2,455 matches
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Picuri, picuri din gândurile tale pe corzile sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din anul ales, sub fulgii căzuți din ce în ce mai des, întâlniri priviri în aceeași zare, ascunzându-ne pe noi de noi, în aceeași stare, stau în așteptare. Tăcute, dar grăitoare sentimentele-mișcătoare, aidoma crengilor sub zăpadă își păstrează culoarea nemuritoare. Referință Bibliografică: Ianuarie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IANUARIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377052_a_378381]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ADUN ÎN SUFLET Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ADUN ÎN SUFLET Adun în suflet, Clipe trăite, Clipe uitate, Frunze căzute, De alții neștiute, Pe care le calcă, Strivite sub talpă. Orele s-au scurs, Zilele s-au dus, Totul pare ascuns, Dar nu îndeajuns, Timpul trece, Vremea e rece, Nimeni nu petrece, Toți vor să plece. Anii au plecat, Departe
ADUN ÎN SUFLET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377881_a_379210]
-
funiile unor marionete Anticipând mișcările jocului De plictiseală, poate Aș reveni la ceas de seară Pentru o clipă de amuzament Într-o lume în care Încă mai sunt culori. Schimb măștile, Rămânând tot eu. Dar cine să observe? Doar îngerul căzut Zâmbește. Mă privește și adaugă spre final: Ti-am zis eu? Un alt castel se năruie printre flăcări: Dorinte, vise, speranțe... Toate ard cuprinse de vrajă, Actorii prind frânturi din realitate Îi vâd cum respiră, Mai trag două ațe, De
XEROX de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377877_a_379206]
-
sub oblăduirea sa, îi dădu lămuririle necesare, conducându-l către lift. În fine, se retraseră toți, cu excepția lui Flower-Power și a Babacului, dornici de o plimbare spre Furnica. Plecaseră sub ocrotirea binecuvântată a soarelui și se-ntorseseră murați de aversele căzute, dar cu chipurile îmbujorate de satisfacția gândului realizat. Găsiră toată gașca adunată în hol, odihnită, într-o atmosferă de zile mari. Vinovații se duseră și ei în camere pentru un duș, o dichiseală, promițându-le celorlalți că nu vor depăși
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > STEA CĂZUTĂ Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Stea căzută De abis îmi e teamă, de-a pieri fără tine, Mi-i firavă suflarea, inima plânge-n mine. Aștept venirea ta, din
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
fără tine, Mi-i firavă suflarea, inima plânge-n mine. Aștept venirea ta, din ceas în ceas privesc, Pe cer la stelele plăpânde, ce-alene strălucesc. Și strălucirea mea-i plăpânda, de tu nu vii, În lipsa ta, mi-s stea căzută. Iubite, să revii! Nu mi-aș dori să cad din cer, pe vecie să pier, Nu mi-i locul pe pământ, neputincioasă zbier. De-o putere aș avea, îndată te-aș aduce, În cuibușorul nost', ce pe-apa sâmbetei se
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
pe pământ, neputincioasă zbier. De-o putere aș avea, îndată te-aș aduce, În cuibușorul nost', ce pe-apa sâmbetei se duce. Se sting făcliile ce ochii senini luminau, Pier chiar și lupii ce cuibul ne înconjurau. Referință Bibliografică: Stea căzută / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
Și vântul blând la mângâia, Cu razele lunii se jucau, De nimenea nu le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește, Și azi cu toți le-au părăsit. Sunt ofilite și căzute, Iar acuma sunt uitate. Numai de vânturi sunt bătute, Și-n zăpadă înghețate. Este la fel ca și în viață, De la naștere la moarte. Cănd tu ești tânăr plin de forță, Doar de bucurii ai parte. Cu bătrânețea deodată, Vine
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lung și aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi; ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust, bântuind parcurile, ei observă și analizează persuasivul din culoarea frunzei căzute: un nenorocit citron de crom... sau studiază cuvântul nespus, din pliscul unui guguștiuc mut!? Ei vorbesc puțin, respectând ecuația facerii: o gură la două urechi!? Apoi poetul coboară-n pivniță, în splendoarea tăcerii, unde se va închide, înghițind cheia! Își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
mai mult Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lungși aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi;ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust,bântuind parcurile, ei observă și analizeazăpersuasivul din culoarea frunzei căzute:un nenorocit citron de crom...sau studiază cuvântul nespus,din pliscul unui guguștiuc mut!? Ei vorbesc puțin, respectând ecuația facerii:o gură la două urechi!? Apoi poetul coboară-n pivniță, în splendoarea tăcerii,unde se va închide, înghițind cheia! Își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului O amintire, doar atât Așa apari în amea față, Cu ochi mășcați, rotunzi albaștri De parcă-i cerul cu doi aștri. Nimic mai mult nu pot simți Decât o dragoste pierdută, O frunză udă ce-i căzută Și ce de vînt a fost bătută... Aș fi dorit să fiu al tău Dar, cine ești Tu oare?! Că vreau atît de mult să te cuprind Însă mă zbuciumi foarte tare. Și zile vin, zile se duc Doar eu
SLOVA ZĂRILOR PUSTII de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375962_a_377291]
-
Iisus Hristos și prin mijloace psihologice și pedagogice, contribuie la îndreptarea acestuia. În calitate de slujitor (iconom) al tainelor lui Dumnezeu, în cadrul spovedaniei, preotul mijlocește pogorârea harului iertării păcatelor, iar ca păstor de suflete își concentrează toate puterile sale spre îndreptarea celui căzut, oferindu-i mijloacele și căile necesare ridicării din păcat, spre a deveni practicant al virtuților. Rolul său de duhovnic va fi complet, în scaunul spovedaniei, numai dacă va stărui, cu multă atenție și responsabilitate, să-l determine pe cel căzut
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
-l dăruiesc ca pe fericire, Fruct răscopt. N-o să mai am acum nevoie De hrană, de lumină, Alături de tine voi fi dezlegat De necunoscut. Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu prin nerecunoștința Și rătăcirea fructelor, Din paradisiacă ignoranță genetică Te-ai născut tu. Nu vreau să te rănesc ireversibil Cu tot ce știu despre tine, Despre jertfa ceulelor tale Și alor mele. În toate
FRUCT OPRIT de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375260_a_376589]
-
Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine. Tu ești ca o fecioară , virgină și fecundă... Duzini de admirații atragi într-o secundă. Misterul vieții doarme în tine încifrat... Când fructu-ți pârguit de guri va fi mâncat, Semințele căzute or sta pe sol aiurea, Și-n primăvara caldă, când va-nfrunzi pădurea Din ele se va naște un alt crâmpei de viață... Un lujer va-nflori, te-i arăta la față! Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine, Și îngerii
TU FLOARE... de NELU PREDA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372613_a_373942]
-
Prieten în brațe te strânge. Un drum singuratec sfârșit în tăcere Lumina te-așteaptă la... Capăt. Lacrimi uscate, suspin de durere In pernă s-ascunde... un geamăt. Aspecte, nuanțe, imagini tăcute Secunde rupte din timp. Un ultim freamăt de frunze căzute Omagiu adus în răstimp. © D. Theiss Referință Bibliografică: In pernă s-ascunde... un geamăt / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373204_a_374533]
-
deschise, Dar să nu uiți ce-ai fost, când pribegeai! În lume sunt necazuri, dar cu Mine, Chiar de ai fi în valea cu suspine, Vei birui, de lângă Mine stai!" O, Domnul meu, sunt copleșit, nu merit! De-atâtea ori căzut-am și mă ierți? Ajută-mă să Îți fac voia, Tată, Să nu mă-ntorc în vale niciodată Și de nu știu, Te rog să mă înveți! 09/03/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Mă iartă Tată! / Lucica Boltasu : Confluențe
MĂ IARTĂ TATĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373225_a_374554]
-
fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare și cu mânuțele ca două flăcări alb-roșietice și oțelite de frigul năpraznic de-afară apucă la „fics” obiectul pierdut, înmânându-i-l acestuia atât de repede că nici nu observase reproșul vag din
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
24 august 2016. Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbră prin cenușă de lumină, o lume corai în care timpul închide pleoapele și cântă la fluier ultimele note ale unui sărut de demult. Sunt ninsoare cu aromă de jar, căzută ritmic peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
nu știu că sunt. Citește mai mult Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbraprin cenușă de lumină,o lume coraiîn care timpul închide pleoapeleși cântă la fluierultimele note ale unui sărut de demult.Sunt ninsoare cu aromă de jar,căzută ritmic peste întinderi neodihnite.Dezleagă-mă de mine,rupe punți verticale de umbreși lasă-mă să ascult vrăjitorii de searăcitind în semne de ceară,descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde.Miroși a ploaie de vară,a iubire dată în pârgși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
scapă înțelegerii celor vii” (eu tu praful,pag.24); “cred că îți șterg poza de optișpe mega / a început să se deschidă într-o parte / sunt nebun după tipele cu colțurile gurii lăsate dar / procesorul fierbe” (ador femeile cu zâmbet căzut, pag. 26). Aparent ermetică, poezia lui Marius Lăzărescu te îndrumă prin expresie și inovație tehnică în miezul unor cercuri concentrice, nu pentru a te pierde ci pentru a-ți regăsi libertatea interioară. Și nu e ușor să duci libertatea aceasta
SCURT TRATAT DESPRE SUNETE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372284_a_373613]
-
copiii păreau camuflați de-a binelea. - Unchiule! - Liniște, porunci căpitanul, celui mai mic soldat. - Pot să încalc puțin legea de aur? E un caz de extremă urgență! - Și care ar fi acela? - Mă trece treaba mare, suspină Sorin, cu umerii căzuți și privirea în pământ. - Bine, așează-te într-un loc și dă-i bătaie! - Dar... cu ce să mă șterg? Hârtia e în mașină și nu cred că pot ajunge până acolo! Unchiul Victor lăsă undița la care meșterea, în
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
am citit de dimineață la horoscop . Bărbatul de lângă tine o să te enerveze iar ! - Dar mai taci odată, femeie ! Toată viața,cața-cața! răspunde soțul ,prinzând curaj că e înconjurat de-atâtea ajutoare. Apoi se-ntoarce mieros spre victima avalanșei de lenjerie căzută intempestiv și începe să le adune bucată cu bucată. - Vă rog să mă scuzați ,n-a fost cu intenție ! - Sigur că nu,a fost cu direcție ! răspunde mustăciosul ,împachetând chiloții și oferindu-i posesoarei lor de drept. - Cum să tot
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
plăcuță pe care, după cum văzuse, o atinsese și după care informase lumea curioasă. Și, ca o completare, adăugase că are o suferință psihică minoră... -Și fratele tău îi surprinsese imediat trăirile? se interesă Doc. -Întocmai! Surprinsese tulburarea interioară a celui căzut, manifestările psihice în cazul sindromului Stendhal. Din schița făcută în creion la fața locului, realizase apoi pânza. -De fapt, în ce constă această maladie, dacă o pot numi așa? Cu regret recunosc, nu sunt la curent! exclamă modest Doc. -Se
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]