1,732 matches
-
apăsat. S-a auzit un zgomot înfundat care a durat cam cinci secunde. Părea că vine din altă cameră, de lângă bucătărie. Am ieșit din sufragerie pe hol. Zgomotul nu putea avea sursa aici, și nici în bucătărie. Am deschis ușa cămării. Pe peretele din fund, dincolo de mături și cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mișcătare. Nu pricepeam nimic și știam că sunt sute de aspecte pe care ar trebui să le investighez, dar care îmi scăpau pe moment. Trebuia să sun acasă. Asta în primul rând. Deodată, chiar în momentul în care ieșeam din cămară, X m-a tras de braț și m-a sărutat. A făcut-o stângaci și violent. Am ridicat amândouă mâinile în timp ce-mi simțeam spinarea și capul presate de perete. Îmi sorbea buzele și se lipea de mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru dormit, și cortul mare al lui Planchart, plin de hârtii. — Ce dracu’ s-o fi întâmplat? — Le-a fost frică de yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să o creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aceea sunt aici. Să îmi repar greșeală. M-am gandit la ce mi-a spus Sară și avea dreptate, chiar dacă nu aveam încredere în ea, era singura mea șansă. Am fugit cu ea de la temnița și ne-am ascuns în cămara. Am luat niște provizii și, când să plecăm, am auzit alarmă. Toți văzuseră că am fugit iar. Nu ne-am panicat, ci ne-am asigurat că e liber și am fugit pe ușă de la intrare. Acolo însă eu și Sară
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
atâtea ori În copilărie ai fost avertizat că se poate Întâmpla, nu te poți Împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși ai cădea acolo jos, În apa neagră, locul cel mai Înfricoșător de pe pământ, mai Înspăimântător chiar decât cămara Întunecoasă de lângă bucătĂrie, În care dacă intri, mintea Începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, În sensul misterului de la Începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri În care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe frunte și pe ureche. — i tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, Îmbrățișându-l. Hohotele de plâns Îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o Îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră În cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara În fața peretelui fărĂ fereastră, În dreptul Cinei cea de taină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, Îmbrățișându-l. Hohotele de plâns Îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o Îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră În cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara În fața peretelui fărĂ fereastră, În dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap Îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea În urechi - care Îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva În fundul minții vocea Tânei : „Nu tie dușie În cămară, că i bau- bau !“. Am alungat Însă repede vocile, nu aveam timp de ele. În mai puțin de cinci minute eram pe scări Șaman 205 În jos, cu valiza Într-o mână și rucascul În spate. Am hotărât să recuperez
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atâtea ori în copilărie ai fost avertizat că se poate întâmpla, nu te poți împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși ai cădea acolo jos, în apa neagră, locul cel mai înfricoșător de pe pământ, mai înspăimântător chiar decât cămara întunecoasă de lângă bucătărie, în care dacă intri, mintea începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, în sensul misterului de la începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri în care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe frunte și pe ureche. — I tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea în urechi - care îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva în fundul minții vocea Tânei : „Nu tie dușie în cămară, că i bau- bau !“. Am alungat însă repede vocile, nu aveam timp de ele. În mai puțin de cinci minute eram pe scări în jos, cu valiza într-o mână și rucascul în spate. Am hotărât să recuperez întârzierea nemaitrecând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu primise încă antonimul nume de familie de Căcata) prin copăile mahalalelor Olari și Olteni, prin cele ale nărăvașei Uliții a lui Vasilache (strada Labirint) și mai la vale, prin cele ale Jitniței Vechi (din strada Sf. Nicolae Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104 DANIEL BĂNULESCU precum un șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie preistorică, ale proaspăt înființatului său Institut de Medicină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohorât, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de rubin în cămara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi și-l desfășură dinaintea lui... Era o cartă a Spaniei. În un loc al ei era mânjită cu coloare galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aici trebuie să fie visul vieței mele... Și, ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea cu care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca] vise din bătrâni îl încunjurau acele portrete care, serioase în cadrele lor, se uitau parecă la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise acea ușă după sine, trase, pe dinăuntru, un drug de fier peste ea... s-apropie de un părete de piatră pătrată si împinse într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată or verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și transformarea lor în deșeuri. Este intervalul în care omul își joacă viitorul. Jocul acesta presupune inteligență, înțelepciune, inovație, progres în toate domeniile. Poate aceste însușiri, la care s-ar adăuga excelența decidenților, cooperarea internațională, abolirea războiului sunt cheia la cămara în care Terra își păstrează resursele!”<footnote Georgescu-Roegen, N. (1979), op. cit. footnote> Capitolul 2 De la entropie la valorificarea resurselor naturale sau invers Între numeroasele concepte propuse de oamenii de știință și specialiștii în alte domenii, un loc important revine și
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Nu, noi avem cișmea!” Un alt exemplu este oferit de cuviosul Ghebeon, un călugăr în vârstă, care era, relativ recent, responsabil în cadrul unei mănăstiri din Prahova cu aprovizionarea cu ciuperci pe timpul iernii pentru hrana călugărilor. Deoarece ghebele erau predominante în cămara mănăstirii, cuviosul Ghedeon a devenit cuviosul Ghebeon. Necazul călugărului era că nu mai sunt ciuperci: grupuri numeroase de oameni săraci „bătătoresc pădurea” în căutarea de ciuperci și fructe de pădure. „Vedeți dumneavoastră, necazul nu este numai pentru mănăstire, dar și
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
CÎnd prin tîmplă viața ca o sămînță se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cîntecul greierului ascuns În piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În corturi"; sau În Întregul vers antepenultim " Și sună o plecare cu legături de chei", În care pare să se fi imprimat, reverberant, ceva din ceea ce În Ritmuri pentru nunțile necesare fusese un fragment de invocație, Înainte de pătrunderea magică În "cămara soarelui, marelui": "Sună-mi trei, clare chei"... Ici-colo, ar mai putea fi identificate urme similare, În contrageri și deformări sintactice specifice, evidențiate și de "materia" unor imagini pe care le-ar fi putut furniza, de pildă, concentratul poem barbian Înecatul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prefumurilor” („profumurilor”) care acompaniază actele lirice esențiale. Parfumul este unul dintre elementele nutritive ale beției, un drog fin care provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de misteri! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori de parfumuri („prefumul voluptății În aer revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu plăcut parfum, ......................................... Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană!”... Aceste grațioase făpturi beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată, Bolintineanu evită să ne introducă În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori. Să se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]