1,435 matches
-
xxx plac caii Asmahan: Îmi plac caii, da Yolanda: Mai demult [am călărit] Asmahan: [I-am spus] soțului meu vreau să merg undeva și să... dar n-a știut și vreau să merg [xxx] Doai: [Dar ai] călărit vreodată? [Ai călărit vreodată?] Jack: [E un loc] Asmahan: Nu, mi-ar plăcea] Yolanda: Am călărit o dată (traducerea mea, după FitzGerald, 2003, pp. 115-116) Se observa că vorbitorul nativ produce enunțuri elaborate, complexe, clare, își reține replica atunci când este întrerupt, nu întrerupe. Se
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Asmahan: [I-am spus] soțului meu vreau să merg undeva și să... dar n-a știut și vreau să merg [xxx] Doai: [Dar ai] călărit vreodată? [Ai călărit vreodată?] Jack: [E un loc] Asmahan: Nu, mi-ar plăcea] Yolanda: Am călărit o dată (traducerea mea, după FitzGerald, 2003, pp. 115-116) Se observa că vorbitorul nativ produce enunțuri elaborate, complexe, clare, își reține replica atunci când este întrerupt, nu întrerupe. Se observă cum Doai tinde să reflecte discursul interlocutorului, ca formă de colaborare comunicativă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acasă; ager; aleargă; alergat; n-am; amar; an; animal blînd; animal drag; animal inteligent; animal mare; animal preferat; animalul meu preferat; apă; atracție; nu avem; bălan; boală; bogăție; boier; bucurie; cabalin; cabaline; cabană; căluț; capră; caretă; carne; căsuță; cavaler; a călări; căluț; cămilă; cărare; căruțe; cîine; cîmpie; compasiune; copil; credincios; cuminte; curea; de cursă; de curse; deltă; demn; deplasare; devotat; dinte; dîrzenie; dragoste; drum; drum lung; duce; durere; dus; echitații; educație; eleganță; eu; ezitare; fălnicie; femei; fermă; fidelitate; fin; frică; fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
el... Ea 1: Te-am visat de mai multe ori... ultima oară erai parcă pe un cal frumos și tu... cu pletele în vînt... El 1: Eu sînt calul... chiar așa... eu sînt calul și tot eu și călărețul... mă călăresc pe mine însumi... Ea 1: Nu mi-ai mai citit nici o poezie în ultimul timp... El 1: Așa-i că mă pricep la dezlegat vise? Ea 1: Mi-e dor să te țin în brațe. El 1: El este pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plecări, de dorul de libertate ("Călătorie"). Observăm o confuzie a regnurilor menită să creeze un conținut sufletesc, o realitate psihică specifică. Autorul reușește să transfigureze poetic o stare de exaltare senzorială cu semnificații adânci: astfel, copacii au crescut ca bărbații călări, au la tălpi viță de vie, gleznele din copaci, femeile poartă la gât salbă de struguri, poetul însuși a fost rupt dintr-un strugure. Se evocă obiceiuri stranii de nuntă cu semnificații în moarte. Într-un fel ca la Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cînd a cădea din sfeșnic o lumînare pe urma cuiva, ace luia mare primejdie i se vestește. Privighetoare Despre privighetoare se crede că a fost o femeie bogată care avea niște cîni răi: Togan și Griva. Prunc Pruncii să nu călărească pe cîni, că atunci nu vor crește mari. Să nu treci peste prunci, că atunci nu vor fi oameni mari. Puchină Dacă te uiți nespălat în oglindă, faci puchini*. Pui Nu e bine fata să taie pui, că se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trei sori pe cer, e a sfadă între împărați. Omul care are noroc l-a văzut soarele. (Gh.F.C.) Soarele e un tînăr frumos cu fața strălucitoare, care luminează pămîntul. Umblă zi de zi pe bolta cerului călare. Pînă la prînz călărește un bivol, de la prînz la amiază, un cal și de la amiază pînă sara, un leu. După ce a cinat, la apus, soarele călătorește pe tărîmul celălalt, dar merge pe jos. După alții, drumul de noapte trece prin bolte*, subterane și tainițe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
adorm. Atunci sufletul le zboară către lună. Omul e ca mort. Dacă îl miști, moare, pentru că sufletul, la întoarcere, nu mai știe să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii aduc și eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
amantlâc al unei tinere călugărițe surprinse în flagrant. De-a dreptul insutenabilă este sarcina numitului Masetto: prefăcându-se surdo-mut, acesta este angajat ca grădinar la mânăstire, după care este poftit de măicuțele nărăvite să guste din fructul oprit, să le călărească non-stop. Unitatea povestirilor evocate constă în perimetrul sfânt al mânăstirii unde au loc acte cât se poate de lumești. Sursă inepuizabilă a comicului este tocmai contrastul dintre aparență și esență, dintre afișul de sacralitate și culisele cât se poate de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ce te legeni, Luceafărul, dar și o natură eminesciană: Sara pe deal, Dorința, Mai am un singur dor, Revedere, Luceafărul. Limbajul eminescian valorifică lexicul popular arhaic ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara"), împletește imagini vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între substantive și adjective ("umezi morminte"), forme inversate ale verbelor ("suna-vei"), sintaxa afectivă ("semnelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veniți de la munca pământului, mulți sunt cei care se întorc în pământ înainte de vreme). Până să-și lase pe acolo oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva decenii mai târziu, urmează agricultura; în ce privește progresul tehnic, armata
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele ori puii de scorpion călăresc cai albi. Nici nu ne mai mirăm, astfel, de faptul că pe autorul cărții "nici moartea cu ochii ei stafidii nu ar putea să mă privească în chip"... Referințe critice (selectiv): Călin Cocora, în "Feed Back", nr. 4, 2005; Ciprian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încălecat un "cal tânăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvâcnind, "Fără să observ că, între timp, / Șeaua mea se sprijinea / Doar pe scheletul unui cal, / care, în viteză, se dezmembra, risipindu-se / Și eu continuam să călăresc / Un cal tânăr de aer, / Într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tânăr)78. Completând această idee, a unei solidarități etice cu Generația, același Gheorghe Grigurcu, readuce în prim-planul discuției tematica identică, aflată sub raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Princepele lui E. Barbu într-o sanie trasă de cerbi. Aceștia au coarnele garnisite cu nestemate, uluind Bucureștiul și snobînd supușii. Echitația e o artă pe care personajele de secol XIX și chiar XX o stăpînesc la perfecție. Vitoria Lipan călărește probabil la fel de bine ca Sămădăul Lică al lui Slavici. Acesta e un profesionist al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu să călărească pe cai. O
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
perfecție. Vitoria Lipan călărește probabil la fel de bine ca Sămădăul Lică al lui Slavici. Acesta e un profesionist al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu să călărească pe cai. O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, cîștigînd repetat curse de cai pe hipodromul Capitalei. Idealul unui copil de burghezi la 1900 e să devină maior de roșiori, cavalerist deci, și își
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
Iorga s-a arătat profund dezamăgit de spectacolul jubiliar Povestea neamului unde domnia lui Carol I era înfățișată "printr-o femeie în căruță cu patru cai, ținînd ca pe o tabla coroana, pe cînd cei mai mari domni ai noștri călăresc ca niște jandarmi din garda regală în jurul ciudatului simbol"; în necrologul dedicat lui Caragiale, ca și în cazul altor oameni cari au fost, istoricul îi surprinde cu finețe contradicțiile ce i-au caracterizat personalitatea: "I se recunoștea lucru rar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prinsese și el cu mânele de vatră” ideea de „căpătuire”, de așezare la propria casă, de a avea propria gospodărie, de a fi în sfârșit pe propriile picioare; r. 29 : „doar-doar a încăleca pe nevoie” asemănare cu ideea de a călări, în sensul de stăpânire a unui animal; scăparea de sărăcie; p. 57, r. 2 : „se lua cu treaba și uita de urât” - canalizarea atenției în rezolvarea treburilor cotidiene aduce cu sine, de cele mai multe ori, uitarea, măcar pentru o vreme, a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
frumoase, să fie unsă cam de prea multe ori. Astfel, împreună au făcut întotdeauna casă bună și niciodată, în patru ani, nu s-a putut plînge de ea. Rar a simțit-o pe Lisona atît de supusă; o poseda, o călărea după pofta inimii lui cu întreaga sa voință de stăpîn absolut [...] o trata ca pe un animal dresat în care nu trebuie să ai niciodată încredere. E. Zola, La Bête humaine, Livre de Poche, pp. 114-118 Astfel, în Germinal, numeroase
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tovarășă a lui Băsescu și victimă a lui Tăriceanu, e mai puternică decât turnătoarea Dana. Domnul profesor Dan Voiculescu, contestatar vehement al lui Traian Băsescu și al puterii portocalii în spațiul lăsat liber de un PSD blegit de tot, îl călărește pe securistul Felix. (s.n.) Ca să existe în conștiința publică imaginea răului pricinuit de Securitate, ar trebui să iasă la iveală un număr suficient de victime și mărturii." (7 octombrie 2006, "Gândul", Cristian Tudor Popescu, Securitatea agent electoral) Liviu Antonesei: Eu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cel Mic din Mainz, fratele Conrad din Worms și mulți alții. 55. Fratele Ioan din Pian del Carpine era o persoană corpolentă și mergea călare pe un măgar. Oamenii din acea vreme, datorită noutății Ordinului și a umilinței celui care călărea - după exemplul lui Cristos care a mers călare pe un măgar, și nu pe un cal - aveau un mai mare respect pentru măgar decât îl au astăzi față de persoana miniștrilor, datorită faptului că s-au obișnuit cu vederea fraților. El
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie de prima rață și începu s-o călărească. Titularul, revoltat, probabil, de o asemenea îndrăzneală, se grăbi spre locul faptei. Ajuns acolo, îl apucă pe intrus cu ciocul de moțul capului și încercă să-l dea jos de pe rață. Dar adversarul se ținea bine în șea. Apoi, rățoiul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în preajma lui bărbați după care să-și modeleze felul de a fi, tot printre fuste muierești crescuse, îi avusese doar pe nașul Constantin și pe sfinția sa mitropolitul Theodosie. Ba nu, gândesc cu păcat, cu Barbu frate-meu am învățat să călăresc... Avea maica mare doamna Ilinca un fel al ei de a amesteca vorbele sfinte cu treburile ei pământești de parcă ar fi fost nu doamnă - că doamnă n-a fost niciodată -, ci împărăteasa Bizanțului. Smerenia ei era adevărată, gândea Brâncoveanu, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai aștepți? interveni poruncitor Ștefan. — Să trăiești, iertare, domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]