10,188 matches
-
miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând în camera mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa ei de noapte. O cămașă murdară, care se aflase în contact cu carnea ei, o cămășă de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând în camera mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa ei de noapte. O cămașă murdară, care se aflase în contact cu carnea ei, o cămășă de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aflase în contact cu carnea ei, o cămășă de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da, în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a plâns că cineva i-a furat cămașa. Nu vreau să spun nimic rău, dar ieri a avortat. Noi știm bine, copilul... Spunea ea însăși: «La baie am rămas însărcinată.» Ieri-seară, m-am dus să-i fac frecție, avea vânătăi pe braț. Ea mi le-a arătat. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea în hârtia jurnalelor? Pur și simplu fiindcă așa proceda acum douăzeci de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ei să o bată dă salvare, că dacă mor acu', nici bani dă o înmormântare ca lumea n-ai, gușpeniță ce ești!" Asta cam așa era, socoti în sinea ei nevastă-sa. Se uită mai atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți-i cămașa de forță, dacă-i așa nervos. Ia uite, dom'ne, o să tremur de frica unui rahat de pacient acuma!" Brunetul se apropie de medic și-i zice cu un calm rău-prevestitor: "Spune-i lu' dom' doctor ăsta să nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în jos. Ăsta, moșu-banditu', s-a cam înverzit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă mii dă euroi erau a lu' un mahăr mare dă tot, ministru secretar dă stat, nu vreun fraier. Bine că a zis ăla să-i dau peste o săptămână, al'fel, chiar că nu știam pă unde să scot cămașa. Da' și așa, treaba-i nasoală la maxim'. E vorba de cin'zej' dă mii bani lichizi. Și dă unde, tată, pă criza asta?" "Hai, mă, dacă și tu te vaieți de criză..." "Și normal că mă vaiet. E vorba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu știi că în februarie țiganul și-a făcut cort din crâsnic? - a întrebat Puicuță, privind pe furiș către Cotman. Asta n-o știam, dar știu că te-ai simți strașnic dacă pe gerul Bobotezei ai merge împotriva vântului în cămașă cu mânecile suflecate, descheiat la piept și cu capul descoperit, călare pe un cal alb. Iar în mâini să porți o varză murată... Ei! Ce ai rămas așa, băiete? Mă gândeam dacă se poate și mai rău. Și? Și n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
porțiune... Doamne! Cât noroc o avut! Putea să-i despice capul dacă nu avea căciula! Ține felinarul, Alecule! Când s-a văzut fără felinar, a început să se dezbrace repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe braț o crestătură în formă de cruce! În minuta următoare, mi-a apucat mâna ca într-un clește și până să-mi dau seama mi-a suflecat mâneca cămășii și a făcut o zgârietură în cruce la fel cu a lui... Lui Vasile nu i te poți împotrivi oricât de tare ai fi... Și cum spuneam, după ce a făcut cele două crestături, a vorbit din nou. „Acum să lipim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acele momente să iasă pe balcoane pentru a vedea ceva până atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]