1,848 matches
-
incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era un om de treabă și, el însuși, un produs al vechii vieți de familie. Neavând "creștere", a trebuit să o înlocuiesc, mai târziu, cu mintea: să judec ce trebuie și ce nu trebuie să fac. Dar mintea e o călăuză nesigură și nu întotdeauna la slujba ei. Creșterea îți dă deprinderea, așa că te porți cum trebuie în chipul cel mai natural, fără sforțare, și în fiecare moment. Mintea însă, uneori te părăsește: nu poți fi atent la infinit. Apoi sforțarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul nostru spre Schrafft. O dublă călăuză - aproape o avangardă de cercetași - care se îndreptau spre sud, pe partea de est a lui Madison Avenue. După ce i-a dat indicații șoferului, locotenentul le-a ajuns din urmă. Sau aproape. Se ținea cu un pas în spatele lor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-a munci, de-a trăi clipe frumoase Împreună, În mod deosebit pentru amintirile fără asemănare ce vor rămâne permanent proaspete În memoria mea. Încă odată, mulțumesc!!” Ropotele de aplauze Îi confirmă,odată mai mult, bucuria de-a fi fost călăuza acestor minunați oameni, de-a trăi În mijlocul lor, de-a se confunda cu ei. Cuprins de o ușoară exaltare, Tony Pavone le strânse mâna la toți silabisind. „Astăzi nu muncește nimeni, fac cinste. Am Încasat banii pe concediu, iar acum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aud. Dacă îi mușcă vreun anaconda și ne trezim implicați într-un afurisit de proces? —Lipitori, eu am o chestie cu lipitorile, a zis Franklin, aproape vorbind singur. Și liliecii. Ți se prind în păr. S-a cutremurat. — Vom avea călăuze, a zis Lois, scoțând de îndată fotografia unui bărbat pe jumătate gol, zâmbind, cu dinții înnegriți. —Drăguț, a murmurat Franklin. — Toată lumea va fi echipată în costumația corespunzătoare. Ca asta. - Lois a arătat spre vesta ei. - O să fie în condiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai fusese devorată de fiarele acelea sălbatice! De câte ori, voind s-o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară să atace un detașament de două sute de călăreți înarmați și să omoare cinci-șase dintre ei înainte de a bate în retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastră. Duceau un mesaj din partea unui senior ale cărui pământuri se aflau la apus de drumul nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se încheie cu demnitate. Am fost nevoit, de cum am ajuns la primele oaze, să înlocuiesc trei cămile bolnave, să reînnoiesc proviziile, să plătesc serviciile a două călăuze care urmau să ne părăsească la Segelmesse, să împart câțiva dirhami soldaților ca să le fac popasul mai plăcut și să-i potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor locului care ne găzduiau, totul folosindu-mă doar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tu hotărăști - Titus se uită la Valerius; glasul lui era hotărât. Pot să merg singur. O să mă duc undeva... Unde ai să te duci? - Valerius își închise traista cu un gest nervos. Nu cunoști ținuturile astea; ai nevoie de o călăuză. Te-ar găsi imediat. Tu nu treci neobservat. Trebuie să te duci cât mai departe cu putință. Valerius oftă. Strânse amuleta în pumn, cu un gest devenit de-acum obișnuit. Alesese să-l ajute pe Titus. Nu se putea abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chiar și împăratul ales de legiuni, care acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
inima în dinți și spuse: Domnule Vultur, încă mai ești hotărât să urci muntele? Vultur-în-Zbor se opri, cu răsuflarea tăiată. — Da, spuse el și era gata să continue, când Virgil îi zise: — în cazul acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată, Vultur-în-Zbor rămase mut de uimire. — Doamna O’Toole, spuse el într-un târziu. Nu cred că se simte prea bine. Dolores O’Toole era încă ascunsă în cufăr când Virgil intră în colibă - singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la el în poală și a răspuns absent la propria-i ghicitoare: — Un irlandez poartă trei prezervative ca să fie sigur, sigur, sigur. în sinea lui s-a gândit: Acum, domnule Jones, hai să vedem dacă ești în stare să fii călăuză. DOUĂZECI Prepelicarul spuse, agitând amenințător un os: — Uite, frățioare. Uite. Uite un os pentru tine. Cuțu, cuțu. E un os foarte special. Osul din K. Ia-l. Vino și îngroapă-l. Prepelicarule, rosti încet Vultur-în-Zbor. Tu ești? Stătea batjocoritoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el însuși. Și tocmai această pierdere de sine era ajungea acum la un moment critic. în plus, mai exista și crucea pe care se părea că de-acum trebuie s-o poarte tot timpul, răspunderea pentru viața lui Virgil, salvatorul, călăuza și prietenul său. Cum oare, se gândi el neliniștit, cum se face că pun în pericol viețile și fericirea tuturor celor pe care-i ating? N-am vrut niciodată să fie așa. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Virgil zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și, aparent, primind răspunsuri. î„Vocea“ gorfului poate fi auzită doar de ființa căreia i se adresează.) își zise: Virgil Jones, ascunzi mai multe decât s-ar părea la prima vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci și Valhalla va cădea odată cu el. Cu un plescăit ușor amuzat din limbă, Virgil arătă căte orașul K. Odată ce Virgil își recăpătase puterile îdeși nu și vigoarea), ascensiunea muntelui nu le mai puse probleme iar acum Vultur-în-Zbor stătea lângă călăuza sa, chiar la marginea coastei împădurite, și își plimba privirea peste o câmpie surprinzător de întinsă. Era ca și cum în versantul Muntelui Calf ar fi fost tăiată o treaptă imensă. Vultur-în-Zbor contempla pentru prima dată adevărata înfățișare a muntelui se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de prea mult timp și trebuia s-o facă. Poate că familiarizarea sa treptată cu felul de viață din K nu-i permitea să o vadă decât rareori pe călăuza lui de până atunci, dar asta nu era o scuză pentru nerecunoștință. Și poate că orașul K nu era locul potrivit... încă mai existau acele întrebări fără răspuns și acea perspectivă de struț asupra lucrurilor. — Trebuie să merg în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întoarse spre dreapta. Șaisprezece pași la dreapta. Se opri. Căsuța cea neagră era în spatele lui, impasibilă. Aici, spuse Virgil Jones. Aici ar trebui să fie. Vultur-în-Zbor închise ochii și-și controlă zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la fel de prost ca Virgil Jones? Acum tonul egal din vocea ei dispăruse, fiind înlocuit de o patimă înspăimântător de intensă. Veninul din vocea femeii ar fi speriat și-un șarpe. — Privește, Vultur-în-Zbor, îi zise ea. Privește-l pe Virgil Jones, călăuza ta și soțul meu, la fel de incompetent în ambele funcții. Mă uit la el și văd un om posedat orbește, ca oricare altul din K. Tu ce vezi? Eu văd un om ce vânează umbre. Tu ce vezi? Vino înăuntru, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin că servitoarea - o frumusețe de abanos Înzestrată cu o privire și o talie care, potrivit cronicilor de societate, provocau tahicardii - era În realitate amanta și călăuza lui Întru plăceri ilicite și inefabile. Calitatea ei de vrăjitoare și făcătoare de farmece venea ca un adaos. Numele ei era Marisela, sau așa o striga Jausá. Prezența și aerul său enigmatic n-au Întîrziat să devină scandalul predilect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a fost cuprins de o atât de cumplită deznădejde, încât își trase sabia din teacă și dădu să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu luptă decât pentru glorie și că-și putea păstra călăuza. Pe când Florismart și Flordelis îi jurau recunoștință veșnică, regele Sacripant i-a ajuns din urmă și râvnind la doamna unuia dintre cavaleri și la armele celuilalt, i-a provocat la luptă. Astolfo se măsură cu el răsturnându-l cât ai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]