KorAP: Find »[drukola/base=căta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...77 >

1,915 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

spuneau Barca. Deci: ce-i cu voi? Își dau coate. Cașiș, mai să pice de pe scaun. Se hlizește. Să spună Căăătă. Păăăii, să vezi... Nici noi nu știm Încă. Să vedem dacă iese ceva. Rămâi cu noi? Spune-i tu, Cătă. Cătă, abrupt: - Mai știi când te-ai Întors de la Paris? Și ne-ai povestit de poezia din metrou? Mai știu, cum să nu mai știu. Le plăcuse ideea. Mici poeme tipărite pe autocolante și lipite pe ferestrele metroului. Și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Barca. Deci: ce-i cu voi? Își dau coate. Cașiș, mai să pice de pe scaun. Se hlizește. Să spună Căăătă. Păăăii, să vezi... Nici noi nu știm Încă. Să vedem dacă iese ceva. Rămâi cu noi? Spune-i tu, Cătă. Cătă, abrupt: - Mai știi când te-ai Întors de la Paris? Și ne-ai povestit de poezia din metrou? Mai știu, cum să nu mai știu. Le plăcuse ideea. Mici poeme tipărite pe autocolante și lipite pe ferestrele metroului. Și tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
volumul de la O la Pârț din Enciclopedic. De preferință de la librăria concurentă, o autoservire de cărți. Cu păpuși Barbie și papetărie. Pioneze, pixuri, acuarele. Hârtie de Împachetat cu Domnul Iisus nu aveți? Asta s-a cerut azi În librăria lui Cătă. Îi Împărtășesc suferința: la rafturile din birtul meu vin mereu actorași ca să exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord: păcat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă: - Sau din Cătă, din tine, din Florin, din Cașiș, din cine vrem noi. - Cașiș are deja o carte, mai Încerc eu o răutate. Nu mai are nevoie de acțiuni d-astea. Într-adevăr, Cașiș stă cu o carte În mână. A lui! De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
din cine vrem noi. - Cașiș are deja o carte, mai Încerc eu o răutate. Nu mai are nevoie de acțiuni d-astea. Într-adevăr, Cașiș stă cu o carte În mână. A lui! De debut! I-o Întinde lui Cătălin. Cătă o știe, o dă mai departe. Ajunge la mine. Farmacia cuvintelor. Titlu slab, copertă urâtă, poet onorabil. Dar onorabil scrie și Florin, scriu și eu, ce să mai vorbim de Leac. Nu de onorabilitate avem noi nevoie. Scandal! Asta vrem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
mine. Farmacia cuvintelor. Titlu slab, copertă urâtă, poet onorabil. Dar onorabil scrie și Florin, scriu și eu, ce să mai vorbim de Leac. Nu de onorabilitate avem noi nevoie. Scandal! Asta vrem! Mai precis: - Lasă cartea, Cașiș! ne-o taie Cătă. Că de citit unii pe alții suntem sătui. N-o să ne apucăm acuma să ne publicăm În tramvaie. Nu de publicat e vorba aici. Dacă vreți, facem o chetă și ieșim fiecare cu volum până la sfârșitul anului. Nu de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Însă nemulțumirea asta strict livrescă ne-a ajutat să ieșim din literatură. * Totuși, peste doar o săptămână ne-am adunat mult mai imaginativi. Venisem cu un nume câștigător. Celebrul animal s-a impus În fața Asociației autobiografice, o titulatură furată de Cătă din Muriel Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
tot Celebrul animal și vedem ce iese. Poate ne sună careva. Careva: pe care dintre noi? Cine pune la bătaie un număr de telefon? Se oferă Leac. Lui, cică, nu-i e rușine. Nici n-ar avea de ce, Îl asigură Cătă. Fiindcă, zice el, trebuie să trimitem ceva aparent inteligibil, oarecum adecvat. Cătă are dreptate. Îl ajut și eu: - Și nici prea liric să nu fie. Nu ne putem permite. Totuși, suficient de confuz. Rămânem toți pe gânduri. Poate prea multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe care dintre noi? Cine pune la bătaie un număr de telefon? Se oferă Leac. Lui, cică, nu-i e rușine. Nici n-ar avea de ce, Îl asigură Cătă. Fiindcă, zice el, trebuie să trimitem ceva aparent inteligibil, oarecum adecvat. Cătă are dreptate. Îl ajut și eu: - Și nici prea liric să nu fie. Nu ne putem permite. Totuși, suficient de confuz. Rămânem toți pe gânduri. Poate prea multă vreme. Avem fiecare ideile noastre și așteptăm momentul să le, of!, Împărtășim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns provocării lansate de Cătă Într-una din primele seri. Spunea el că, dacă e să ne dovedim scriitori serioși și nu doar niște inspirați cu puseuri, ar trebui să ne supunem permanent unor teste de creativitate. De pildă: - Ce-ar fi dacă, pentru data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În ochii celorlalți. Scriind ceea ce le-ar fi plăcut celorlalți să citească. Cum ar fi: povestea nașterii Celebrului animal. Eu m-am conformat, rezultatul l-ați văzut mai sus. Am spus c-am fost singurul care a răspuns solicitării lui Cătă. Nu-i chiar așa. A mai fost și Leac cel harnic, cu un poem, evident, care Însă și-a pierdut cu timpul limpezimea evocatoare. Totuși, Îl transcriu parțial, pentru posteritate: dacă am putea măcar să ne amintim — așa cum zicea el — Întâmplările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe unii dintre noi. Am pus câteva chestii cap la cap, Florin le-a trecut pe toate pe hârtie, când le-a citit cu voce tare ni s-a făcut tuturor rușine. Nu eram noi acolo, era Literatura. Și atunci Cătă, Încheind seara: - Să descriem cele mai stânjenitoare momente ale relației noastre cu literatura! Pentru data viitoare. * Așadar, primele mărturisiri. Ne pregăteam pentru o treabă rușinoasă, era cazul să scăpăm mai Înainte de toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
scăpăm mai Înainte de toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a croitoriei de vizavi. Crede că era după-amiază, primăvară și că aștepta marfă de la Humanitas. Probabil obosit, excedat de clienții care Întrebau de piuneze, agende, foi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
o spun eu, a trebuit să cedeze În fața dicționarelor, a ghidurilor de conversație și a Întrebărilor și răspunsurilor pentru școala de șoferi. MAI MULTE ÎNTREBĂRI, MAI PUȚINE RĂSPUNDERI, va clama el de pe un autocolant al Celebrului animal). Dar să revin: Cătă așteaptă, marfa nu vine, Își mai aprinde o țigară, oricum nu dau clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
mai aprinde o țigară, oricum nu dau clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind, e și un pic arădean. Totuși, ajuns lângă Cătă, după ce-i zâmbește, Ungureanu salută, Întreabă: - Unde e ProTV-ul? Pe-aici pe-aproape, nu-i așa? Cătălin e fericit că știe unde e ProTV-ul local. Le zice și lor. Ce face? E bine, păzește intrarea. Turcește. Cu țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
că știe unde e ProTV-ul local. Le zice și lor. Ce face? E bine, păzește intrarea. Turcește. Cu țigara În mână. Dar ei? Domnul Manolescu, faceți cunoștință, are de filmat emisiunea, o face aici, cu Konrad Gyorgy, faceți cunoștință. Cătă e la pământ, tremură de emoție. Întinde o dreaptă moale, probabil instantaneu nădușită. Face abuz de bruma lui de maghiară și, strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
moale, probabil instantaneu nădușită. Face abuz de bruma lui de maghiară și, strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek. Iar Cătă speră că, imposibil de ignorat, beșina lui a avut și forță evocatoare. Forță consolatoare și pur livrescă. Poate că de aia au râs, toți deodată și Îndelung. Altfel, oameni de lume, s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
improbabila lor calitate stilistică rămânea experimentul pe care-l făcuse În sat. Așa ceva chiar nu mai făcuse nimeni. Asta Îl consola, Îi mai diminua jena. CAPITOLUL IV. ÎN CARE NE ÎNVINGEM JENA ȘI TRECEM LA FAPTE Desigur că repovestirile din Cătă și Leac pot susține ipoteza că noi, ăștia care ne-am adunat În Celebrul animal, eram muiați În literatură. Că nu mai puteam arunca un bolovan la vale fără se ne gândim la Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
rău, Leac a trebuit s-o țină de frunte cât a dat la gâște. Oricum, beția asta și-a arătat curând roadele, cei doi formând de atunci Înainte un cuplu care, În ciuda imposibilității sexuale, s-a comportat mereu ca atare. Cătă a fost primul care s-a lăsat păcălit, ca să zic așa, fiindcă cei doi n-aveau intenția să păcălească pe nimeni. Nici perversitatea. Dar librarului așa i s-a părut. De unde și aversiunea lui față de Andreea, pe care a crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
aceea. Voiam să continuăm campania de prevestire, deși nu știam nici unul dintre noi ce efect avusese prima parte, cea cu OBIECTIV SUPRAVEGHEAT. Singurul ei rezultat părea să fie că ne mărise numărul de membri. Asta era poate o problemă pentru Cătă, un elitist În felul lui. El ținea cel mai mult la clandestinitate, nu era cazul să ne visăm o mișcare de massă, deși ținteam massele. Cam la asta mă gândisem și eu când am propus ce-am propus, adică următorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
care-mi plăcea. Mai târziu, am folosit foarte puține citate În ceea ce avea de spus C.a., nu atât din pricina orgoliilor de autori În afirmare, cât mai ales pentru că am urmat cărarea Întrezărită o dată cu primele experimente de creativitate propuse de Cătă. Dar versul din Morar se potrivea cu ceea ce simțeam eu, asta nu le-am spus-o lor, era Îndeajuns argumentul că se potrivea, era În ton cu campania Începută. Dacă era vorba să semănăm confuzie, confuzie revoluționară!, cum exclamase Cătălin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]