2,510 matches
-
lui devenea important. - Că se apropie o lumină. Că Alexandru nu poate păți nimic. Că o energie necunoscută, venită de departe, schimbă soarta acestui război. Că eu sunt parte din această minune. Numai că nu știu cum. - Vei afla... murmură Erina, uluită. - Călărețul acela... spune-mi ce face... - A trecut printre spahii. Sfidează vântul. - Cum arată? - Nu știu. E departe. Uniformă, turban. Nu... Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate tunica de achingiu... rămâne În cămașă albă... - Renunță la Însemnele puterii Semilunei? Ești sigură? - Da! Trage frâul... calul se cabrează, ridică picioarele din față... călărețul se uită spre dreapta, unde e trupul lui Amir... spre stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre Alexandru... calul e extraordinar... aleargă ca o săgeată... celălalt cal lângă el... - Îți știu pasiunea pentru cai. Spune-mi despre oameni. - Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa, iar gestul acela fu singurul care putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
explicații. - A explodat totul... absolut totul... focul care s-a văzut mai devreme... Mahomed Înțelese. Intrase În joc o forță de care nu ținuse seama. Marele Maestru al Cuceritorilor. Omul care făcea minuni. - Rezervele de spahii, cei cinci mii de călăreți, să intre În dispozitiv de luptă! - Luminăția ta... praf suntem sub tălpile tale... iertare pentru vestea rea... rezervele de spahii au fost masacrate... mulți au fost tăiați de sabie... mulți au murit Înăbușiți de ceață... ceața era ucigașă... Mahomed rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lipi fruntea de pământ, dar Alexandru observă că umerii i se zguduie Încet de plâns. - Uzjun... ridică-te... știu ce vrei... dă semnalul! Și lasă moartea să cuprindă aceste locuri. Bătrânul se ridică, mulțumind din priviri. Ridică ambele brațe spre călăreții mongoli și apoi le depărtă Încet. Din cercul care se rotea izbucni o chemare lungă și aspră. Apoi se repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu intraseră În luptă. La două secunde, o altă lansare porni, de data aceasta pe două laturi, distrugând flancurile spahiilor care Încercau să Încercuiască războinicii conduși de Marele Maestru. Mongolii răsturnaseră un Întreg regiment de spahii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cobora spre dealurile Sucevei, cucerind pas cu pas prima ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată, dar contraatacul era ucigător. Pe flancuri, prin păduri, direct asupra voievodului. Ștefănel și Alexandru ieșiră primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a istoriei țărilor lor: eliberarea. Dar această imagine era infinit mai puțin grăitoare decât o alta, un detaliu pe care, dacă aș fi avut talent de pictor, aș fi pictat-o. Odată cu deschiderea porților, pe pod ieși o coloană de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mânânce, când pe drumul care cobora din pădure se auzi tropot de cal. Erau doar doi, poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând cu același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu”. Ceea ce, deja, este o mărturisire. Căci fiecare din noi visează o Întoarcere spectaculoasă la ceea ce visase, copil fiind, să devină. Mabu este una din pozițiile cele mai frecvente În antrenamentele călugărilor de la templul Shaolin. Ea se mai numește „poziția călărețului”. Tehnici de respirație profundă, care au menirea de a schimba „aerul vechi” al nopții cu „aerul nou” al zilei care Începe. Zonă abdominală situată sub ombilic, considerată drept izvor al energiei. PAGE FILENAME \p D:\carti operare\Aparatorii 2\aparatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zorobabel, dregătorul lui Iuda, și spune: Voi clătina cerurile și pămîntul; 22. voi răsturna scaunul de domnie al împărățiilor, voi nimici puterea împărățiilor neamurilor, voi răsturna și carăle de război și pe cei ce se suie în ele; caii și călăreții lor vor fi trîntiți la pămînt, și unul va pieri ucis de sabia altuia. 23. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Șealtiel, robul Meu, - zice Domnul, - te voi lua și te voi păstra ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
pună mîna pe locuințe care nu sunt ale lui. 7. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi iese dreptul și mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai iuți decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, și strînge prinși de război ca nisipul. 10. Își bate joc de împărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura a mai slăbit în intensitate. Deasupra capului călărețului, cerul e plin de nori negri, încărcați de povara musonului care va începe curând. Numai de s-ar porni odată. Forrester a venit prin părțile acestea tocmai pentru că sunt lipsite de vegetație. Înapoi la baza militară, așezat în veranda bungaloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alerge înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita epuizării și ceilalți călăreți rămăseseră cu mult în urmă, numai atunci se întorcea animalul să atace și abia avea timp să lase în jos sulița și s-o îndrepte spre țintă, exact în locul acela vulnerabil, deasupra umărului, simțind deodată cum i se scutură tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sosirea lui El Hajj Idris Abd’Allahi, care, deși supusul lui Dumnezeu, este stăpânul de drept al tuturor câmpiilor dinspre nordul și estul râului, cât poate acoperi cineva în fuga calului în zece zile de mers. Suita emirului este impresionantă. Călăreții sunt îmbrăcați în veșminte indigo, urmați de o escortă de gărzi trase în zale, care-l înconjoară pe emir și suita acestuia, plini de splendoare în minunate ținute alb și auriu. Profesorul, care în absența lui Short se reprezintă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai fi. 3. Arde focul înaintea lui și pîlpîie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și după el este un pustiu sterp: nimic nu scapă. 4. Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură popoarele înaintea lor, toate fețele îngălbenesc. 7. Aleargă ca niște războinici, se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15. Cel ce mînuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, și călărețul nu-și va scăpa viața; 16. iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul." $3 1. Ascultați cuvîntul acesta, pe care-l rostește Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
solilor tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să spună o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]