1,465 matches
-
mea nu-i pentru măiestria mâinilor sale, ci pentru uimitoarea lecție de autocontrol al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră a plămânilor săi, aerul intră și iese din pieptul meșterului Luca într-o cadență imperceptibilă cu mânuirea pensulei pe perete, ca și cum meșterul ar deține o artă tainică, asemănătoare tehnicilor yoginice, totul se armonizează într-un tempo fericit, respirația plămânilor săi, bătăile inimii, rapiditatea mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai puternic dintre optimates, bogatul Junius Silanus, cu singurul fiu al lui Germanicus care mai rămăsese în viață. Gajus se apropie de împărat, se opri, se aplecă să-i apuce marginea tunicii și sărută în tăcere purpura. Tiberius remarcă rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în castrum, atrăgându-și astfel admirația militarilor. Puternicul praefectus îl privi, iar Gajus observă că lăsase liber locul de lângă el, iar acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul respectiv, așa cum se așteptau cu toții. Avea în sânge demnitatea gesturilor și cadența lor, dar sentimentul de eliberare și de mândrie ce se dezlănțuia înlăuntrul lui era aproape de nesuportat. Cortegiul porni la pas, solemn, de-a lungul cheiului. Deodată, prefectul întinse mâna, cu un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un compatriot de-al tău care să se fi descotorosit de această cadență. Accentul mă dă și mai puțin de gol. Nu chiar german, spun oamenii când încearcă să mă identifice. O mică influență olandeză, își dau ei cu părerea. Ai învățat engleza britanică, nu pe cea americană, a remarcat soția mea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din față a încăperii lungi și înguste. Chivotul era deschis. Tora stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se înghesuiau în jurul ei, cântând. Deși nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe drumul destinului, ea veselă peste măsură, eu cumpătat la grai și la zâmbet. Ne vedeam numai Duminicile după prânz. Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe femeia iubită unul În grija altuia, și, dacă piesa și-ar fi țesut magia așa cum trebuia până atunci, ar fi fost Într-adevăr un astfel de moment, dar magia se risipise cu mult Înainte. Repetițiile insistente de dicție și cadență din dialog, destinate să dea scenei un ton mișcător, elegiac, nu făcură decât să ofere noi provocări părților nemulțumite ale asistenței. O expresie mai ales, „ultimul din neamul Domville“, fusese rostită de câteva ori pe parcursul piesei și frecvent În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a se asculta, nu la masă, dansurile woodoo. Marea proză e-n pas cu moda. E rapidă, joasă, sport. A accelerat, rămînÎnd În același timp atentă la drumul principal, la pietoni, la cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie, un concert Înălțător Închinat răposatului pitic. Prima parte a lucrării, Allegro (subintitulată „Trădare de țară”) debutează cu o frază muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
infiltrat în creier. Apoi că au descoperit o tumoare ce părea să aibă o foarte rapidă evoluție. Apoi că trebuie operat pentru că durerile sunt mult peste suportabil. Și apoi că operația va avea îndată loc. Dar toate acestea într-o cadență susținută, fără timp de dezmeticire. Aproape în clipa următoare, ea se afla deja pe coridoarele spitalului, frământându-și mâinile, trasă la față, speriată sau îngrozită chiar și așteptând; și apoi se afla la capul patului, urmârindu-l cum respiră și pândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clipă din scris, iar atunci când a terminat de vorbit mi‑a Înmânat și notița pe care trebuia să o trimit prin poștă. Am terminat de mâzgălit propriile note, În speranța că Înțelesesem totul corect, ceea ce, ținând cont de accent și cadența rapidă, nu era Întotdeauna simplu. — OK, am murmurat și m‑am Întors să plec, cu asta numărul total al cuvintelor adresate Mirandei ridicându‑se la patru. Poate voi reuși să nu depășesc cincizeci, am gândit eu. Am simțit cum ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care apasă pârghia-zăvor; arcul împingătorului; plăcuța de asigurare a fundului încărcătorului; fundul încărcătorului cu urechea pentru prinderea cordonului. Proprietăți tehnico-tactice de luptă: - model: 1933 - calibrul: 7,62 mm - greutatea pistolului încărcat: 940 gr. - greutatea pistolului fără cartușe: 850 gr. - cadența de tragere practică: 8 lovituri în 10-15 sec. - capacitatea încărcătorului: 8 cartușe - bătaia maximă: 800-1000 m - viteza inițială a glonțului: 420 m/sec - lungimea totală a pistolului: 195 mm - lungimea canalului țevii: 116 mm - lungimea liniei de miră: 156 mm
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe că, în cântec, era vorba doar de un refuz al soldatului neamț, spre a se lăsa ghiftuit zilnic cu năzdrăvana invenție culinară, mazăre și slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că, pentru a fi luați În seamă, era nevoie de un ritm zilnic al scrisorilor. De unde și scuza pentru abundența de citate. Nu aveam timp să fim prea creativi. Dar nu ne era jenă cu asta, important era să păstrăm cadența. Și, se pare că, până la urmă, am avut dreptate să ne dozăm astfel efortul. Fiindcă a sosit și momentul marii victorii, cel În care textul nostru cel mai radical a intrat live pe post: A fi guvernat Înseamnă a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu aer important. Se face că nu vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis și uniform, ca unul. Companie, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru susținerea rugăminții sale un camion plin cu cel mai fin coniac. Fără vreun comentariu, comandantul nici nu-i dăduse voie să treacă de santinela aflată la intrare. Sergent, bagă răcanul în rând! Douăzeci de centuri la cur să învețe cadența! Asist personal la pedeapsă, încheie Guriță zâmbind leneș, în timp ce arată cu degetul spre un recrut ghinionist. În urma lor, cam la cinzeci de metri depărate, printre tufele mărunte ale vegetației pârjolite, se văd țintele. Trei coli cartonate care închipuie inamicii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să golească cât mai repede magazia armelor. La un moment dat vor trebui să alimenteze pistoalele-mitralieră și atunci, răstimpul de câteva secunde îi va oferi posibilitatea lui Marius să riposteze. Între timp, Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alt camarad de arme. Pentru că ea asta fusese. Un soldat fără uniformă aflat permanent în bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă, câteva proiectile de mortier percutează violent solul. O ploaie de pietre și țărână înghețată cade dureros peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap, privește indiferent înfundătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai robust, mai festiv, a fost gândit în același spirit, departe de orice tentație virtuoză, tocmai pentru a nu risipi cu totul atmosfera deja creată. Totuși, conform tradiției din epocă (păstrată cu gelozie în contemporaneitate) Beethoven a lăsat loc unor cadențe în care solistul să satisfacă secreta dorință a demonstrării capacităților pur instrumentale. Opțiunea s-a îndreptat spre cele scrise de Fritz Kreisler, iar prezentarea lor a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, înzestrarea de excepție a acestui admirabil artist
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
l-au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
clustere, ale pianului, cu ritmurile contrapunctice eterogene, secvențate de cezuri violente ce declanșează adevărate cavalcade competitive între instrumente, și cu intensitățile sunetelor care dau naștere la ciocniri permanente între zgomot și liniște, tensiune-relaxare. Programul ansamblului ”Traiect” s-a încheiat cu Cadența I pentru trombon și percuție de Mihai Moldovan. Plină de umor, fantezie, vitalitate, muzica pare o calchiere a structurii temperamental-inte- lectuale a compozitorului. Tratat aidoma unui corifeu din tragediile antice grecești, trombonul narează, cu un fel de vorbire cântată, dramaturgia
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]