1,506 matches
-
de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. {EminescuOpVI 308} PREDICAȚIA ȚIGANILOR Predicație prea luminată Scrisă în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ținea pumnii încleștați pe genunchi. Dascălu începu să se joace ostentativ cu revolverul. ― Cred că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară! Am trăit o viață alături de ea, ne știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se ridicase într-o poză care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos pe genunchi, ascunzîndu-și mâna sub batic. Deschise carnetul la urmă unde erau foile goale și începu să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acum e prea tîrziu..." * Florence se înfășură într-un șal apoi își culcă din nou capul pe brațe. Melania Lupu o supraveghea printre gene prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză și este incapabil să-și revină. Melania Lupu își strâmbă buzele palide. " Ce imprudență din partea domnului Scarlat să abandoneze arma! Adevărul este că se simte extrem de descurajat. Accidentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu mai contează câteva minute acum. ― Probabil ai dreptate, dar nu mai am răbdare. Când Melania se află undeva poți să te aștepți la toate surprizele. Te asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
furat două șnițele și o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele, doi gogoșari și un picior de pasăre... ― O fi fost găina șchioapă! Vezi-ți de treabă, madam, nu te lua de oameni! Panaitescu îl privea cu gura căscată. Avusese totdeauna o admirație totală, necondiționată, pentru oamenii cu tupeu, care știu să se descurce în orice conjunctură, sincer indiferenți la opiniile celorlalți. Matei i se părea că face parte din această specie. ― Și mie mi-au dispărut, mârâi Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să transcrii "pe curat" restul păcătoșilor i se părea monstruos. ― N-au mai rămas mulți. Grigore Popa privea peste capul tânărului cu o ură densă: Vreo șase. Ceilalți au crăpat... Da, au crăpat. Panaitescu se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania Lupu zâmbea fermecător. Motanul își freca blana moale de picioarele ei. Matei avu senzația că privește un tablou. Lipseau doar flăcările din cămin, rafturile lungi cu vase de aramă și un prunc roz-bombon care trage pisica de coadă. ― Fenomenal
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa. Se simțea epuizat, avea o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Abia un diacon a acceptat să joace rolul apărătorului, pentru că i s-a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. ― Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era prost și înțelesese din atitudinea mea că era mai bine pentru el să stea mai departe. Asta se întîmplase după ce Domnul Andrei îmi șoptise într-o zi: "Știți că Mopsul a fost director de închisoare?" Am rămas cu gura căscată. "Cum ai zis?" Așa cum vă spun, domnule sculptor". "Păi circul? Trapezul?" "Vorbe. Minciuni." Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întîi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Le voi trimite mâine autorităților din Virginia. Aveți amândoi avocați, nu? Cum să n-aveți. Păi, se vor ocupa ei de aici încolo. Se ridică, de parcă ar fi vrut să-i conducă afară. Brett părea înlemnit; Kathy rămăsese cu gura căscată. În sfârșit, Brett se hotărî să vorbească. Nu, nu poți să faci asta. — Ce să fac, mai exact? Maggie era cu spatele la el, căci se întorsese să pună dosarul pe dulap. Nu poți să ne abandonezi pur și simplu! I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce zici? Dacă-i place! M-a sunat azi-dimineață să mă-ntrebe dacă cred c-o să te recăsătorești vrodată. Doamne! I-am spus: „De, Claude, tu trebe să pui întrebarea“. Tiii! îți face o curte de rămâne lumea cu gura căscată. Bietu’ om! L-a mâncat singurătatea. — E foarte atent, n-am ce zice, șopti doamna Reilly, dar uneori mă enervează cu comuniștii ăia. — Ce Dumnezeu bolborosești acolo? tună Ignatius din hol. — Isuse, spuse Santa. Parcă aud că s-a-ntors Ignatius. — Șșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru profit. Pentru sine. Nu i-a păsat nici o clipă de mine. Voia doar să-mi ia celulele. — Știți cât valorau acele celule? — Compania de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
IA DE TURIȘTI (News of the World) AFFE SPRICHT IM DSCHUNGEL, FLÜCHE GEORGE BUSH (Der Spiegel) ORANG PARLE FRANÇAIS?!! (Paris Match, sub o poză a lui Jacques Derrida) MAIMUȚĂ MUSULMANĂ ÎNJURĂ NIȘTE OCCIDENTALI (Weekly Standard) MAIMUȚA VORBEȘTE, MARTORII RĂMÂN CU GURA CĂSCATĂ (National Enquirer) CIMPANZEU VORBITOR ÎN JAVA (New York Times, ulterior s-a publicat o erată) PRIMATE POLIGLOTE REPERATĂ ÎN SUMATRA (Los Angeles Times) „În fine, un grup de turiști din Indonezia jură că au fost insultați de un urangutan, în jungla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a uitat la ea cu gura căscată, Înțelegând pentru prima oară teama și admirația pe care-și Închipuia că Asya le simțise față de mama ei pe când era copil. Înăuntru era ca Într-un mic muzeu. Vizavi de ușa de la intrare era o imensă fotografie Înrămată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu-mi venea a crede ochilor văzînd că cei care urcau În acele mașini sau care coborau din ele erau oameni normali. Aș fi vrut ca tata să cumpere și el una. În ziua Începerii cursurilor, am rămas cu gura căscată În fața colegiului: era la fel de mare ca Palatul Papilor! Colegii m-au luat peste picior pentru că spuneam „șaizeci cu zece“ În loc de „șaptezeci“ și că nu știam de pîinea cu lapte, unt și stafide. Cine-cluburile din Bruxelles au constituit o schimbare față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe Tertulian, Pascal, Kierkegaard, Kafka, Schopenhauer, Beckett. În mare, el acceptă cu bucurie ca eu să crăp, și mă mai mir că am fost agorafob?) Pe copilul acesta noi Îl iubeam așa cum ne iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Unul dintre camarazi era un botanist de renume. Făcea să Întîrzie Întreg șirul de pelerini tot culegînd flori alături de copiii printre care mă aflam și eu și tot vorbindu-ne despre monocotiledonate și gamopetale, cuvinte care ne lăsau cu gura căscată. Nu-i mai tăcea gura cînd discuta despre ciulini, păpădii și licheni. M-a Îndemnat să-mi fac un ierbar, așa că am lăsat baltă colecția de timbre, lucru pentru care m-a felicitat: „Vezi, Începi să te maturizezi“, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deposedat de ea“, stăruia doctorița. Obsesiile mele sexuale? Tendințele mele poligame? „Vrei să seduci, dar o faci pentru a te apăra, iar uneori pentru a fi agresiv“. Mi-a trîntit fără menajamente un diagnostic care m-a lăsat cu gura căscată: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast de reputație internațională, dar se pomenise cu un Don Juan agorafob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]