18,277 matches
-
apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin partea posterioară în carapace, căutând ceva, si, după câteva clipe, zâmbi atât de larg, cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de o femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la urmele astea! spuse. Sunt ale țestoaselor care vin aici să-și depună ouăle. Sunt multe, nu-i așa? Ce-ți spune asta? Că probabil nu sunt prea multe insule pe aici unde să și le poată depune. Exact! întări căpitanul Mararei. Asta este una dintre puținele insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marelui Dinte, observă Miti Matái. Pereții vasului sunt destul de șubreziți și vor mai trece luni întregi până vom ajunge din nou acasă. Pentru câteva clipe, Tapú Tetuanúi se temu că s-ar putea produce o ciocnire între Căpetenia Războinicilor și căpitanul Mararei, însă cel dintâi își dădu seama că, dacă ar fi insistat să-și impună autoritatea, există pericolul că aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe suprafața lui până în ziua când se va hotărî să te transforme într-o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult timp decât aș putea eu să-i dedic vreodată. Făcu un semn către bolta înstelata. Ar avea prea multe rivale... Milioane! Pot să te-nțeleg mai bine ca oricine, căci și mie mi s-a-ntâmplat același lucru,recunoscu căpitanul Mararei. Cred că de fapt niciodată nu i-am acordat Tupaiei toată atenția pe care o merită, pentru că atunci când încercăm să devenim înțelepți cu privire la lucrurile care sunt departe, ne scăpa deseori cele care ne sunt aproape. Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care i-o dădea contactul cu o femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala Maiana. Bora Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile până când ar fi putut să se mândrească pe drept cu acest titlu și, oricum, era conștient că niciodată n-avea să egaleze faima și cunoștințele miticului sau predecesor. Cu trei zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare Te-Onó trebuie să se fi rugat că inamicii lor să găsească fără dificultate intrarea în laguna și fără îndoială că zeii lor îi ascultaseră, căci, după câteva verificări meticuloase, Marara pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe suprafața pământului. Curând, doi exploratori coborâră din Peștele Zburător și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Zburător. —Vin? întreba imediat Miti Matái, în clipa când puseră piciorul pe punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan. Cred că de data asta o să aibă o surpriză neplăcută. Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu era de așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sensul. Dulcea victorie se transformase dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă în tăcere. Ipocrit, Orheianu pozează în apărătorul răzeșilor: ,,acest domn al nostru știe că Orheiul a dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus cuvânt să uite toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână trage de barbă trupul greu al boierului și-l leapădă lângă piatra de mormânt pe care era însemnat numele lui Ionașcu și anul cumplit al morții lui. Astfel, vicleanul și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în clasa doamnei diriginte Ioana Preda. Pe parcursul celor patru ani de studii, am obținut rezultate meritorii la învățătură, fiind olimpic județean de mai multe ori la disciplinele Matematică și Fizică. Am desfășurat în paralel și o bogată activitate sportivă în calitate de căpitan al echipei școlii, participând la diferite întreceri sportive. Am făcut parte din corul școlii, din echipe de dansuri și din diferite mișcări artistice, evidențiate în activitățile interșcolare. Echipa de dansuri populare a școlii a fost premiată la faza republicană cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și alți câțiva - Jarhaphish („Nas-albastru“), Lampropini, Ledgerlantern, Lewzivian - și iată-l - Ludovician. Articolul fusese încercuit cu creionul. În vreme ce ochii mei parcurseră pasajul, mâna stângă îmi urcă pe bărbie, după care îmi acoperi gura. Ludovicianul Catalogat întâia dată pentru USC de către căpitanul St John Lewis în 1839 și numit astfel în cinstea lui de către societate, rechinul ludovician a dat naștere multor mituri, speculații și povești vreme de peste patru mii de ani (vezi jos). Puternici și insistenți prădători mnemonici, ludovicienii se numără printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului navei. Croindu-ne drum pe la pupa, am văzut că tăietorul de iarbă și ventilatorul de birou se transformaseră în elice propulsoare; cutia plină de hârtii era acum o imprimantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am spus încet. Și-acum unde mergem? Arătă cu degetul spre insulă. — Mda, dar ce-i aia, ce-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-a pișat. Devenise "Parcul de odihnă și cultură Stalin". N-am băgat de seamă că nu mai ieșea, că mergeam numai cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în variantă sovietică. "Conștiința etnică românească se educă prin Moskfilm" se prefăcea a glumi Iordan. Dragostea e oarbă. Da, te orbește pînă la a nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cineva de sus în funcție și pe ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească și v-au adus aici pînă la noi ordine. Vă merge mintea, dom’ Căpitan, zice unul dintre ei din înălțimea foișorului, și profitînd de buna lui dispoziție, încerc marea cu degetul, pot să ies cîteva minute pentru...? Nici nu mă lasă să-mi termin fraza că începe să acționeze mecanismul care ridica poarta, hai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]