia! Păi, ce, bă, vă credeți acasă la voi?“ Un chiștoc de țigară strivit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
metalic. „Cine a fumat, bă, aici? Dacă vă prind, v-o bag pe gât, să știți!“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog, poate a adus-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă, Măndele, ai? Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun să speli și geamurile.“ „A, nu, nu mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În camera pedagogului. Hai, fuga!“ Lunganul pleacă bucuros că a scăpat cu numai atât, iar Măndel Încântat că nu trebuie să facă singur curățenie. Grințu Își Închipuie că această parte a scenariului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și fetele din alte sate nu se Înrudesc niciodată. „Trifu l-o vândut pe Horea!“ (Ei, bine, cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i ăla perghelu și, iată Încă o dovadă că tot ce se spunea acolo avea ca destinatari tocmai pe băieții ăștia mai tineri, omul din fața focului face paranteză și le descrie un joc uitat. Un joc cu o minge de cârpă și cu toți jucătorii dispuși pe un cerc, cu unul dintre ei, aflat În mijloc, Încercând să recupereze mingea pe care ceilalți și-o pasează pe deasupra cercului, prinzându-o și căutând apoi să țintească un jucător din echipa adversă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strici cazanul? Îi arde imediat două palme seci numitului Tudor, care-i totuși mai În vârstă decât el, și pune mâna pe crengi să scoată focul de sub cazan. Ceilalți nu mai râd. Gavrilă varsă apă pe foc și ia o cârpă să desfacă țeava fierbinte de cupru din lăcașul ei de deasupra cazanului. Aburi tari de alcool se răspândesc prin Încăpere și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă spusese adevărul și nu mă culcasem cu el Într-o stare de toropeală și slăbiciune. Victoria a durat cu totul patruzeci de minute, timp În care am sărit Într-un taxi, am alergat acasă, m-am spălat cu o cârpă În chiuveta de la baie și m-am dat cu o cantitate considerabilă de deodorant la subraț, de pudră pentru bebeluși pe pielea capului și de cremă prin celelalte părți. Am alergat prin casă În căutarea unor haine curate și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei - s-a auzit același glas. ― Uite căăă... nu a fost așa. ― Nu te cred și pace. ― Păi cum să se întâmple ce crezi dumneata, dacă abia s-a stins zgomotul ușii trântite, că hangița a ieșit cu mătură și cârpă, ca să facă curat în încăpere. De fapt, mai mult se prefăcea, fiindcă privirea îi fugea mereu spre lotru. ― Halal bărbat! Să n-o altoiască pe șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și vinețeala cuprinseseră și o bună parte din piept și spate. Începuse să urce spre cap... „Dacă moare? Doamne! Ce facem, Petruță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și vinețeala cuprinseseră și o bună parte din piept și spate. Începuse să urce spre cap... „Dacă moare? Doamne! Ce facem, Petruță? Ce o fi pățit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu el. — Când l-ai văzut ultima oară? — Noap’ trecută. — La ultimul spectacol al orchestrei? Gura barmanului desena un zâmbet strâns. Danny înțelese că „orchestră” era un termen de ageamiu. — Ți-am pus o întrebare. Tipul șterse barul cu o cârpă. — Nu cred. La miezu’ nopții mi-amintesc că era. Sultanii au mai cântat vreo două noap’ trecută, ca de Anu’ Nou. Danny remarcă un raft cu sticle de whiskey fără etichete. — Cheamă-l pe manager. Barmanul apăsă un buton de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grei și lipicioși și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de autopsie fierbinți, scoase din sterilizator, Janice Modine, un Oldsmobile din ’39 legănându-se pe suspensii, o privire înăuntru, Tim trăgându-i-o lui Roxy Beausoleil, o cârpă îmbibată în eter la nasul ei, ca fata să chicotească și să pretindă că îi place. Danny se smulse din starea respectivă, iar ochii i se deschiseră în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone se reducea acum la scăfârlie, singura parte din el care încă nu era cârpă. Scutură capul, îl răsuci, își împinse bărbia înainte și înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf inventat, care s-ar fi întâmplat, chipurile, la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe el, și pe căcatul ăla al lui de cobai jidan... Se opri când Audrey începu să plângă și încercă să spună ceva. O mângâie pe păr, aplecându-se ca s-o audă mai bine, și se pleoști ca o cârpă când auzi: — Și eu te iubesc. *** Au făcut dragoste pe podeaua din sala cu mobila la reduceri și în dormitor și sub duș, unde Buzz a ajuns să smulgă perdeaua, iar Audrey a recunoscut că se zgârcise și la instalațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă, iar mâna cu pistolul îi tremura. Ascultă atent, dar nu auzi nimic - doar pe sine. Examină strada, căutând posibile căi de scăpare, și văzu cam o duzină de intrări în curțile din spate ale caselor și un fundal cu munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]