1,472 matches
-
venirea în Transilvania ca episcop, a refuzat să participe (așa cum va respinge bustul cadou făcut de preoții brașoveni, împotrivindu-se astfel cultului personalității), retrăgându-se la Rășinari, unde va și muri pe 28 iunie 1873. Este înmormântat doar în haina călugărească, in cripta sa de la Rășinari, fără predică și fast, oficiant fiind doar duhovnicul său. http://ziuadecj.realitatea.net/religie/mitropolitul-andrei-saguna---140-de-ani-de-la-nasterea-in-vesnicie--113030.html
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
mai 1641, dar și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în memoria vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Tradiția budistă Sarvastivada identifică schisma în vremurile regelui Așoka (268-234 î.Hr.), în timp ce Mahasanghika susține că aceasta a fost provocată mult mai târziu, în jurul anului 100 î.Hr. Cert este că principalele cauze ale rupturii au fost divergențele de percepere a regulilor călugărești. Astfel comunitatea s-a împărțit în două fracțiuni: sthaviravadini (theravadini) sau cei care se considerau ortodocși și loiali vechilor norme riguruase legate de învățăturile lui Buddha și mahăsănghikași (partizani ai școlii Mahăsănghika), care abordau o viziune liberală și permisivă asupra
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
la Ocna Dej, la Jula și la Ciumăfaia. La vârsta de 11 ani a trecut la iezuiții din Cluj. De la Cluj a plecat la Blaj, fiind novice-monah. La Blaj l-a avut profesor de gramatică pe Petru Iacob. Întrucât regulile călugărești cerute de Atanasie Rednic erau prea aspre, nu a depus "vot de călugăr". A plecat la reședința iezuiților din Odorheiu Secuiesc, unde a fost administrator între 1765-1769, iar de acolos s-a întors la Blaj, în calitate de administrator al mănăstirii, unde
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
lavabil pentru industria textilă, a compoziției pentru spălarea lânii brute și a procedeului pentru tratarea fibrelor de viscoză, respectiv de poliamidă. După absolvirea facultății, rămâne pentru doi ani în județul Prahova, mai întâi ca inginer în cadrul Companiei de Producție - Valea Călugărească (1971 - 1972), apoi inginer în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări în Rafinărie și Petrochimie - Ploiești (1972 - 1973). În 1973 devine Cercetător științific și Șef al Laboratorului „Sinteze produse chimice” în cadrul Institutului de Cercetări Textile - București. Între 1990 și 1993 ocupă
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
tratatele majore de morală creștină. Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia. Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul "Ioannes Gerson", din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de "Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Sf. Brigita (n. 1303, Finstad, d. 23 iulie 1373, Roma) a fost o călugăriță suedeză, întemeietoare de ordin călugăresc, sfântă. S-a născut în Suedia, la Finstad, în apropiere de Uppsala, în anul 1303, într-o familie de nobili (Folkunger). Căsătorită de timpuriu cu nobilul Ulf Gudmarsson, a avut opt copii (dintre care Sf. Ecaterina a Suediei), pe care
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]
-
intrat în Ordinul al treilea al Sfântului Francisc, iar după moartea soțului, pe care l-a iubit foarte mult, a dus o viață ascetică, rămânând totuși în mijlocul lumii. Cu ajutorul regelui Suediei a întemeiat apoi, în 1346, la Vadstena, un Ordin călugăresc (al "Brigitinelor"), numit și "Ordinul Răscumpărătorului", deoarece se spune că Isus Cristos însuși i-ar fi dictat, cuvânt cu cuvânt, Sfintei Brigita, regula noului ordin și indicațiile pentru construcția bisericii. Noul ordin a avut mare importanță în viața religioasă și
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]
-
dintre instituirea originală și instituționalizarea ei, pentru urmașii lui Francisc, a fost destul de dificilă și nu fără pericole și riscuri. Cu destulă trudă și în parte dezamăgiri s-a ajuns la codificarea așa-zisei "Regula bullata", inspirată din tradiția ordinelor călugărești, care regulă a fost confirmată de papa Honoriu al III-lea în 1223. Cu circa zece sau unsprezece ani în urmă, cu colaborarea Clarei fusese înființat un grup feminin franciscan (clarisele) și mai apoi, în 1221, al Treilea Ordin Franciscan
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
protestante și comunității evreiești. La 1900, puțini francezi se considerau sau se comportau ca niște practicanți catolici. Învățământul a fost laicizat. În urma afacerii Dreyfus, a fost pornită o nouă ofensivă anticlericală după o perioada liniștită. S-a pus problema ordinelor călugărești și congregațiilor de călugărițe, iar pe baza legii din 1901, trebuiau să-și depună cererile pentru a fi recunoscute și a reintră în legalitate. În 1902 s-au organizat noi alegeri, câștigate de o coaliție electorală de stânga condusă de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
În 1902 s-au organizat noi alegeri, câștigate de o coaliție electorală de stânga condusă de Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia să elaboreze o lege privind separarea bisericilor de stat. Aristide Briand a inițiat legea care a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
este una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviței la o distanță de circa 15 km de comuna Vama. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]
-
de exfolieri ale picturii în anumite zone. Mănăstirea Plătărești este o mănăstire eparhială ținând de chiriarhul locului, Arhiepiscopul Sloboziei și Călărașilor. În mănăstire se desfășoară viață de obște, slujbele fiind săvârșite de viețuitoarele mănăstirii și de preotul slujitor, după rânduiala călugărească: cele 7 Laude zilnic și Sfânta Liturghie, în 5 zile din săptămână. Mănăstirea are 7 maici (în 2013) sub conducerea maicii starețe, stavrofora Varvara Arnăutu. Biserica servește și ca biserică de parohie pentru parohia Plătărești, fiind inițiate demersurile pentru construcția
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pomeniți Ioan și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care nu, din nefericire, nu avem, încă, informații documentare sigure. Sunt pomeniți, apoi, „arhimandriții”, începând cu Dionisie adică Dometian, „conducătorul acestui sfânt locaș” , urmează „cinurile călugărești”, printre care monahul „Paisie Uricul” și fiul său, „monahul Gavriil scriitorul”, „ierodiacon Paladie și scriitor”, de la Putna, „ierodiacon Teodor și scriitor”de la Neamț și mulți alții de la Bistrița, Neamț, Probota, Bisericani, Moldovița și Râșca, câțiva „arhipăstori”, printre ei Anania al
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
a decedat la Mănăstirea Agafton la 19 august 1888, fiind înmormântat două zile mai târziu lângă zidul bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la sfârșitul sec. al XIX-lea din zona Botoșanilor sau chilii sugerând modelul Mănăstirii Agapia. Unele case sunt monumente de arhitectură valoroase, realizate cu mijloace
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, când sihastrul Agafton si-a „făcut mănăstioară cu chilii”. Cele mai vechi case sunt cele grupate în jurul bisericii de lemn sau amplasate pe culmea dealului. În jurul bisericii de lemn sunt șase case călugărești amplasate la numai 10 m mai spre deal, formând un careu cu deschiderea către biserică (spre sud), sau „bătrânele case călugărești” după cum le denumește Al. H. Simionescu. Casele de pe deal se află de o parte și de alta a bisericii
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
sunt cele grupate în jurul bisericii de lemn sau amplasate pe culmea dealului. În jurul bisericii de lemn sunt șase case călugărești amplasate la numai 10 m mai spre deal, formând un careu cu deschiderea către biserică (spre sud), sau „bătrânele case călugărești” după cum le denumește Al. H. Simionescu. Casele de pe deal se află de o parte și de alta a bisericii de zid, pe o alee largă, pe direcția vest - est. Casele mănăstirești se remarcă prin prezența unor cerdacuri largi care sunt
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din Italia doar cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage oștile turcești către Vaslui, unde Ștefan găsise un
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă), o chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul Vasile Sinu reușește să reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor și a unor donații. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului” în „Schimbarea la Față”. Inaugurarea bisericuței a avut loc la data de 30
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
Cartierul este alcătuit din microraioanele Micro I, ÎI, III și IV. Înaintea includerii în municipiul Turda a fost o localitate de sine stătătoare și s-a numit "Cristiș". În anul 1170 teritoriul satului Keresztes (Cristiș - ) făcea parte din domeniul "Ordinului Călugăresc Ioanit" care își avea sediul într-o mănăstire ce se găsea pe locul unde în prezent este Bancă Comercială Română (Piața 1 Decembrie 1918 nr.29, fostă locuința a prefectului și subprefectului județului Turda). În secolul al XIII-lea este
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
1918 nr.29, fostă locuința a prefectului și subprefectului județului Turda). În secolul al XIII-lea este amintită existența la Kerestes a unui "domus" ("reședința") și a unei mici așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fii bun și ascultător. Drept recompensă, „Zână cea Bună” îl va transforma într-un băiețel adevărat. Până la vârsta de 17 ani, Carlo a fost elevul mai multor școli conduse de ordine călugărești catolice, unde a adunat variate cunoștințe literare și muzicale, cultura lui perfecționându-se și prin frecventarea cercurilor literare și prin călătorii numeroase. În vremea copilăriei sale, Marele Ducat al Toscanei era încă sub stăpânirea Imperiului austriac, dar el a avut
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
reguli. În aceste reguli erau prevăzute, în mod exigent, obligațiile zilnice ale călugărilor. Viața călugărilor se baza pe trei principii: "fecioria, sărăcia, ascultarea". Benedict a introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca: Primirea în ordinul călugăresc era foarte strict verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului. Benedict a decedat la data de 21 martie 543, iar sora sa geamănă, Scholastica, care înființase o mănăstire pentru maici, urmând
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]