2,573 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > POEM ȘOPTIT Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Aș locui în ochii tăi, o vreme, să văd cum munții încă nasc izvoare; când o sărută-n taină căprioare, să simt cum iarba-‛nfiorată geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată precum o mierlă care-a fost vânată și stă rănită printre crizanteme. Aș locui în părul tău, o vreme
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]
-
dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor Și tremurul ușor Al gleznelor de căprioară Mângâiate de palmele melodioase Ale unui zefir îndrăgostit. Și nu știu cum se făcu de mă pomenii trezindu-mă și am văzut că ceea ce-mi arăta Poezia prin metafora ei semăna fără nici o tăgadă cu tine, că chiar tu ești sărutul
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni, întâlneam căprioare năzdrăvane și iezii lor, care se îndepărtau repede, pierzându-și urma în desișuri. Găseam cu ușurință cuiburile și știam care păsări, se întorseseră la cuiburile vechi și care-și părăsiseră vechile cuiburi, construindu-și în locuri mai ferite, mai tainice
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
numi femeie, pentru că nu e deloc matură în acțiunile ei. O să înțeleagă cât de naivă a fost, când o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă. Și-a lăsat Malu singur. Zburdă ca o căprioară în libertate, dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu ce am. Nu
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Referință Bibliografică: Amurg / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
n praf de cosmos Ce se vântură prin vânt Iar, ca fratele său, Cronos Într- o clipă- i pe Pământ...! Din a jarului scânteie, Se strecoară prin portiță Și- o cuprinde pe femeie, Sărutând- o pe guriță. Ochii căprui de căprioară Se deschid într- o clipită; Mierea- i fină se strecoară În a dragoste- i ispită... Ceasul ticăie secunde, Cucul cântă pe perete... Faur chipul își ascunde, Printre blondele ei plete... Zorii deapănă lumine Prin fereastră, la căsuță Și prin ușoarele
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
la horă îmbrăcate în costume populare și cu salbe de mahmudele. Care să fi fost cauza, nu știu. Chiar dacă aș fi întrebat pe careva, nu cred că mi-ar fi răspuns. Nu-mi rămân decât presupunerile. Să fi fost prudența căprioarei care scrutează depărtările și presimte existența lupilor lacomi ascunși? La hore, fetele veneau îmbrăcate în stambe ieftine și poplinuri țipătoare, iar la gât purtau mărgele sclipitoare, divers colorate, dar fără noblețea eternului metal. Deci, prințesele care au fost, strălucind în
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
și distincție, acum își înveșmântau prospețimea în materiale ieftine, uneori de prost gust, țipătoare. Oricâtă grație și fericire ar fi degajat frăgezimea trupurilor zvelte, împodobirea cu poplinuri și mărgele era umilitoare, o coborâre din rang și demnitate. Și totuși...prudența căprioarei față de lupul din depărtări a fost încălcată de fetele și femeile din satul nostru într-o singură zi.din an. Era ziua de Înălțare...În acea zi era cinstită și memoria celor căzuți pe front, înălțați la cer, lângă Domnul
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată searăîn divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
actori de soi, că maestrul Iepurilă n-ar putea să îi respingă, nici de-ar vrea, pe bursuceii ce se văd deja eroi într-o dramă pasională încărcată de suspans și sfârșită, cum se cade, cu un episod de dans. Căprioara, vulpea, lupul, chiar și ursul, au venit cu ambiții de mărire și pretenții fel de fel, încât bietul Iepurilă, nici că a mai îndrăznit să arate că acela ce decide e doar el. După toată vânzoleala, terminată către seară, tremurând
VÂNĂTORUL DE TALENTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374843_a_376172]
-
într-un simplu sărut. Ovidius scria: “Unii pești se prind cu cangea, alții cu undița sau rămân prinși în năvodul pescarului. Asemenea și-n dragoste, nu izbutești întotdeauna cu aceleași mijloace; străduiește-te să le potrivești după vârsta iubitei. O căprioară mai trecută simte de departe cursa ce i se pregătește; de te arăți prea priceput unei începătoare sau prea îndrăzneț unei prefăcute, ea va fi bănuitoare și cu băgare de seamă. Așa se-ntâmplă uneori: femeia care se teme să
SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374889_a_376218]
-
is free. It can be hither It can be thither For it is not me. ÎN ECHILIBRU Perfect În echilibru Clocotind de speranțe Și frici Am stat în picioare. Nu cu disperare, Sau bucurăndu-mă Ci calmă, în așteptare Că o căprioară. Sunt aici Dar unde este Dumnezeu, Dragul? AT POINT STILL Perfect, At point still Bubbling with hope And fears I stood. Not în despair, Or rejoicing, But expectantly calm Like a deer. I am here But where is God, The
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > POATE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului Poate poate că ieri n-a fost niciodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată * poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum
POATE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373990_a_375319]
-
universitarul de la chimie. Plin de importanță și conștient de superioritatea pe care i-o oferea calitatea de stăpân a bijuteriei mecanice, se învârtea neobosit în jurul mașinii, scrutând-o cu ochi de expert și mângâindu-i caroseria cu o piele de căprioară, pentru a-i șterge niște imaginare urme de praf. Încet-încet, bărbații comunității au ieșit din case și au făcut cerc în jurul lui, la o distanță respectuoasă. Până și liota de prichindei, încremenise într-o tăcere plină de admirație, cu ochii
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
lipit Dar bogat în mult iubit, Ajută plebea și săracul Nu îmbuibatul sau bogatul Ce a ucis și ultima mioară Pentru a lui poftă, îndoială. Eu cosesc doar iarba verde Dar nu rănesc codrul cel verde, Și nu ucid nici căprioară Nu vreau război și nici pomană. Sunt doar supus tot spre apus Și spun: Mă iartă Doamne de nu-s bun! Referință Bibliografică: Glasul greu / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi
GLASUL GREU de PETRU JIPA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375412_a_376741]
-
o baie, însă apa e prea rece, Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece! Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie, E a` lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie? Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne: E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne. Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată, Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată; Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină! Se repede, dar copacul e
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
străbate Pe un cal scăldat în lapte. Hainele-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o urmărească. Cu privirea speriată, Ea se pierde printre ramuri, El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda de curată, Iar pe mal, lacom se-adapă Căprioara însetată. E ușor s-o nimerească! O săgeată-n arc își pune, Dar când vrea să o ochească, Ea cu glas de fată-i spune: - Prințe, viața tu mi-o lasă, Eu doar ți-am ieșit în cale! Pentru zâna
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
fată-i spune: - Prințe, viața tu mi-o lasă, Eu doar ți-am ieșit în cale! Pentru zâna cea frumoasă Te-am momit aici, în vale. Stai și-așteaptă, tre’ s-apară, Multe are ea a-ți spune! Și viteaza căprioară Dispăru ca prin minune. Înlemnit prințul rămâne, Cu privirea încurcată: Cel mai bine-i să amâne Vânătoarea pe-altă dată. Pe cer desenează-o stâncă Norii - caiere de lână, Și-ntr-o liniște adâncă Apare frumoasa zână. Păr de aur
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
țes năvod, Pârâul șoșotind se-ascunde Sub brusturii de lângă pod. Polenul fin, de tei plutește Ca o perdea de borangic Și-n raze magic zugrăvește Ample vitralii din nimic. În luminiș, după fântână, Ceva se mișcă-ntr-un tufiș; O căprioară-n mers de zână Își duce puiu-n aluniș. Poiana-i vesel colorată, Iar printre flori doi iepuri sar Și în amiază, dintr-o dată Răsună-o tocă în stejar. Și în acorduri de chitare Doinesc un fluier și un nai; În
COLŢ DE RAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372443_a_373772]
-
în brațele lui Prințișor, iar Narcisa era purtată mai mult pe sus de eleganții și atrăgătorii cavaleri vampiri. În scurtele pauze dintre valsuri, vampirii serveau din pocale de aur și de argint câte o gustărică. La aperitiv, primiră sânge de căprioară, apoi felul următor, sânge de tăuraș de până la doi ani, iar la desert sânge de pasăre! Narcisa și Prințișor fură serviți cu vin roșu spre negru, plăcinte și prăjituri aduse din cele mai renumite patiserii și cofetării din lume și
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]