1,131 matches
-
se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o femeie uscată. - A’ fi mas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un an-doi, reparându-l, oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare de plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și coșul de papură; În căldare să-l pui - nu-ncape; să te-ntorci acasă numai cu el, unu?, oricât de mare, nu-i păcat să-i lași pe ceilalți celorlalți? ; ori, mai rău: nimăruia? Și-atunci unde pui peștele prins - după ce l-ai stăpânit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a spus că ne va păstra pâslari când va face aprovizionarea cu mărfuri a prăvăliei. Ulitia l-a rugat să ne facă rost și de vreo blană de oaie sau de ren, de lână, ață și ac, un foarfece, o căldare... Axel a dat din cap aprobator și ne-a întrebat dacă mai avem bani. Da, mai avem patruzeci de ruble", l-a asigurat Ulitia. Cu banii ăștia poate vă fac rost și de o pușcă, dar este periculos, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vii peste șase luni și să faci aceeași fotografie. Cînd le compari îți dai seama că aproape nimic nu mai e la locul lui. Pămîntul se ondulează și toate aceste unde sunt capabile să deplaseze pietre mari cît o căldare, iar cactușii cresc și împing și ei pietrele din jur... Ca să nu mai spun că uneori pietrele mari se sfărîmă și atunci pe fotografia a doua apar, în locul unor blocuri pe care le credeai veșnice, grupuri de pietre care au
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la rațe... Creștea cîte-o suta, lua pe ele o sută de poli, ca să cumpere o sută de metri de pânză... I se chirciseră, erau crăpate, urzicate de hrănitoarea iarbă, arse de focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebă el brusc și m-am grăbit să zic "da". Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemînă într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. ― Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
personalul. Tata zise mai departe: - Fiindcă n-ai vrut să înveți carte, m-am gândit, la început, că legătoria de cărți nu e un meșteșug prea greu de învățat. - Femeia patronului, continuai ca să mă apăr, mi-a dat în primire căldările cu clei. Stăteam toată ziua în picioare în fața godinului încins. Duhoarea cleiului topit m-a făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Grigorie cuvântul lui Dumnedzău și Ioan cu rostul de aur, din târgu din Iași, (Trei Ierarhi n.n), cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale dinspre Bahluiu, să hie în pace de camănă și alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul păcătos “velniță” - avea case și “Matei vel cămăraș”, case care probabil îi prisoseau și... Amănunte aflăm din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Iași, am povestit inginerei Aglăița Vasilos, care avea drum spre România, de acest drum pe care aș vrea să-l fac. Pe loc a spus că vrea să meargă, ulterior a mai vorbit cu alte două persoane pe nume Valentina Căldare, inginer la Fabrica de țigarete din Chișinău și soțul acesteia, pictorul Eugen Căldare, care au vrut să formăm un grup și să facem acest drum de suflet, în memoria regretaților artiști, la un an de la “nelămurita moarte”, așa cum a numit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
drum pe care aș vrea să-l fac. Pe loc a spus că vrea să meargă, ulterior a mai vorbit cu alte două persoane pe nume Valentina Căldare, inginer la Fabrica de țigarete din Chișinău și soțul acesteia, pictorul Eugen Căldare, care au vrut să formăm un grup și să facem acest drum de suflet, în memoria regretaților artiști, la un an de la “nelămurita moarte”, așa cum a numit-o tatăl Doinei. Am obținut aprobări de la unitățile de grăniceri din Iași și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Acest drum de suflet făcut de noi, pe jos, de la Iași la Chișinău, a fost plin de o mare încărcătură sufletească, pentru noi, cei patru călători. Pe tot parcursul aveam să constat o continuă neliniște a soților Valentina și Eugen Căldare. Ei ne-au mărturisit că spaima o au din copilărie, de când au fost deportați, împreună cu părinții lor, în Siberia, de către Stalin și slugile lui, pentru vina de a fi români. SIMPOZIONUL „ILIE ILAȘCU” -18-19, iulie 1998, Iași În vara anului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
conservat. Celelalte două aviatoare, văzând ce condiții meteorologice sunt, s-au întors. Stela însă a continuat... În față avea un lanț muntos, de care trebuia să treacă. A luat ceva altitudine, coborând apoi într-o depresiune care semăna cu o căldare. Ploaia era așa de deasă, încât apa care cădea, aproape vertical, forma o pânză semănând cu o ceață groasă. Avionul, cu motorul turat la maximum, nu reușea totuși să urce. Roțile (care la RWD 13 nu sunt escamotabile) aproape că
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor. Și când se-ntorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și Fariseii și Cărturarii l-au întrebat: "Pentru ce nu țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?" Și Iisus le-a răspuns: "Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Poporul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]