1,865 matches
-
am înțeles să o evidențiem prin Moise Ben-Maimon, latinizat Maimonide (1135-1204), cel mai cunoscut și mai influent dintre gânditorii evrei ai Evului Mediu, antemergătorul lui Benedict Baruh Spinoza și al lui Moses Mendelssohn. Opera sa filosofică poartă titlul Dalalat-al Hairin (Călăuza șovăielnicilor) și ea a exercitat o influență covârșitoare asupra mozaismului, căruia a încercat să-i raționalizeze dogmele, asupra mișcării filosofice iudaice, cât și asupra scolasticii medievale. Concepția sa face un pas înainte, respinge dogmatismul steril. Maimonide este un vizionar care
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a ocupat și de restaurarea vechii sinagogi din ghetou, precum și a vechiului cimitir. Este el însuși un exemplu al existenței meandrate a evreului în diaspora. A învățat în Italia, la Școala levantină din Veneția, și chiar dacă știința i-a fost călăuza vieții, Cohen a practicat și comerțul, nevoit să-și asume condiția de supraviețuire a fraților săi. A trăit la Sarajevo, Belgrad, Sofia, Ragusa și în Italia. Opera sa, conținând comentarii biblice de înalt nivel intelectual, precum și un imn închinat lui
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu centrele de cultură ale Apusului. Să conchidem că evreii, aici, ca și în alte părți ale lumii, continuă să fie legați de timp și nu de spațiu. Ei nu sunt sedentari, ci nomazi, iar învățătura le-a fost o călăuză, așa încât niciodată nu s-au mulțumit cu prezentul, ci mereu au văzut, au gândit spre viitor. Valoarea iudaismului trebuie pusă și pe seama înțelegerii mentalităților în mijlocul cărora a evoluat. Pentru homo europaeus venit din estul continentului, el aduce un plus de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
LXXIX: „Despre puterile intelective”, în Între Antichitate și Renaștere, ed. cit., vol. II, pp. 101-102. Octavian Nistor, „Toma din Aquino”, în Între Antichitate și Renaștere, ed. cit., vol. II, p. 50. Ibidem, vol. I, Moise Ben-Maimon, pp. 293-296. Moise Ben-Maimon, Călăuza șovăielnicilor, (Partea a III-a, capitolul XI), în Între Antichitate și Renaștere, ed. cit., vol. I, p. 303. Vezi P.P. Negulescu, op. cit., vol. I, pp. 159-162. Ibidem, p. 163. Dintre operele științifice ale lui N. Causanus amintim: De transmutationis geometricis
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au hotărât că trebuie să plece imediat ca pe înserat să poată ajunge la Jamul Mic. Deci au plătit lui Țăranu datoria cu prisosință și au plecat cu finul lui Cojocaru. în România, la Lățunaș înainte de a ieși din Vârșeț călăuza i-a dus acasă la el. Aici o mizerie înfiorătoare, care i-a impresionat, îngrijorându-i pe ce mâini își dăduseră soarta. Cojocaru le spusese că prietenul lui, Petre Boroancă, vine să-i întâlnească, la marginea satului. Au ajuns la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ne făcea nici o plăcere să-i vedem chipul, căci, în bătaia ei, pe șesul din fața noastră, se putea deosebi orice tufă, orice umbră. După ce am ieșit din sat, am pornit spre răsărit, tăind direct câmpul. În fața noastră străluceau niște lumini. Călăuzele ne-au spus că acolo este Jamul Mare. Noi trebuia să mergem mai întâi în direcția acestei localități, până ce ieșim din zona primejdioasă, apoi să schimbăm drumul spre sud și să mergem paralel cu granița, pentru a ajunge la Lățunaș
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dintr-un sat vecin, la Forotnic, unde să rămână sâmbăta seara și Duminică toată ziua, iar luni dimineață, cu trenul care aduce muncitori la muncă, să plece spre Timișoara. Totul era foarte bine chibzuit, dar a intervenit imponderabilul negativ, de la călăuzele noastre: Boroancă și Cojocarul. Aceștia după ce au luat plata pentru ce făcuseră, în loc să se întoarcă în aceeași noapte acasă, s-au oprit la Jamul Mare într-o cârciumă. Au atras atenția, că erau murdari și s-au așezat la masă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înseamnă tocmai în conformitate cu cifrul secret și cu emergențele acestuia. Aici intervenția autorității pedagogice trebuie să fie strict regulativă și să urmărească un transfer de instrumente, de stări favorizante care doar să predispună, să îndemne cu discreția veritabilă a însoțitorului (a călăuzei) către iminența actului personal asumat. Relația educator-elev înseamnă o constant implicată sarcină a celui de-al doilea de a accepta acest orizont de prilejuri și de a se replia, în reacție, pe sine în vederea deprinderii și dobândirii de abilități. Reflexivitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care stă la rădăcina actului (adică tot ce ține de planul motivațional, de universul decizional sau de teritoriul regulativ al scopurilor individuale). Prin această înțelepciune pre-aplicativă și prin știința de sine pe care o degajă, ea este ghid către bine, călăuză în universul complex al realității (pe care îl ordonează cu o rigurozitate conformă cu standardul nivelului de evoluție pe care se află). Ea aduce o amprentă tehnic- metodologică personală în exercitarea rațională generală, care contrastează cu maniera devenită clasică de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
completitudine, regăsindu-se împlinită și înnoită din toate perspectivele, adică aflându-și articularea destinală care o leagă de firul conducător general al unei vieți. Apoi, rolul conștiinței de sine individuale devine social, transgresează daimonul și oglinda pentru asumarea destinului de călăuză spirituală și elaborarea unei științe etice izvorâte din generalizarea concluziilor trase în urma aventurii individuale. Prin puterea pildei și prin rezervorul infinit de asemănare care este faptul comunitar dintotdeauna, figura percutantă și remarcată a excelenței în etică își diseminează benefica influență
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de eșecurile pe care le-a cunoscut drumul său din 1912 încoace, cînd era student la Universitatea din București. Facultatea de teologie a fost prima și marea sa decepție. Nu aflase acolo nici un maestru al spiritului, cum nu descoperise vreo călăuză spirituală nici la celelalte facultăți bucureștene: filosoful Constantin Rădulescu-Motru se ocupa cu estetica și psihologia, Petre P. Negulescu studia Renașterea, în vreme ce Vasile Pârvan și Mihail Dragomirescu se îndeletniceau, și ei, cu altceva. Era interesat însă și încîntat în acea vreme
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
primul an de facultate. Lecturile sale filosofice, făcute poate fără sistem, îl nemulțumeau și îl incitau la reflecție. Tînărul de 18 ani aduna în sine încet-încet un protest robust împotriva "maeștrilor" gîndirii. Neinițiatul Cioran refuza cu impertinență discretă aproape orice călăuză. Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe tot și pe toate un stăpîn față de care este cum nu se poate de obedient este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului. Cioran începe de acum un exercițiu de nesupunere divină
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și atunci cînd vehiculul Puterii este imaginea filmată și televizată. Iar disecție pe cuvînt și pe imagine va trebui să facă, desigur, adevăratul intelectual. El trebuie să fie cerberul care stă la intrarea în cuvînt, de el avem nevoie drept călăuză în labirintul Minotaurului Puterii. Individualitatea și cuvîntul, acestea sînt universurile pe care Puterea le poate manipula în fel și chip. Însă intelectualii pot continua acea deconstrucție a subiectului, a acelui producător de sens, a celui supus puterilor anonime ale discursului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o altă pondere", ceea ce modifică "structura filozofiei" și "raportul dintre părțile ei". Ca urmare a acestei restructurări este redefinit și conceptul de "filozofie". Accentul cade acum pe funcția ei normativă (potrivit lui Cicero, de pildă, filozofia este "povățuitoarea vieții, născocitoarea legilor, călăuza către orice virtute"). Ea devine un fel de "constituție a vieții", fără a mai fi "o simplă teorie" (s.n.). De aceea se preferă acum utilizarea termenului de "înțelepciune" pentru a desemna filozofia. Însă dincolo de aceste diferențieri, Dilthey remarcă faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezvălui aceste sensuri subtile. Putem lua ca punct de sprijin pentru interpretarea noastră o aserțiune esențială a lui Platon: Hosper pateres tQs sophías eisin kai hegemónes ( (Wsper patere" thv" sofía" eisin kai h(gemóne") - „șCei vechiț sunt părinții înțelepciunii și călăuzele umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi, precum Thales. În ciuda legendei despre izgonirea poeților din Polisul ideal închipuit de el în Politeia, Platon nu putea ignora o cutumă milenară. Peste veacuri, un Heraclit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de studiu? Aflasem din unele trimiteri găsite în reviste de filosofie că modul de gândire al lui Husserl fusese determinat de Franz Bretano. Iar disertația acestuia din urmă Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (1862) era, începând din 1907, călăuza mea în încercările neajutorate de a pătrunde în filosofie. Eram preocupat, într-un mod destul de vag, de întrebarea: dacă ființarea este spusă în semnificații multiple, atunci care este semnificația întemeietoare, conducătoare? Ce înseamnă ființa? ș...ț Speram ca Cercetările logice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plănuiește să-l aducă pe uriașul orb, Zahei. Ca un Quasimodo eșuat în tabăra nepotolită a "azilanților" lumii, încoronat, acela, ca Roi des Fous, Zahei pătrunde, obligat de șiretenia lui Panteră, în gura căscată a infernului. Naivitatea sa și malversațiunile călăuzei, capitularea imediată în mîinile escrocului amintesc de păpușa de lemn și tovarășii ei de drum. În planurile lui, Panteră îl vede pe Zahei storcînd lacrimile și compasiunea, dar și buzunarele milostivilor. Înfățișarea uriașului, venit ca dintr-o altă lume, trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
monarhiei franceze. Marea schismă din Occident (1378-1417), care la un moment dat a prilejuit de-a dreptul înfruntarea dintre trei papi, a fost dovada că monarhiile naționale doreau un papă care să fie instrument la mâna lor și nu o călăuză a creștinității. Odată depășită schisma prin alegerea lui Martin V (1417) la conciliul de la Konstanz, s-a impus, pentru o scurtă perioadă de timp, teoria conciliară, care susținea supremația consiliului episcopilor chiar asupra papei însuși. "Captivitatea de la Avignon", marea schismă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
plăceri și ține loc tuturor iluziilor pierdute" (Voltaire). Dorința de succes și perfecțiune în muncă poate fi contracarată de nereușită, generatoare a sentimentelor de inferioritate și de umilință. Aceste eventualități pot facilita descoperirea că nu totdeauna intenția și ambiția reprezintă călăuze bune în muncă și în viață. Înțelegând eșecul, chiar recunoscându-i necesitatea, putem înțelege care ne sunt limitele, să ne apărăm, să revenim. Cea mai mare parte a muncii nu este creativă, ci obișnuită repetitivă. Igor Stravinski, renumitul compozitor, era
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
urmată de alte culegeri de poezii, de volume de proză, însemnări de călătorie și memorialistică, pamflete, versuri pentru copii, eseistică și publicistică. A tradus din Benedetto Croce, Jean-Paul Sartre, Fausta Cialente ș.a., unele semnate T. Dumitru. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Călăuza bibliotecarului”, „Glasul patriei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Lumea”, „Romanian Books”, „Revue roumaine” ș.a. Primul volum de versuri al lui T. reunește notații lirice, caligrafii, miniaturi, confesiuni, în care palpitul unei sensibilități delicate e traversat - adesea ca de un fir subțire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
izvoare miraculoase din Serbia sau Bulgaria se pot găsi, de exemplu, într-un album bogat ilustrat care retrasează complicatul traseu avut de moaștele Sfintei Parascheva înainte de a fi aduse la Iași de către Vasile Lupu, editat de Petru Sidoreac, Sfânta Parascheva, călăuza pelerinilor (Sidoreac, 2000). Orice căutare rapidă pe Internet a combinației „Sfânta Parascheva + Balcani” are ca rezultat mai multe site-uri turistice care propun excursii pe valea râului Tempi, Grecia, acolo unde se află o mănăstire renumită închinată Sfintei Parascheva (Aghia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu deosebirea că această călătorie nu duce nici spre casă, nici spre paradis, ci spre degradare și spre ultimele cercuri ale infernului. Autorul își construiește traseul călătoriei în lumea infernului concentraționar după modelul periplului dantesc în infern, luându-și drept călăuză diferite personaje care guvernează această lume: "Acum, Virgiliul nostru va fi sârguincioasa discipolă a lui Vîșinski, Ida Averbah"231. În prezentarea pe care o face condițiilor în care s-a construit canalul Moscova Volga (Volgokanal), Soljenițîn amintește principiile enunțate de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Baltică, realizat de treizeci și șase de scriitori și coordonat de Gorki, în care este elogiată aceeași reeducare prin muncă. Soljenițîn citește și interpretează cele două cărți care prezintă, în stil propagandistic, grandioasele proiecte staliniste, devenind, la rândul lui, o călăuză pentru cititorii neinițiați. Nu lipsește nici invocația solemnă specifică epopeii, chiar dacă la Soljenițîn aceasta ia o formă ironică, constituind introducerea prezentării unei categorii de deținuți pe care scriitorul îi disprețuiește profund, și anume deținuții de drept comun ("borfașii"), cei care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
grecii au interpretat atributele și prestigiile arhaice ale lui Hermes într-un sens mai profund. El guvernează drumurile, pentru că merge cu mare iuțeală (are "sandale de aur") și nu se rătăcește noaptea pentru că știe bine drumul. De aceea, el este călăuza și protectorul turmelor și patronul hoților, în același timp. Din același motiv el a devenit și mesager al zeilor. Probabil că aceleași atribute i-au permis lui Hermes să devină psihopomp: el călăuzește morții în lumea de dincolo pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o linie de apărare, deci să te bazezi pe "ortodoxie" și să-i alungi pe eretici, să-l opui pe "noi" lui "ceilalți" ca să fixezi bine terenul și să atenuezi impactul. Freud, savantul, se transforma sau se lăsa transformat în călăuză, erou sau mag; devenea, în același timp, Hristos și Sfîntul Pavel, Întruparea Verbului și generalissimul recunoașterii sale. Lucrul freudian este dintr-o dată învestit de fondator cu funcția de cauză, "care trebuie să cîștige și mai mult teren ca să nu-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]